Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2743/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2743
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU împotriva sentinței numărul 89 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata reclamantă - SRL, lipsind recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat pentru intimata reclamantă depune întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică. Susține că potrivit certificatului de înregistrare seria A nr. - societatea este fabricant al altor articole din metal, care pentru a fi considerate ambalaje trebuie să însoțească marfa într-un circuit complet de la producător la consumator.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin contestația la executare formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 15.09.2008 sub numărul -, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze formele de executare declanșate în baza titlului executoriu nr. 735/ 25.08.2008 reprezentat de decizia nr. 14517/2008 și raportul de Inspecție Fiscală nr. 154/ 24.07.2008.
S- cerut, de asemenea, suspendarea executării silite.
În motivare, arătat că intimata declanșat executarea silită actului de control înainte de soluționarea contestației formulată de către reclamantă împotriva actelor administrative arătate.
Se apreciază că până la soluționarea de către Secția de Contencios Tribunalului O l t, punerea în executare îi aduce reclamantei prejudicii grave.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 399 și următoarele cod procedură civilă și art. 172 și următoarele cod procedură fiscală.
La data de 29.09.2008 s- depus la dosarul cauzei de către intimată întâmpinare, prin care s-a invocat excepția de necompetență materială Judecătoriei Slatina.
Prin sentința civilă nr. 5308 din 3.10.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. - s-a admisexceptia necompetenței materiale a instanței invocată de către intimată.
fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de contestatoarea - SRL, în contradictoriu cu intimata Administrația Fondului pentru Mediu,in favoarea Tribunalului Olt - Sectia Comercială.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie contestația la executare împotriva punerii în executare unui titlu executoriu reprezentat de un act administrativ emis de către Administrația Fondului pentru Mediu, o autoritate administrativă.
Conform art.10 alin.1 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale.
In aceste condiții, devin incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/ 2004, situație în care competența aparține Tribunalului Olt - Secția Contencios Administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-.
Reclamanta - SRL și-a precizat acțiunea în sensul că formulează contestație împotriva deciziei nr. 82 din 15.10.2008 prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei de impunere nr. 127/24.07.2008 înregistrată la cu nr.14517 /24.07.2008 și a raportului de inspecție fiscală cu nr.154/24.07.2008 înregistrat la cu nr.14516 din 24.07.2008, anexând actele contestate.
În motivarea contestației, reclamanta a aratat că prin actele a căror anulare se solicită, societatea a fost obligată la plata sumei de 46.581 lei reprezentând o cotă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de agenții economici producători și importatori, cu excepția celor pentru medicamente, conform art. 1 pct.4 alin.1 lit. din Legea 293/2002 privind aprobarea OUG 93/2001 pentru modificarea Legii nr.73/2000, pentru perioada 7.06.2002 - 8.12.2002 și art. 8 al.1 lit.d din Legea 73/2000 pentru perioada 9.12.2002- 2.10.2003.
A susținut contestatoarea că organul fiscal avea obligația să constate împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligației fiscale, urmând să înceteze procedura de emitere a titlului de creanță fiscală, potrivit art. 134 din OG 92/2003 cod procedură fiscală, având în vedere că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, reținându-se că dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se în momentul în care potrivit legii se constituie baza de impunere care le generează, potrivit art. 23 din OG 92/2003 cod procedură fiscală.
În ceea ce privește fondul obligației de impunere, în mod eronat s-a reținut în raportul de inspecție că societatea a desfășurat activitate de producție de ambalaje din metal, considerând că societatea are obligația de a constitui, declara și vira o cotă de 3% din valoarea de comercializare a ambalajelor produse.
Potrivit certificatului de înregistrare seria A nr. -, activitatea principală cod 2875 - fabricarea altor articole din metal - palete din metal pentru manipulare marfă, se referă la articole din metal care nu pot fi încadrate în categoria ambalaje, deoarece prin destinație folosesc la manipulare și nu la ambalare, nu însoțesc marfa,reprezintă obiecte de inventar, au un singur beneficiar care poate fi producătorul, fabricantul sau comerciantul, fără să ajungă niciodată la utilizatorul sau consumatorul final.
Intimata Administrația Fondului Pentru Mediu a depus la dosar întâmpinare, arătând că inspecția fiscală s-a efectuat în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, iar pe fond s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât încadrarea produselor realizate de contestatoare în perioada 1.08.2002-2.10.2003 trebuie stabilită în conformitate cu prevederile referitoare la ambalaje, în vigoare în perioada menționată, respectiv HG nr.349/2002 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje.
Prin sentinta nr. 89 din 28 ianuarie 2009, Tribunalul Olt - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ a admis contestatia formulata de reclamanta - SRL S in contradictoriu cu parata Administratia Fondului pentru Mediu B si a dispus anularea deciziei nr. 82/15.10.2008, a deciziei de impunere nr. 127/24.07.2008 si a raportului de inspectie fiscala nr. 154/24.07.2008.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca reclamanta - SRL a făcut obiectul controlului Administrației Fondului Pentru Mediu, având ca obiective verificarea modului de calcul, constituire și virare a obligațiilor la Fondul Pentru Mediu pentru perioada august 2002 - decembrie 2003.
În urma controlului efectuat s-a întocmit raportul de inspecție nr. 154/24.07.2008 și în baza acestuia a fost emisă decizia de impunere nr.127 din 24.07.2008, constatându-se în sarcina societății contestatoare o creanță la Fondul Pentru Mediu, constituită din debit în valoare de 18.730 lei reprezentând o cotă de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de agenții economici producători și importatori, cu excepția celor pentru medicamente și majorări de întârziere în valoare de 27.851 lei.
Împotriva acestor acte administrative, reclamanta a formulat contestație administrativă care a fost respinsă prin decizia nr. 82 din 15.10.2008 emisă de Administrația Fondului Pentru Mediu, toate aceste acte făcând obiectul contestației pe rolul instanței de contencios administrativ.
Susținerea reclamantei în ceea ce privește prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale pentru perioada supusă inspecției fiscale, se constată a fi neîntemeiată, întrucât dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, termenul începând să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, apreciindu-se că în cauza de față inspecția fiscală s-a efectuat în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, cu respectarea prevederilor art. 91,98 alin.1 din OG 92/2003 privind codul d e procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că intimata a procedat la încadrarea produselor realizate de contestatoare în perioada 1.08.2002 - 2.10.2003, în conformitate cu prevederile referitoare la ambalaje, în vigoare în perioada menționată, respectiv HG nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje.
În anexa nr. 1 pct.1 lit. b la actul normativ menționat, ambalajul este definit ca fiind orice produs, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinat să cuprindă bunuri în scopul reținerii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării acestuia, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator.
Față de aceste dispoziții, intimata a considerat că, raportat la funcția principală pe care o îndeplinesc produsele fabricate de societatea reclamantă (palete din metal pentru manipulare marfă ), acestea se încadrează în categoria ambalajelor.
Este adevărat că ambalajul, astfel cum este definit în anexa la HG. 349/2002 este destinat să cuprindă bunuri în scopul manipulării dar, cu toate acestea, sunt necesare și alte condiții, respectiv să însoțească marfa într-un ciclu complet, adică de la producător până la utilizator sau consumator, condiție care nu se regăsește în cazul produselor realizate de societatea reclamantă.
Totodată, potrivit certificatului de înregistrare seria A nr.-, activitatea principală a societății este încadrată la cod 2875 - fabricarea altor articole din metal - palete din metal pentru manipulare marfă, iar din autorizația de mediu nr.39/12.02.2001 cu anexele 01,02, 03 nu rezultă că societatea reclamantă este producătoare de ambalaje.
În acest sens, s-a constatat că intimata a procedat în mod eronat la încadrarea produselor în categoria ambalajelor conform HG 349/2002 și a dispus obligarea societății reclamante la plata cotei de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori care să se constituie venit la Fondul Pentru Mediu, precum și a majorărilor aferente acestei sume.
În raport cu prevederile art. 1, 8 și 18 din Legea 554/2004, urmează a fost admisa contestația reclamantei, anulate deciziile nr. 82 din 15.10.2008, nr. 127/24.07.2008 si raportul de inspecție fiscală nr.154/24.07.2008.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata Administratia Fondului pentru Mediu B, care a criticat-o pentru nelegalitate, invocand in drept prevederile art. 299 si urm. civ.Cod Penal
In dezvoltarea motivelor de recurs, parata a sustinut, in esenta, ca activitatea de productie de ambalaje desfasurata de societatea reclamanta este generatoare de obligatii la fondul pentru mediu, astfel ca in mod corect inspectorii au determinat in sarcina acesteia obligatii restante aferente cotei de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producatori in perioada 01.08.2002 - 02.10.2003.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea urmeaza sa retina caracterul fondat al recursului, pentru considerentele care se vor arata:
Litigiul de fata are ca obiect contestatia formulata de reclamanta - SRL S impotriva deciziei nr. 82 din 15.10.2008 prin care parata Administratia Fondului pentru Mediu a respins contestatia reclamantei impotriva deciziei de impunere nr. 127/14517/24.07.2008 privind obligatiile la fondul pentru mediu constatate in raportul de inspectie nr. 154/14516/24.07.2008 pe perioada 01.08.2002 - 02.10.2003.
Prevederile legale aplicabile spetei sunt urmatoarele:
- Legea nr. 293/2002 privind aprobarea OUG nr. 93/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu (pentru perioada 07.06.2002 - 08.12.2002) - art. I pct.4 alin.1 lit.d - "Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din o cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producatori si importatori, cu exceptia celor utilizate pentru medicamente";
- Legea nr.73/2000 privind Fondul pentru mediu republicata (pentru perioada 09.12.2002 - 02.10.2003) - art.8 alin. 1 lit.d, cu acelasi continut;
- HG nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor si deseurilor de ambalaje - pct. 1 lit.b din anexa nr.1, "ambalajul - orice produs, indiferent de materialul din care este confectionat ori de natura acestuia, destinat sa cuprinda bunuri in scopul retinerii, protejarii, manipularii, distributiei si prezentarii acestora, de la materii prime la produse procesate, de la producator pana la utilizator sau consumator"; "ambalajul terțiar - ambalaj de transport - ambalaj conceput pentru a ușura manipularea și transportul unui număr de unități de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulării sau al transportului".
In fapt, Curtea urmeaza sa constate ca, in perioada supusa verificarii (01.08.2002 - 02.10.2003), reclamanta - SRL a desfasurat activitate de productie de ambalaje din metal, respectiv palete manipulare marfa, dupa cum rezulta din certificatul de inregistrare seria A nr. -, cod 2875 (fila nr.46 dosar fond).
Contrar apararii reclamantei, retinuta de tribunal, faptul ca societatea este producatoare de ambalaje rezulta si din autorizatia de mediu nr. 39/12.02.2001, mai exact anexa 1 pct. 5, unde la rubrica "produse si subproduse obtinute" se regaseste mentiunea "palete din metal pentru manipulare marfa, cu destinatie catre terti beneficiari" (fila nr. 48 dosar fond).
Asa fiind, este lipsit de relevanta faptul ca produsele pe care le realizeaza reclamanta nu insotesc marfa intr-un ciclu complet, de la producator la utilizator sau consumator, intrucat acest aspect nu este prevazut ca o conditie in definitia data ambalajului in anexa la HG nr. 349/2002, ci doar ca una din ipotezele in care s-ar afla un produs, indiferent de materialul din care este confectionat ori de natura acestuia si care are destinatia de a cuprinde bunuri in scopul retinerii, protejarii, manipularii, distributiei si prezentarii acestora, in speta produsele confectionate de reclamanta avand destinatia de manipulare marfa.
Conchizand asupra celor expuse, Curtea urmeaza sa constate ca activitatea de productie de ambalaje desfasurata de societatea reclamanta este generatoare de obligatii la Fondul pentru mediu, acestea fiind determinate in mod corect de inspectorii Administratiei Fondului pentru Mediu, in procent de 3%, pentru perioada 01.08.2002 - 02.10.2003.
Pentru considerentele expuse, in speta fiind incident cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, in conformitate cu care modificarea unei hotarari se poate cere daca este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, in temeiul art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, Curtea va admite recursul formulat de parata Administratia Fondului pentru Mediu, va modifica sentinta recurata in sensul respingerii contestatiei formulate de reclamanta - SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU împotriva sentinței numărul 89 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, in contradictoriu cu intimata reclamanta - SRL
Modifică sentința în sensul că respinge contestația.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.-
Ex.2/01.07.2009
Jud.fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie
