Anulare act administrativ . Decizia 2748/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2748
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D ÎN ȘI ÎN NUMELE ȘI PENTRU NR. 1 C împotriva sentinței numărul 159 din 22 ianuarie 2009,pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă D ÎN ȘI ÎN NUMELE ȘI PENTRU NR. 1 C prin consilier juridic și avocat - în substituirea av., pentru intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a instanței.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă solicită admiterea excepției, casarea sentinței cu reținerea cauzei pentru rejudecare.
Avocat substituent, pentru intimatul reclamant formulează aceleași concluzii.
CURTE
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
La data de 21.02.2008 reclamantul a formulat, în contradictoriu cu pârâții D și C NR.1 C, contestație împotriva deciziilor nr. 588/08.10.2007 și nr. 14535/10.09.2007 emise de pârâți, pe care le consideră netemeinice.
În motivare, a arătat că prin decizia nr. 5883/08.10.2007 a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei nr. 14535/10.09.2007. Prin decizia atacată s-a dispus antrenarea răspunderii în solidar a reclamantului cu SC & unde în principal i se impută faptul că pe parcursul derulării activităților comerciale, ar fi aprovizionat diverse cantități de materiale de la furnizori care nu figurau în baza de date a precum și de furnizorii care nu mai depuseseră declarațiile fiscale, iar în momentul achiziționării bunurilor cunoșteau aceste aspecte.
Mai mult, s-a avut în vedere ca temei de drept art. 237 alin. 1 lit. b din OG 92/2003, în sensul că ar fi ascuns cu rea credință bunurile mobile și imobile proprietatea societății.
Prin această decizie, autoritatea emitentă și-a depășit cu mult atribuțiile și a trecut peste faptul că nu pârâtul este în măsură să stabilească dacă este sau vinovat, în acest sens înaintându-se o sesizare către organele de cercetare penală încă din anul 2006, iar până în prezent în acea cauză nu s-a dispus vreo măsură împotriva sa. Pe de altă parte, nu s-a făcut niciodată dovada că reclamantul ar fi știut vreodată despre situația juridică a acestora (societatea avea ca obiect de activitate comerțul cu piei brute, iar majoritatea acestora erau cumpărate din piețe și târguri). Toate documentele contabile emise de către furnizorii societății cuprindeau toate mențiunile prevăzute de lege, astfel că puteau fi primite ca documente justificative în contabilitatea firmei, iar din analiza intrărilor și ieșirilor de marfă din societate, se poate observa foarte ușor că există egalitate între cantitățile intrate și cele ieșite.
S-au depus la dosar decizia nr. 5883/08.10.2007dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
Pârâtul Daf ormulat în nume propriu și pentru C 1 C, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod, răspund în solidar cu acesta următoarele persoane: administratorii, asociații, acționarii, și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
S-au depus la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei atacate.
Reclamantul a solicitat în scop probator încuviințarea probei cu expertiză tehnică contabilă, probă încuviințată de instanță și administrată în cauză.
Prin sentinta nr. 159/22 ianuarie 2009, Tribunalul Dolj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a admis contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții D, C și C NR.1 si a anulat decizia nr. 15883/08.10.2007 emisă de D și decizia nr. 14535/10.09.2007 emisă de
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca prin decizia nr. 14535/120.09.2007 a D, a fost stabilită răspunderea solidară a reclamantului cu SC & L, pentru suma totală de 627.667,8 lei. S-a reținut conform raportului de inspecție fiscală nr. 5539 din 29.09.2006 încheiat de activitatea de inspecție fiscală că SC & L s-a aprovizionat cu marfă (piei de animale) de la o serie de furnizori persoane juridice care nu există în baza de date a, de unde s-a constatat că tranzacțiile privind aprovizionarea cu respectivele mărfuri sunt fictive. Organul fiscal a concluzionat că marfa reală care a făcut obiectul tranzacțiilor societății a fost ascunsă cu rea credință cu scopul diminuării bazei impozabile, în consecință administratorul acționând cu rea credință prin ascunderea bazei reale de impozitare precum și a bunurilor societății, provocând astfel insolvabilitatea SC & Insolvabilitatea a fost constatată prin procesul-verbal nr. 1118 din 23.01.2007, în drept fiind invocate prevederile art. 27, alin.1 din OG92/2003 rep.
Împotriva deciziei sus menționate, reclamantul a formulat contestație la organul fiscal, aceasta fiind respinsă prin Decizia nr. 5883 din 8.10.2007 a
Analizând legalitatea actelor administrativ fiscale contestate, instanța a reținut că, potrivit art. 27 alin.1 lit. b din OG92/2003 rep. antrenarea răspunderii solidare a administratorilor și asociațiilor intervine dacă aceștia au provocat starea de insolvabilitate a societății cu rea credință. În cauză, starea de insolvabilitate este dovedită și de altfel necontestată, în acest sens fiind încheiat procesul-verbal nr. 1118 din 23.01.2007. În ce privește al doilea element necesar și determinant pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului sau asociatului, respectiv reaua credință, aceasta reprezintă o stare de fapt care trebuie dovedită, întrucât legiuitorul nu a instituit prezumția de vinovăție în cazul persoanelor sus menționate.
Verificând dacă reclamantul a acționat sau nu cu rea credință la aprovizionarea societății, instanța a reținut din concluziile expertului desemnat în cauză că facturile fiscale emise de comercianții care au furnizat mărfurile către SC & L îndeplinesc calitatea de document justificativ din punct de vedere contabil. Astfel, atât art. 155 alin.8 din 571/2003 cât și HG831/1997 și 1029/2003 stabilesc conținutul obligatoriu al facturilor fiscale și formularele privind întocmirea și utilizarea acestora, facturile fiscale emise de furnizor îndeplinind condițiile stabilite de lege. În acest context, nu se poate prezuma că reclamantul ar fi avut posibilitatea să cunoască în momentul achiziționării mărfurilor că furnizorii acestora au o situație juridică neclară, de vreme ce înscrisurile care emanau de la aceștia aveau aparența de legalitate. Totodată, celeritatea cu care se desfășoară tranzacțiile comerciale și locul în care sunt achiziționate mărfuri de natura celor tranzacționate de reclamant, respectiv piețe și târguri, nu permiteau reclamantului să verifice situația juridică a firmelor de la care a cumpărat respectivele mărfuri, cu atât mai mult cu cât nimic nu indica suspiciuni cu privire la legalitatea vânzării.
Din considerentele expuse, instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada că reclamantul a acționat cu rea credință și că în mod voit a provocat starea de insolvabilitate a SC & L, motiv pentru care nu poate fi antrenată răspunderea acestuia potrivit art. 27 alin. 1 lit. b din OG92/2003 rep. Din aceste motive, actele administrativ fiscale care au stabilit și menținut răspunderea reclamantului sunt nelegale, urmând să fie anulate.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs DGFP D in nume propriu si pentru C nr.1 C, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in temeiul art. 299 si urm.civ.
Cod PenalIntr-o prima teza, recurenta a solicitat casarea sentintei recurate si retinerea cauzei pentru rejudecare in prima instanta, avand in vedere ca actele emise de organele fiscale si contestate in cauza de fata privesc obligatii bugetare in cuantum de 627.667 lei, fiind incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, in conformitate cu care, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.
In teza subsidiara, recurenta a solicitat modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii formulate de reclamantul, cu consecinta mentinerii Deciziilor nr. 14535/10.09.2007 si nr. 588/08.10.2007.
Sub acest aspect, s-a aratat ca organele fiscale au constatat, prin procesul verbal nr. 5539/29.09.2006, ca majoritatea tranzactiilor incheiate de debitoarea SC SRL au fost facute cu persoane care nu exista in baza de date a MFP sau care nu au depus declaratii de impozite si taxe si situatii financiare la organele fiscale, fiind inregistrate in contabilitatea firmei documente care nu indeplinesc calitatea de documente justificative.
Ca urmare a acestor operatiuni comerciale si inregistrari contabile eronate, debitoarea -reprezentata de reclamant- a diminuat baza de impunere in scopul sustragerii de la plata obligatiilor catre bugetul de stat, neachitarea sumei corect stabilite de organele de inspectie fiscala ca fiind datorate conducand la intrarea societatii in insolvabilitate.
Pe de alta parte, debitele care au cauzat insolvabilitatea debitoarei provin din perioada in care reclamantul a fost administratorul acesteia si, desi au fost vandute bunuri de natura stocurilor, societatea nu si-a achitat, cu rea credinta, obligatiile bugetare, ceea ce indreptateste organele fiscale sa emita, in temeiul art. 27 alin.1 din fiscala Cod Penal, decizia privind raspunderea solidara.
Recursul este fondat pentru motivul de ordine publica prevazut de art. 304 pct. 3.civ.Cod Penal, care a fost invocat de recurenta parata prin motivele de recurs, privind competenta de solutionare a cauzei in prima instanta.
Litigiul de fata are ca obiect contestatia formulata de reclamantul impotriva deciziilor nr. 5883/08.10.2007 si nr. 14535/10.09.2007 emise de DGFP D - AFPC nr. 1
Prin decizia nr. 14535 din 10.09.2007 emisa de D, a fost stabilită răspunderea solidară a reclamantului cu SC & L pentru suma totală de 627.667,8 lei. S-a reținut, conform raportului de inspecție fiscală nr. 5539 din 29.09.2006 încheiat de activitatea de inspecție fiscală D, că SC & L s-a aprovizionat cu marfă (piei de animale) de la o serie de furnizori persoane juridice care nu există în baza de date a, de unde s-a constatat că tranzacțiile privind aprovizionarea cu respectivele mărfuri sunt fictive. Organul fiscal a concluzionat că marfa reală care a făcut obiectul tranzacțiilor societății a fost ascunsă cu rea credință cu scopul diminuării bazei impozabile, în consecință administratorul acționând cu rea credință prin ascunderea bazei reale de impozitare precum și a bunurilor societății, provocând astfel insolvabilitatea SC & Insolvabilitatea a fost constatată prin procesul-verbal nr. 1118 din 23.01.2007, în drept fiind invocate prevederile art. 27, alin.1 din OG92/2003 rep.
Împotriva deciziei sus menționate, reclamantul a formulat contestație la organul fiscal, aceasta fiind respinsă prin Decizia nr. 5883 din 8.10.2007 a
Asadar, actele emise de organele fiscale, care fac obiectul prezentei contestatii, privesc obligatii bugetare in cuantum de 627.667 lei, ceea ce face ca, sub aspectul competentei de solutionare a cauzei, sa fie incidente prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit textului legal mentionat, litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale, precum si accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se solutioneaza in fond de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege organica speciala nu se prevede altfel.
Prin urmare, Tribunalul Dolj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a incalcat dispozitiile privitoare la competenta materiala, hotararea pronuntata fiind afectata de nulitatea prevazuta de art. 105 alin. 1.civ.
Cod PenalPentru considerentele expuse in analiza exceptiei de necompetenta materiala a primei instante, constatand incidenta cazului de casare prevazut de art. 304 pct. 3.civ.Cod Penal, vazand si dispozitiile art. 312 alin. 7.civ.Cod Penal, Curtea va admite recursul formulat de recurenta parata DGFP D in nume propriu si pentru C nr. 1, va casa hotararea pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal si va retine cauza spre competenta solutionare in prima instanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta D ÎN ȘI ÎN NUMELE ȘI PENTRU NR. 1 C împotriva sentinței numărul 159 din 22 ianuarie 2009,pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează sentința și reține cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de APEL CRAIOVA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009.
Presedinte, Judecator, Judecator,
- - - - -
Grefier, - -
Red.Jud.-
Ex.2/29.06.2009
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie
