Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 2746/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2746
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenientul SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ "CONSILIUM" împotriva sentinței numărul 135 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI O și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL B, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentul intervenient SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ "CONSILIUM", lipsind intimatul pârât CONSILIUL LOCAL B și intimatul reclamant INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Consilier juridic pentru recurentul intervenient solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, admiterea acțiunii și menținerea celor două hotărâri ale Consiliului Local B ca legale și temeinice.
C U
Prin sentința numărul 135 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr- s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul Sindicatul din Administrația Publică O "Consilium", s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârât prin întâmpinare și s-a admis cererea reclamanta Instituția Prefectului Județului O, anulându-se hotărârile nr. 33/29.03.2007 emise de Consiliul Local
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este neîntemeiată întrucât art 26 din Legea 340/2004 dispune că n exercitarea atribuției cu privire la verificarea legalității actelor administrative ale autorităților administrației publice locale ori județene, prefectul poate ataca, in fata instanței de contencios administrativ, aceste acte, daca le considera nelegale, cu excepția actelor de gestiune, în cauză fiind vorba despre acte administrative, respectiv hotărâri ale consiliului local.
Pe fond s-a apreciază că cererea reclamantei este întemeiată câtă vreme prin cele două hotărâri cu nr. 33/29.03.2007 au fost stabilite o serie de drepturi privind sporul de fidelitate, sporul de loialitate, plata cheltuielilor pentru tratamente medicale, sporul de stres, plata cheltuielilor pentru o ținută decentă, plata cheltuielilor pentru hrană, prime cu ocazia diferitelor sărbători, indemnizații de înmormântare egale cu trei salarii medii, acordarea a trei salarii medii brute în cazul pensionării.
Regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, ca raporturi de serviciu, sunt reglementate prin Legea 188/1999 care constituie cadrul general privind statutul funcționarilor publici, art. 72 reglementând posibilitatea încheierii acordurilor colective în sensul că autoritățile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții acestora, care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă; sănătatea si securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională și alte măsuri decât cele prevăzute în lege privind protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
Se constată așadar că acordurile colective pot cuprinde numai măsuri de natura celor precizate anterior.
Pe de altă parte, referitor la salarizarea funcționarilor publici, prin art 31 din legea 188/1999 R se prevede expres modul de compunere al salariului funcționarului public, textul de lege dispunând că primele și alte drepturi salariale se acordă funcționarilor publici numai în condițiile legii.
OG 6/2007 reglementează de asemenea drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, dispozițiile acesteia coroborate cu dispozițiile art. 31 din Legea 188/1999 conducând la concluzia că salarizarea funcționarilor publici este guvernată de principiul legalității și nu de cel al consensualismului.
Contractul colectiv de muncă ale cărui elemente au fost preluate și aprobate prin 33/2007, conține și elemente de reglementare pe cale convențională, respectiv sporuri și prime care nu pot forma obiectul convenției părților, deoarece în materia salarizării funcționarilor publici se aplică în mod exclusiv normele din legile ce reglementează domeniul respectiv.
Autoritățile publice pot încheia contracte colective de muncă cu personalul contractual, însă, așa cum se arată în art. 12 din Legea 130/1996, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, prin contractul colectiv și prin hotărârea consiliului local neputându-se deroga de la lege, așa cum s-a întâmplat în cauza de față, HCL nr 33/2007 fiind nelegală, iar ca o consecință, contractul colectiv invocat devine lipsit de efecte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intervenientul Sindicatul din Administrația Publică O "Consilium" criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond s-a pronunțat în mod eronat asupra motivelor invocate în cererea de chemare în judecată, întrucât Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede, pentru funcționarii publici ce își desfășoară activitatea în condițiile art. 4, că autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual potrivit art. 72 acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici cu privire și la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, în speță acordul colectiv atacat fiind încheiat de autoritatea publică pârâta sindicatul intervenient.
S-a mai criticat soluția instanței de fond și prin prisma neindicării dispozițiilor legale încălcate prin contractul colectiv de muncă încheiat în condițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996 rep. precum și a faptului că posibilitatea funcționarilor publici de a beneficia de sporuri și prime este reglementată de dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, nefiind interzisă de dispozițiile alin. 1 al aceluiași articol.
Recurentul a mai arătat că este nefondată sentința instanței de fond și sub aspectul reținerii ca irelevantă a înregistrării contractului la în condițiile în care această instituție este abilitată de lege să verifice legalitatea contractelor colective de muncă conform art. 26 și următoarele din Legea 130/1996, iar în caz de constatare a nelegalității acestuia având posibilitatea refuzării înregistrării contractului.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentul intervenient și a dispoz. art. 3041din Codul d e procedură civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Prin Hotărârile nr. 33/29.03.2007 emise de Consiliul Local B referitoare la acordarea drepturilor salariaților Primăriei Orașului B, s-a aprobat acordarea drepturilor speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii (spor de fidelitate, loialitate, cheltuieli tratamente medicale, spor de stres, cheltuieli pentru o ținută decentă, cheltuieli pentru hrană), acordarea sumei de 350 lei/salariat - ajutor de sărbători de Paști și 350 lei/salariat - ajutor de sărbători de C, acordarea unei indemnizații anuale pentru refacerea capacității de muncă echivalentă cu un salariu de bază al lunii anterioare, acordarea unei indemnizații de înmormântare egale cu 3 salarii medii pe unitate din luna anterioară în care se produce evenimentul, în cazul decesului unui funcționar public sau salariat ori al unui membru al familiei (soț, soție, copii, părinți) și acordarea a trei salarii medii brute pe unitate stabilite în luna anterioară producerii evenimentului, în cazul pensionării funcționarului public sau salariatului.
Instanța a fost sesizată cu analiza legalității Hotărârilor nr. 33/29.03.2007 emise de Consiliul Local
Critica recurentului în sensul că instanța de fond s-a pronunțat în mod eronat asupra motivelor invocate în cererea de chemare în judecată, întrucât Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede, pentru funcționarii publici ce își desfășoară activitatea în condițiile art. 4, că autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual potrivit art. 72 acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici cu privire și la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, în speță acordul colectiv atacat fiind încheiat de autoritatea publică pârâta sindicatul intervenient este nefondată având în vedere următoarele aspecte.
Examinând hotărârile atacate prin prisma respectării prevederile legale aplicabile în materia salarizării funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul autorităților publice locale în ceea ce privește constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că drepturile recunoscute funcționarilor publici și personalului contractual nu se încadrează în sfera drepturilor ce pot face obiectul acordurilor cu sindicatele sau ale contractelor colective de muncă..
Raporturilor juridice dintre funcționarii publici și administrația publică locală, denumite și raportul de serviciu, sunt reglementate prin Legea 188/1999 care constituie cadrul general privind statutul funcționarilor publici.
In cuprinsul Legii 188/1999 R, articolul 72 reglementează posibilitatea încheierii acordurilor colective.
Astfel, textul precizează că autoritățile publice pot încheia, anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții acestora, care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățiri condițiilor la locul de muncă; sănătatea și securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecționarea profesională, măsuri, altele decât cele prevăzute în lege, privind protecția celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale.
Din observarea textului, se constată că acordurile colective pot să cuprindă numai măsuri de natura celor de mai sus, același text dispunând că primele și alte drepturi salariale se acordă funcționarilor publici, numai în condițiile legii, iar salarizarea funcționarilor publici se face conform cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare, pentru funcționarii publici.
De asemenea, prin OG nr.6/2007, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Din expunerea textelor enunțate, respectiv art.31 coroborat cu prevederile OG 6/2007, rezultă că salarizarea funcționarilor publici este guvernată de principiul legalității, și nu al consensualismului.
Analizând Hotărârile nr. 33/29.03.2007 emise de Consiliul Local B se constată că drepturile recunoscute în favoarea funcționarilor publici nu se încadrează în ipotezele prev. de art. 72 din Legea nr. 188/1999, sporul de fidelitate, loialitate, cheltuielile cu tratamente medicale, sporul de stres, cheltuielile pentru o ținută decentă, cheltuielile pentru hrană, suma de 350 lei/salariat - ajutor de sărbători de Paști și suma de 350 lei/salariat - ajutor de sărbători de C, indemnizațiile anuale pentru refacerea capacității de muncă echivalentă cu un salariu de bază al lunii anterioare, indemnizația de înmormântare egale cu 3 salarii medii pe unitate din luna anterioară în care se produce evenimentul, în cazul decesului unui funcționar public sau salariat ori al unui membru al familiei (soț, soție, copii, părinți) și acordarea a trei salarii medii brute pe unitate stabilite în luna anterioară producerii evenimentului, în cazul pensionării funcționarului public sau salariatului, neputându-se încadra în măsurile referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățiri condițiilor la locul de muncă, critica formulată în acest sens fiind nefondată.
Nu poate fi reținută nici critica vizând faptul că posibilitatea funcționarilor publici de a beneficia de sporuri și prime este reglementată de dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, nefiind interzisă de dispozițiile alin. 1 al aceluiași articol, având în vedere principiului legalității potrivit cu care orice drept de natură salarială al funcționarilor publici trebuie să facă obiectul unei reglementări legale.
Drepturile acordate funcționarilor publici prin hotărârile contestate nu pot să formeze obiectul convenției părților, deoarece în materia salarizării se aplică exclusiv normele din legile care reglementează domeniul respectiv.
Față de aceste aspecte se constată o încălcare a prevederilor legale în materia dreptului autorităților publice de a adopta măsuri cu privire la salarizarea funcționarilor publice.
În ceea ce privește componenta referitoare la personalul angajat cu contract individual de muncă, Curtea reține că autoritățile publice pot să încheie contracte colective de muncă cu personalul contractual, însă, așa cum se arată în art.12 din Legea 130/1999, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Critica recurentului intervenient referitoare la reținerea ca irelevantă a înregistrării contractului la în condițiile în care această instituție este abilitată de lege să verifice legalitatea contractelor colective de muncă conform art. 26 și următoarele din Legea 130/1996, nu poate fi reținută având în vedere că înregistrarea contractului colectiv de muncă nu poate exclude controlul de legalitate al instanței de contencios administrativ cu privire la o hotărâre de consiliu local având ca obiect drepturi de natură salarială acordate funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice locale.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de recurentul intervenient, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, urmează a-l respinge, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intervenientul SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ O "CONSILIUM" împotriva sentinței numărul 135 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
Tehnored. /2ex/02.07.2009
Jud. fond
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie
