Anulare act administrativ . Decizia 278/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 278
Ședința publică din data de 17 FEBRUARIE 2010
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6,CORP A, nr. 294 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D ÎN NUME ȘI PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 806 din data de 23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în T, STR. -, -D,. 3,. 9, Cod poștal -, Județ
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind recurenții reclamanții Administrația Fondului pentru Mediu și Târgoviște - D în nume propriu și pentru erul Economiei și Finanțelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursurile se află la primul termen de judecată, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru intimatul reclamant depune la dosar întâmpinare, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimatul reclamant arată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, taxa ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, neputându-se reține o taxă dintr-o acciză.
Solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea soluției instanței de fond, potrivit susținerilor din întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3688/120/18.08.2009, a chemat în judecată pârâții Statul Român prin erul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și Administrația Fondului pentru Mediu, pentru a fi obligate să-i restituie suma de 2468 lei, achitată cu titlu de taxă pentru poluare pentru autovehicule, reactualizată cu rata dobânzii legale, calculată de la data plății până la restituirea sumei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat un autoturism marca OPEL KOMBI/ASTRA G, iar la înmatricularea acestuia a fost obligată să plătească o taxă de primă înmatriculare în valoare de 5115 lei, din care i-a fost restituită suma de 2647 lei,iar suma de 2468 lei i-a fost reținută ca taxă de poluare.
Reclamanta a susținut că această taxă este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Apreciază reclamanta că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Se mai arată că a formulat cerere de restituire a taxei la Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, cerere care i-a fost respinsă.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște a solicitat admiterea, în parte acțiunii reclamantei, motivat de faptul că, în speță, nu se regăsesc situațiile reglementate de Legea 554/2004, iar organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 2141 Cod fiscal și a procedurii de calcul prevăzută de Ordinul MEF nr. 418/2007, dar având în vedere și dispozițiile OUG 50/2008 prin care a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, începând cu 01.07.2008
Prin sentința nr. 806/23.11.2009 Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de reclamantul - in contradictoriu cu pârâții DGFP D - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, Administrația Fondului pentru Mediu B și Statul Român prin erul Finanțelor Publice B, a obligat pârâții să restituie reclamantei suma de 2468 lei, achitată cu titlu de diferență taxă de primă înmatriculare, sumă reactualizată cu rata dobânzii legale, calculată de la data plății până la data restituirii sumei, precum și a sumei de 1539,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că la înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a acestuia, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare,pentru autoturismul importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene,în care fusese deja înmatriculat.
S-a constatat că potrivit art.90, paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor
state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, reglementarea comunitară având ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare, autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare,iar potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a acestor obligații.
A constatat tribunalul că în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, s-a stabilit că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 2468 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul a dispus obligarea pârâților la restituirea acestei sume, reclamantului,apreciindu-se că restituirea diferenței dintre taxa specială de primă înmatriculare și taxa de poluare, în urma cererii reclamantului, respectiv a sumei de 2647 lei, nu exonerează statul român de obligația de restituire a întregii sume plătite de către reclamant, cât timp aceasta a fost reținută cu încălcarea dreptului comunitar.
Tribunalul a constatat întemeiată și solicitarea reclamantului de a fi obligați pârâții la repararea integrală a prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat,reprezentat de dobânda legală, calculată conform art.3 alin.3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei, până la data restituirii acesteia.
Împotriva sentinței nr. 806 din 23 noiembrie 2009 Tribunalului Dâmbovița au declarat recurs pârâții Administrația Fondului pentru Mediu B și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște - Direcția Generală a Finanțelor Publice D, în nume propriu și pentru erul Economiei și Finanțelor.
Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a criticat hotărârea pronunțată de prima instanță în temeiul dispozițiilor art. 304 Cod de proc.civ, arătând că a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 cod proc.civ.
Recurenta a invocat în recurs excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nu a avut calitatea de parte în prima fază procesuală, la dezbaterea fondului cauzei, nefiind citată.
Mai susține recurenta că hotărârea pronunțată de prima instanță este afectată de nelegalitate sub aspectul încălcării dispozițiilor privitoare la, chemarea în judecată" prevăzute de art.112-114 Cod procedură civilă, potrivit cărora președintele
ar fi trebuit să primească acțiunea, dacă avea alăturate atâtea copii de pe cerere câți pârâți sunt și să fi dispus în același timp, să se comunice pârâtului, o dată cu citația și copii de pe cerere și de pe înscrisuri.
Totodată recurenta a criticat sentința pronunțată de prima instanță arătând că în mod greșit s-a reținut de către tribunal că ar exista un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehicule înmatriculate sau reînmatriculate în România pe de o parte și autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state și care sunt reînmatriculate în țara noastră, din moment ce legea nu face o asemenea distincție și instituie obligația de plată a taxei de poluare, pentru orice autovehicul, la prima înmatriculare în România, singura distincție fiind în funcție de gradul de poluare, de vechimea acestuia și de capacitatea cilindrică.
Pe fondul cauzei,a susținut recurenta că tribunalul în mod eronat a reținut o distincție între proveniența autovehiculelor, în fapt legea nefăcând o atare distincție și instituind obligația de plată a taxei de poluare pentru orice autovehicul, la prima înmatriculare în România.
În continuare,a arătat că OUG nr. 50/2008 a instituit o nouă taxă, în acord cu principiile comunitare, care se plătește începând cu 01.07.2008, reclamanta achitând această taxă, care este conformă cu legislația europeană și acest act normativ a fost acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, așa încât taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE. o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.
S-a mai învederat că nu este incompatibil cu dreptul comunitar un impozit impus autoturismelor second-hand importante din alt stat membru EU, cu prilejul primei înmatriculări în România dacă acesta se percepe o singurădată, la prima înmatriculare în România, pentru toate autovehiculele noi sau second-hand, fabricate pe teritoriul național sau importante din alte state membre, din moment ce cuantumul acestei taxe este aproximativ egal cu valoarea reziduală a impozitului, în speță a taxei de poluare, încorporat în valoare de piață a vehiculelor similare, înmatriculate anterior în România, supuse aceluiași tip de impozit, la prima lor înmatriculare.
S-a mai susținut că taxa de poluare se calculează pe baza unor criterii obiective: tip motor, capacitate cilindrică și clasificare din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea a autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa nr. 4, iar potrivit art. 8, când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este scos din parcul auto național, se restituie valoarea reziduală a taxei, care reprezintă taxa ce ar fi fost plătită pentru respectivul autovehicul, dacă ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național, fiind astfel respectate exigențele CJCE impuse prin soluționarea acțiunii preliminare în cauzele reunite C 290/2005 și C-333/2005.
Recurenta a concluzionat că chiar Comisia Europeană a apreciat OUG nr. 50/2008, ca fiind conformă normelor dreptului comunitar, fiind ridicată procedura de infrigement declanșată împotriva României, ca urmare a instituirii taxei de primă înmatriculare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul .
Prin recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște - Direcția Generală a finanțelor Publice D în nume propriu și pentru erul Economiei și Finanțelor s-a arătat că la data pronunțării hotărârii recurate erau aplicabile prevederile OUG nr. 50/2008, prin care s-a instituit, începând cu 1.07.2008 taxa de poluare pentru autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România, fiind necesară efectuarea unei expertize tehnice de către Registrul Auto Român.
A mai arătat recurenta că potrivit art. 11 din aceeași ordonanță, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01-.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială de autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008, privind taxa de poluare, se restituie pe baza procedurii stabilită în Normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe, reglementată la capitolul VI, Secțiunea 1, art. 6 din Anexa HG nr. 686/2008.
S-a învederat că sentința atacată este dacă cu încălcarea legii, întrucât potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului,iar prin decizia nr. 802/19.05.2009, Curtea Constituțională respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 50/2008.
S-a mai arătat că nu este reală afirmația privind caracterul discriminatoriu al prevederilor Ordonanței, deoarece actul normativ nu distinge între autovehiculele din import și cele indigene, chiar din preambulul acestuia rezultând că a fost adoptat în regim de urgență, pentru respectarea normelor de drept comunitar aplicabile și a jurisprudenței CJCE.
Recurenta a mai susținut că taxa de poluare este mai mare în cazul autovehiculelor noi, decât în cazul celor second-hand, înmatriculate pentru prima dată în România, pentru care taxa de poluare se plătește în procent, diminuat progresiv în funcție de vechimea autovehiculului, neavând efect discriminator, așa cum s-a stabilit în cauza Maciej, pentru aceste motive solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Vor fi analizate împreună cele două recursuri întrucât în cea mai mare parte, motivele de recurs sunt similare.
Intimatul reclamant uaa chitat la data de 30.07.2007 taxă specială de primă înmatriculare în sumă de 5.115 lei, cu chitanța nr. -/2007, pentru înmatricularea în România a autoturismului Opel Kombi/Astra G, iar la data de 26.08.2008 a fost înștiințat de către pârâta Târgoviște că i se restituie suma de 2647 lei, ca diferență între taxa specială pentru autovehicule și taxa de poluare reglementată ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008.
Petiționarul s-a considerat îndreptățit să solicite restituirea sumei reținută cu titlu de taxă poluare în mod nelegal, în baza unul act normativ care nu era în vigoare la data încasării taxei de primă înmatriculare, taxă ce contravenea
prevederilor Dreptului Comunitar, pentru care a fost declanșată procedura de infrigement împotriva României, pentru încălcarea art. 90 din Tratatul
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta Administrația Fondului pentru Mediu B este neîntemeiată, deoarece, deși intimatul reclamant a achitat suma de 5.115 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare a autoturismului importat din Germania, taxă încasată de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, care i-a și restituit suma de 2647 lei, reprezentând diferența între taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare de 2468 lei, ce i-a fost reținută, față de dispozițiile art. 1 din OUG nr. 50/2008 potrivit cărora taxa de poluare oprită intimatului reclamant la organele fiscale se face venit la bugetul fondului pentru mediu, administrat de către recurenta pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu.
Prin urmare, chiar dacă aceasta nu încasat direct taxa de poluare, suma reținută intimatului reclamant în contul acestei taxe ajunge în bugetul fondului pentru mediu administrat de recurentă, astfel încât urmează a se respinge excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de această instituție.
Susținerea recurentei pârâte Administrația Fondului pentru Mediu, cum că s-ar fi încălcat dispozițiile art. 112-114.pr.civ, întrucât nu i-a fost comunicată cererea reclamantului de chemare în judecată acestei instituții, este nefondată, deoarece aceasta a fost legal citată pentru termenul de judecată din 12 octombrie 2009, dar și pentru cel din 23 noiembrie 2009, când s-a soluționat cauza și niciodată nu a înștiințat instanța despre împrejurarea că nu i s-a comunicat acțiunea reclamantului, neputându-și invoca propria culpă, în valorificarea unui drept.
În legătură cu celelalte motive de recurs ce vizează fondul litigiului, invocate de recurente, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile articolul 148 alin.2 din Constituția României, se instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul, sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar, membru a
Susținerea recurentelor constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare a tratatului și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru
autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a OUG 50/2008, aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, aplicându-se principiul conform căruia, când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia, reclamantul intimat având dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații,CJCE a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si, par. 61-70].
Instanța de recurs constată că este nelegală măsura reținerii unei părți din taxa încasată anterior datei de 1 iulie 2008,cu încălcarea normelor de drept comunitar și compensarea în parte a acesteia,cu o altă taxă, stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, cu alt mod de calcul și altă destinație, percepută în temeiul unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte, admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul, cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne, contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție și art.1 cod civil,situație inadmisibilă într-un stat de drept.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate, conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursurile ca nefondate, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304.pr.civilă.
În baza disp.art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentele pârâte la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC Com SRL Târgoviște.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6,Corp A, nr. 294 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D ÎN NUME ȘI PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, împotriva sentinței nr. 806 din data de 23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Târgoviște, str. -, -D,. 3,. 9, Cod poștal -, Județ
Obligă recurentele să plătească intimatului reclamant 2.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare nr. 3120
Red./CMF
5 ex./19.02.2010
dos.fond - - Tribunal D
jud.fond -
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
