Anulare act administrativ . Decizia 277/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 277
Ședința publică din data de 17 FEBRUARIE 2010
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul domiciliat în comuna, Județ D împotriva sentinței nr. 913 din data de 14.12.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVITA cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - TREZORERIA cu sediul în M, Județ D, STATUL ROMÂN - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6, nr. 294, Cod poștal -.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit chitanței nr. 25620/1.02.2010 și timbru judiciar de 0,15 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentul reclamant, intimații pârâți DGFP D, Statul Român- Ministerul Economiei și Finanțelor-Trezoreria M și Administrația Fondului pentru Mediu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat și s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii întâmpinare din partea intimatei pârâte Administrația Fondului pentru Mediu și concluzii scrise din parte recurentului reclamant prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, față de împrejurarea că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița -Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr. 3433/120/30.07.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Administrația Finanțelor Publice M, județul D și Administrația Fondului pentru Mediu,pentru obligarea pârâților la restituirea sumei de 2.215,00 lei, achitată cu titlu de taxă pentru poluare pentru autovehicule, sumă ce va fi reactualizată cu rata dobânzii legale calculate de la data plății până la restituirea sumei.
În motivarea cererii, reclamantul arată că a achiziționat un autoturism marca VOLSKWAGEN, iar la înmatricularea acestuia a fost obligată să plătească o taxă de primă înmatriculare în valoare de 2.215,00 lei.
Reclamantul a susținut că această taxă este într-o contradicție vădită cu dispozițiile art. 25, art. 28 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, iar în aprecierea reclamantului, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
S-a mai arătat că a formulat cerere de restituire a taxei la Administrația Finanțelor Publice M, cerere care i-a fost respinsă.
Prin întâmpinare pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D mandatată de către Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat respingerea acțiunii arătând că, obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție și cea specială prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. S-a susținut că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
Prin sentința nr. 913/14 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de Contencios Administrativ, a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - Trezoreria M, județul D, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Fondului pentru Mediu, ca inadmisibilă, față de excepția pusă din oficiu în discuția părților la termenul din 7 decembrie 2009, când a fost amânată pronunțarea pentru data de 14 decembrie 2009.
Pentru a pronunța această sentință,tribunalul a reținut că, reclamantul a plătit cu ocazia înmatriculării unui autoturism achiziționat marca VOLSKWAGEN taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 în cuantum de 2.215,00 lei prin chitanța nr.-/24 03 2009, că această taxă a fost stabilită, așa cum rezultă din adresa DGFP D nr.24695/23 06 2009, in temeiul unui referat de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule și a unei decizii de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule.
Se reține prin sentință că deși nu a fost depusă la dosar decizia de calcul a taxei de poluare ce a fost emisă reclamantului, acesta a luat la cunoștință de cuprinsul acesteia, până la data de 24 03 2009, când s-a conformat dispozițiilor din cuprinsul său și a efectuat plata taxei de poluare stabilită,decizia de calcul a taxei de poluare fiind un act administrativ fiscal, contestarea acesteia poate fi făcută numai in limita termenelor și a procedurii speciale prevăzută de OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Se arată în hotărâre că mpotriva deciziei emisă de organul competent, potrivit art.218 alin.2 din OG 92/2003, cel nemulțumit poate contesta la instanțele de contencios administrativ și că din verificarea actelor dosarului, respectiv cererea de restituire nr.24520 din 22 06 2009 rezultă că reclamantul nu a respectat dispozițiile procedurale reglementate de Codul d e procedură fiscală sus enunțate, obligatorii, motiv pentru care, a reținut că acțiunea formulată direct la instanța de contencios administrativ, este inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât prin decizia de calcul de care acesta a luat la cunoștință, este menționată procedura de urmat, dar pe care nu a respectat-
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța a încălcat prevederile imperative ale art. 129 Cod procedură civilă, soluționând cauza pe baza unui aspect care nu a fost pus în discuția părților, deci cu încălcarea principiului contradictorialității procesului civil, încălcând astfel și principiul disponibilității părților în procesul civil prev. de art.129, alin. 6 Cod procedură civilă, conform cărora în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Arată recurentul că instanța a încălcat prevederile art. 207, alin. 1 și 4 Cod procedură fiscală și art. 102 Cod procedură civilă, prin faptul că deși organul fiscal nu a făcut dovada comunicării actului administrativ fiscal în discuție, a considerat fără nici un temei legal că acest act i-a fost comunicat numai datorită faptului, că a plătit taxa la data de 20 mai 2009, fiind obligatoriu a se face dovada comunicării actului administrativ fiscal, instanța neavând nici un temei legal că plata taxei efectuate de recurent face și dovada comunicării actului de procedură fiscală.
Mai arată recurentul că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire instrucțiunile emise de organul central fiscal, care la pct. 3.9 și 10 prevăd că în condițiile în care nu se poate face dovada datei la care contestatorul a luat cunoștință de actul administrativ fiscal atacat, contestația se consideră a fi depusă în termenul legal și persoanele care nu respectă prevederile legale privind comunicarea actelor administrativ fiscale și nu anexează dovada comunicării actului, sunt direct răspunzătoare de acestea, astfel că pentru toate aceste considerente solicită ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fondul cauzei la aceeași instanță de fond, pentru încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 cod procedură civilă.
Intimata Administrația Fondului pentru Mediu, cu actul înregistrat sub nr. 1489/1.02.2010 la Curtea de APEL PLOIEȘTI, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că soluția instanței de fond este legală, taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 nu este contrară dispozițiilor comunitare, fiind compatibil cu prevederile art. 90 paragraful I din Tratatul
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Criticile recurentului că instanța a încălcat prevederile imperative ale art. 129 Cod procedură civilă, considerând greșit că există decizie de calcul și care nu a fost contestată în termenul legal, deși organul fiscal nu a făcut dovada existenței deciziei de calcul și a comunicării deciziei, sunt fondate.
Cu probele administrate în cauză la instanța de fond, nu s-a făcut dovada că organul fiscal a emis o decizie de calcul pentru plata taxei de poluare, pentru autovehiculul achiziționat de reclamant și că această decizie a fost comunicată recurentului, pentru ca acesta să poată contesta decizia în termenul legal potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din nr.OG 92/2003, privind Codul d e procedură fiscală.
Intimatul Ministerul Finanțelor prin DGFP D, în întâmpinarea formulată cu actul nr. 26114/20.08.2009, nu a invocat că la baza plății taxei de poluare, stă o decizie de calcul și că această decizie a fost comunicată recurentului, nefăcând dovada existenței actului administrativ fiscal, respectiv a deciziei de calcul și nici dovada comunicării deciziei către intimat.
În lipsa dovezii deciziei de calcul și a comunicării acestei decizii de calcul, în mod greșit prin sentința recurată se reține că deși nu a fost depusă la dosar decizia de calcul a taxei de poluare, recurentul reclamant a luat cunoștință de cuprinsul acesteia până la data de 24.03.2009, când s-a conformat dispozițiilor din cuprinsul său și a efectuat plata taxei de poluare stabilită și că intimatul deși nu s-a făcut dovada comunicării deciziei către acesta, nu a contestat în termen legal decizia, respingând în mod greșit cererea formulată de intimat ca inadmisibilă.
Prin urmare, în lipsa dovezii emiterii unei decizii de calcul și a lipsei comunicării acestei decizii către recurent, excepția de inadmisibilitate a acțiunii nu era întemeiată, instanța de fond respingând greșit cererea recurentului ca inadmisibilă.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, criticile aduse sentinței sunt fondate și pe cale de consecință recursul se privește ca fondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1,2 și 5 Cod procedură civilă, va fi admis ca atare și pe cale de consecință se va casa sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la aceeași instanță, Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna, Județ D împotriva sentinței nr. 913 din data de 14.12.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimații pârâți DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVITA cu sediul în T, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - TREZORERIA cu sediul în M, Județ D, STATUL ROMÂN - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, sector 5,-, Cod poștal -, ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în B, sector 6, nr. 294, Cod poștal - și în consecință:
Casează sentința nr. 913 din data de 14.12.2009 și trimite cauza spre rejudecare, pe fond, Tribunalului Dâmbovița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare nr. 3120
Red.CE/CMF
7 ex./18.02.2010
dos.fond - - - Tribunal D
jud.fond -
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
