Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 279/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 279
Ședința publică din data de 17 FEBRUARIE 2010
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166, jud. D, împotriva sentinței nr.702 din data de 30.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata reclamantă - DRUMURI ȘI PODURI D SA cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata reclamanta - Lucrări Drumuri și Poduri D SA reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind recurenta pârâtă DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru intimata reclamantă arată că alte cereri nu mai are de formulat și probe de administrat în cauză. Curtea luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimata reclamantă având cuvântul arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite prevederile art. 14 din Legea 554/2004, societatea având contracte în derulare, iar executarea măsurii contestate poate duce la probleme grave în funcționare societății, care pot merge până la blocajul financiar și a întregii activități, având repercursiuni sociale asupra salariaților.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la data de 06.10.2009, reclamanta - Lucrări Drumuri și Poduri Dac hemat în judecată DGFP D, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr.802/14.09.2009.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că actul de impunere întocmit de organul fiscal cât și decizia de impunere nr. 802/2009 pentru suma de - lei, sunt netemeinice și nelegale, motiv pentru care au fost atacate prin contestație administrativă înregistrată la pârâtă sub nr.4522/02.10.2009. Astfel, organul de control nu a verificat și analizat toate documentele importante referitoare la cazul reținut, întrucât sumele reprezentând lucrări și servicii executate trebuiau considerate ca ș i cheltuieli deductibile, fiind vorba despre presta ții executate în baza unor contracte pentru care s-au întocmit rapoarte de lucru ș i situa ț ii de lucrări. În ceea ce prive ște declararea și virarea impozitului pe profit s-a calculat ș i declarat acest impozit către Consiliul Jude țean ț a, datorită ambiguită ț ii legisla ției, toate aceste sume fiind recuperate și virate către bugetul de stat. Referitor la TVA acesta s-a datorat considerării cheltuielilor efectuate ca fiind nedeductibile. În ceea ce privește măsura contestată, reclamanta arată că executarea acesteia poate duce la probleme grave în funcționarea societății care pot merge până la blocajul financiar, ca ș i a întregii activită ț i cu repercursiuni sociale asupra salaria ților.
La dosar reclamanta a depus dovadă privind achitarea unei cauțiuni în sumă de 32000 lei. Prin sentința nr. 702 din 30.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de reclamanta - Lucrări Drumuri Și Poduri D SA în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D și a suspendat executarea deciziei de impunere nr. 802/14.09.2009, emisă de pârâtă, până la soluționarea cauzei în fond.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă din textul de lege - art. 14 din Legea nr. 554/2004, că trebuie îndeplinite mai multe condiții, enumerate în lege, respectiv mai întâi sesizarea în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, sau a autorității ierarhic superioare, un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
În ceea ce privește prima condiție aceasta a fost îndeplinită și dovedită de către reclamantă.
Următoarea condiție cerută de lege este aceea ca, cazul în care se cere suspendarea executării actului administrativ să fie bine justificat. Având în vedere caracterul accesoriu și provizoriu al cererii de suspendare, instanța apreciază că nu poate analiza pe această cale specială de soluționare, temeinicia cererii de anulare a actului și nici legalitatea acestuia, acestea fiind atributul instanței care va soluționa fondul cauzei.
folosită de legiuitor, " cazuri bine justificate" evitându-se folosirea expresiei "temeinic justificate" nu poate duce instanța decât la concluzia că cerința legală privește motivele suspendării arătate de reclamantă, care din punctul de vedere al acesteia trebuie să fie bine justificate, adică să existe o îndoială puternică a acesteia cât privește legalitatea actului administrativ contestat.
În speță instanța reține că se află în fața unui caz bine justificat. Așa cum reiese din actele depuse la dosar cheltuielile efectuate de reclamantă au privit executarea unor contracte, cheltuieli care pot fi încadrate ca deductibile fiscal.
Toate acestea putând fi de natură să inducă reclamantei o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ contestat.
În ceea ce privește existența condiției privind paguba iminentă, este evident că punerea în executare a măsurii de plată a sumei de - lei poate conduce la posibilitatea unei perturbări serioase a activității societății reclamante, care poate culmina cu intrarea acesteia în procedura de insolven ță ș i concedierea salaria ților.
Având în vedere toate aceste motive, instanța a stabilit depunerea unei cauțiuni de 10% din suma contestată, cauțiune depusă de către reclamantă conform ordinului de plată de la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că cererea formulată de reclamantă în temeiul art. 14 alin. 1,2 și 4 din Legea 554/2004, trebuia să dovedească că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, respectiv caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, aceasta nu a justificat în mod credibil cererea sa, făcând numai simple afirmații, nedovedite și imposibil de verificat în cadrul acestui proces.
Se mai arată de recurentă, că în practica judiciară în materie, care a statuat că executarea unei decizii de impunere nu constituie motiv de suspendare a executării actului administrativ, potrivit art. 14 din Legea 554/2004 și consideră că intimata reclamantă nu se regăsește în nici una dintre situațiile stipulate de către dispozițiile imperative ale textelor normative invocate în cauză și nici nu a adus argumente de a justifica o astfel de măsură.
Solicită admiterea recursului și pe fond respingerea cererii de suspendare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Din conținutul art. 14 alin. 1 al Legii nr. 554/2004, rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă. Suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu.
Potrivit legii, prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Or, în cauza de față, din succesiunea și din conținutul actelor administrative emise rezultă o îndoială serioasă în privința legalității acestor acte și a prejudiciului produs, astfel că în mod corect prima instanță a dispus suspendarea acestor acte administrative.
Posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în documentele emise de organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în Legea 554/2004, nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 Comitetului de Miniștri privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2826/12.08.2008.
Pe de altă parte, se constată că recurenta a invocat ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr. civ. Or, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.8 pr. civ. are în vedere că interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin acest motiv de recurs se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin.1 civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Cum litigiul de față se referă la suspendarea executării unui act administrativ fiscal, motivul de recurs invocat nu are aplicabilitate în speță.
C de al doilea motiv de recurs invocat este prevăzut de art. 304 pct.9 pr. civ. și are în vedere faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În ambele cazuri este avută în vedere, ca regulă, încălcarea legii de drept material.
Hotărârea este lipsită de temei legal, atunci când din modul în care aste redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii sau cu nemotivarea. În cauza de față se constată că legea a fost corect aplicată.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicare greșită a legii, ceea ce înseamnă că instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, fie le-aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt aplicabile, instanța de fond aplicând în mod corect dispozițiile legale.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, 3041și 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incidente motive de casare sau de modificare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166, jud. D, împotriva sentinței nr.702 din data de 30.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata reclamantă - DRUMURI ȘI PODURI D SA cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare nr 3120
Red. DF/DD
4 ex./8.03.2010
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
