Anulare act administrativ . Sentința 2839/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2839
Ședința publică de la 1 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de 10 iunie 2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 17 iunie 2009, 24 iunie 2009 și apoi la 1 iulie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra actiunii in contencios administrativ de;
La data de 6.08.2008 sub nr. 4760/2 s-a inregistrat cererea reclamantei prin care a chemat in judecata pe parata BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nelegaliatea art. 45 al. 1 din Norma nr. 3/2002 emisa de parata in 26.02.2002 privind standardele de cunoastere a clientelei.
A mai solicitat obligarea paratei la modificarea art. 45 al. 1 al normei nr. 3/2002 si daune interese in valoare de 2280 lei pentru repararea prejudiciului creat reprezentand cheltuieli de judecata in procesul penal impotriva functionarilor bancii BRD.
In fapt, reclamanta a aratat ca la 6.08.2004 a depus la BRD- un bilet la ordin in valoare de 4 milioane USD avand ca beneficiar reclamanta cu scadenta la 9.08.2004 pentru a fi prezentat la plata emitentului la Banca Nationala a Greciei.
Biletul la ordin a fost stampilat, insa nu a fost introdus in circuitul de compensare.
Nu a cunoscut motivele pentru care banca nu a introdus in compensare biletul la ordin decat in cadrul cercetarii penale pe care a formulat-o in 2005 pentru abuz in serviciu impotriva bancii.
Potrivit art. 45 al. 1 din Norma BNR nr. 3/2002 "insitutia de credit va putea refuza efectuarea operatiunilor considerate suspecte si nu va efectua operatiunile care sunt contrare legii sau care nu pot fi justificate corespunzator".
La 3.01.2008 a depus la parata plangere prealabila, la care aceasta i-a raspuns ca art. 45 este "in deplina concordanta cu actele normative. legea nr. 656/2002 si legea nr. 58/1934. si corespund standardelor si principiilor prudentiale stabilite de Comitetul pentru Supraveghere Bancara".
Reclamanta a invocat faptul ca articolul contestat contravine art. 3 si 4 din lege nr. 656/2002, legii cambiei si biletului la ordin nr. 58/1934, art. 41, Norma cadru BNR nr. 6/1994, Regulamentul BNR nr. 37/1995, legea nr. 24/200, legislatia UE, Directiva Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene nr. 2005/60/CE art. 22-24, Conventia Ligii natiunilor Geneva din anul 1930.
In dovedirea cererii sale reclamanta a depus plangerea prealabila adresata paratei si raspunsul acesteia.
La 8.10.2008 parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantei ca neintemeiata.
Capatul de cerere privind obligarea la modificarea art. 45 din Norma nr. 3/2002 a ramas fara obiect ca urmare a aborgarii normei prin art. 29 din Regulamentul BNR nr. 9/2008.
La 8.10.2008 parata a depus inscrisurile care au stat la baza aprobarii normei nr. 3/2002.
La 5.11.2008 reclamanta a depus cerere completatoare si precizatoare prin care a solicitat sa se constate ca institutiile de credit au obligatia de a introduce in compensare biletele la ordin preluate chiar si atunci cand considera operatiunea ca fiind suspecta, nejustificata, iar formularea art. 45 al. 1 este in contradictie cu aceasta constatare.
Intrucat art. 45 al. 1 din Norma nr. 3/2002 a fost abrogat solicita in interes public general ca instanta sa oblige BNR sa emita un act normativ prin care sa impuna bancilor comerciale sa modifice procedurile proprii de cunoastere a clientelei, cotnractele de cont curent si Conditiile generale gancare astfel incat sa nu mai existe clauze nelegale provenite din art. 45 al. 1 al normei nr. 3/2002.
A mai solicitat daune interese de 10000 lei pentru repararea prejudiciului creat in procesul penal.
In situatia in care si intanta comerciala va respinge actiunea pentru repararea prejudiciului de - USD reprezentand contravaloarea biletului la ordin cu dobanda si penalitati, solicita si repararea acestui prejudiciu.
Au fost depuse si inscrisuri.
La 12.12.2008 parata a depus completare la intampinare prin care a invocat ca modificarea actiunii este tardiva, iar captul doi de cerere este inadmisibil.
Totodata a fost depus si Regulamentul.
La 18.02.2009 reclamanta a depus o cerere de lamurire a unor chestiuni prealabile si de incuviintare a unei expertize de specialitate.
Instanta a pus in vedere de aceasta cerere reclamantei sa formuleze un interogatoriu si sa indice obiectivele expertizei pentru a se putea aprecia asupra concludentei si utilitatii acestor probe.
La termenul din 13.05.2009 au fost respinse ca neconcludente probele socitate de continutul interogatoriului propus care se axeaza pe identificarea riscurilor in activitatea bancara si in operatiunile bancare, aspecte ce nu fac obiectul cauzei.
La fel si in privinta obiectivelor expertizei s-a apreciat ca acestea nu pot forma convingerea instantei sub aspectul legalitatii actului contestat.
La 10.06.2009 reclamanta a solicitat suspendarea cauzei pana la solutionarea definitiva a actiunii din dosarul comercial aflat pe rolul Sectiei a V-a comerciala a Curtii de Apel
La 16.06.2009 reclamanta a depus concluzii scrise.
La termenul din 10.06.2009 a fost respinsa cererea de suspendare a cauzei formulata de reclamanta.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in ceea ce priveste fondul cauzei, curtea retine urmatoarele:
Prin cererea sa, reclamanta a solicitat sa se constate nelegalitatea art. 45 al. 1 din Norma nr. 3/2002 emisa de parata BNR.
Potrivit acestui text "Instituția de credit va putea refuza efectuarea operațiunilor considerate suspecte și nu va efectua operațiunile care sunt contrare legii sau care nu pot fi justificate corespunzător".
Cu privire la faptul ca norma mai sus aratata ar incalca dispozitiile legii nr. 656/2002 se retine ca normele sus indicate nu au fost emise in baza acestei legi si prin urmare nefiind vorba despre acelasi domeniu de reglementare, norma emisa de parata nu poate fi considerata a incalca dispozitiile legii sus indicate.
Dispozitiile art. 3 si 4 se refera la suspiciuni in privinta spalarii banilor si finantarea actelor de terorism si nu contine norme referitoare la standardele de cunoastere a clientelei.
De altfel legea nr. 656/2002 nici nu era in vigoare la data emiterii normei contestate, norma fiind emisa in februarie 2002, iar legea a fost publicata in decembrie 2002.
In atare situatie s-ar putea cel mult aprecia ca norma, ca act normativ anterior si de putere inferioara unei legi, sa fie cel mult abrogata implicit si in nici un caz nelegala.
Nici incalcarea prevederilor art. 41 din legea nr. 58/1934 nu poate fi retinuta deoArece aceaste prevederi se adreseaza posesorului cambiei sau biletului la ordin si nu unei sau institutii de credit si nu impune o obligatie in sarcina acesteia.
De asemenea nu se poate retine nelegalitatea normei prin raportare la alte acte normative emise de BNR, norma cadru, regulament, circulara, deoarece acestea avand acelasi emitent pot fi modificate implicit sau expres prin alte acte ale aceluiasi emitent.
Nu se poate retine nici incalcarea legii nr. 24/2000 deoarece nici un act normativ de putere superioara nu contine reglementari privind standardele de cunoastere ale clientelei si nici nu au ca obiect "protejarea siguranței și stabilității instituțiilor de credit și, prin aceasta, a integrității sistemului bancar".
Potrivit art. 26 din legea nr. 101/1998 "Banca Națională a României are competența exclusivă de autorizare a funcționării băncilor și răspunde de supravegherea prudențială a băncilor pe care le-a autorizat să opereze în România, în conformitate cu prevederile Legii bancare.
Prin urmare, din acest text reiese ca atributiile de reglementare in acest domeniu au fost delegate paratei si nu fac obiectul unei legi, cu care ar putea veni in conflict normele atacate de reclamanta.
De asemenea se retine art. 45 al. 1 din Norma nr. 3/2002 nu are nici o legatura cu Directiva Parlamentului European si a Consiliului Uniunii Europene nr. 2005/60/CE, respectiv cu art. 22-24 si aceasta directiva nu contine norme de imediata aplicare, sau care sa aiba efect direct.
In alta ordine de idei directiva este ulterioara normei, iar legalitatea normei se apreciaza la momentul emiterii ei si nu ulterior, in 2005 cand oricum Romania nici nu facea parte din UE.
De asemenea existenta unor formulari de genul "abtinerea de la o astfel de tranzactie nu este posibila" sau "abinterea este imposibila", nu inseamna ca directiva impune efectuarea unor tranzactii pe care bancile le pot considera suspecte sau care nu pot fi justificate corespunzator.
Reclamanta face asadar o interpretare gresita a directivelor invocate si mai mult considera ca directivele au un efect direct, o aplicabilitate imediata, directa.
Directiva nu este un regulament si prin urmare nici nu are caracterul unei norme obligatorii.
Asa fiind neconformitatea normei atacate cu directive emise ulterior nu are nici o influenta asupra legalitatii normei contestate.
Prin urmare se constata legale si temeinice dispozitiile contestate, respectiv art. 45 al. 1 din Norma nr. - a paratei motiv pentru care va respinge capatul 1 din cererea reclamantei, astfel cum a fost precizata si modificata ca neintemeiat.
Cu privire la obligarea paratei la emiterea unui act normativ care sa oblige bancile sa modfiice propriile proceduri de cunoastere a clientelei in sensul sa nu contina reglementari cu clauze nelegale provenite din art. 45 al. 1 al normei contestate se retine pe de o parte ca o astfel de solicitare este neintemeiata pentru ca nu s-a constat nelegalitatea textului normei nr. 3/2002, iar pe de alta parte reclamanta nu justifica o legitimare procesuala pentru apararea unui interes public general, asa cum afirma in cererea precizatoare, neincadrandu-se in prevederile art. 2 al. 1 lit a din legea nr. 554/2004 si nici nu se poate vorbi de justificarea unui interes propriu al reclamantei la acest moment.
Cu privire la daunele solicitate, neretindu-se o culpa a paratei nu sunt intrunite nici conditiile atrageri raspunderii acesteia in temeiul art. 18 din legea nr. 554/2004 si art. 998-999 cod civil.
Mai mult nu exista nici o legatura de cauzalitate intre daunele solicitate si fapta paratei.
Asa fiind va respinge si acest capat de cerere.
de cele retinute mai sus constata neintemeiata cererea reclamantei, astfel cum a fost modificata si precizata urmand ca in baza textelor de lege invocate si a art. 1, 10, 18 din legea nr. 554/2004 sa respinga o respinga ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge actiunea reclamantei SC SRL cu sediul in B,-, Polivalenta, 3.-3. si sediul ales in B,-, -A,. 52, sector 3 in contradictoriu cu parata BANCA NATIONALA A ROMANIEI cu sediul in B,-, sector 3, ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 1.07.2009.
PRESEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Red. CP - 5 ex.
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina
