Anulare act administrativ . Sentința 2951/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.2951
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.09.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă reclamanta prin avocat, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamanta, prin apărător, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și anularea deciziei CNCD; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 24.12.2008, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și anularea hotărârii nr. 567/13.11.2008 a prin s- dispus sancționarea cu avertisment contravențional reclamantei.
În motivarea în fapt cererii, s- arătat că petentul sesizat la 07.04.2008 arătând că a fost discriminat pe criterii medicale prin neacordarea primei trimestriale și prin încălcarea dreptului la demnitate. Din actele și susținerile părților, reținut că reclamanta dispus ca prima trimestrială care nu fost acordată petentului datorită numeroaselor concedii medicale să fie împărțită între doi agenți de poliție, astfel încât nu s-ar fi acordat această primă pentru situația de boală petentului.
Susține reclamanta că în ședința de serviciu de la 19.03.2008 fiind făcute propuneri de acordare primelor s-a avut în vedere disp. art. 8 alin. 4 și art. 10 lit. d) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 400/29.10.2004 potrivit cărora șefii unităților au obligația de a acorda recompensă cu obiectivitate polițiștilor care s-au evidențiat prin obținerea de rezultate exemplare în activitate.
Petentul nu numai că nu a avut rezultate dar nu a avut nicio activitate, astfel încât, dacă ar fi fost premiat ca și ceilalți colegi ar fi fost omisă discriminare față de aceștia din urmă în considerarea faptului că petentul nu a avut nicio activitate care să justifice acordarea unei premieri.
Arată reclamanta că acordarea primelor nu este atribuția sa, aceasta fiind obligația șefului unității, singura sa obligație fiind aceea de nominaliza persoanele care s-au evidențiat în cadrul serviciului, astfel încât, se impunea citarea în cauză a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, lucru pe care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării l-a refuzat nejustificat.
Se susține că decizia de nu fi propus pentru acordarea primei trimestriale în privința petentului a fost bazată în întregime pe lipsa activității acestuia în cadrul serviciului coroborat cu faptul că în conformitate cu art. 20 alin. 6 din OG nr. 137/2000, persoana interesată are obligația de dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, conduc la concluzia decizia este nelegală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. OG nr. 137/2000 și Legea nr. 354/2004.
În dovedire, reclamanta depus la dosarul cauzei decizia contestată.
Prin întâmpinare, pârâtul invocat excepția necompetenței materiale Tribunalului București - Secția a IX- Contencios Administrativ și Fiscal în raport de disp. art. 3 Cod procedură civilă, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 16 din OG nr. 137/2000.
Pe fondul cauzei solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că din petiția întocmită de numitul și din adeverința medicală depusă la dosar rezultă faptul că petentul este în tratament medical pentru virus hepatic, fapt ce presupune ca din 3 în 3 luni să lipsească motivat, iar alte 7 zile să fie internat în spital fiind astfel în incapacitate temporară de muncă, fapt care totuși nu justifică neacordarea primei trimestriale.
Din procesul-verbal întocmit în urma ședinței de serviciu din 19.03.2008, reiese faptul că la propunerea reclamantei s- hotărât ca prima ce s-ar fi cuvenit petentului să fie împărțită între alte 2 persoane întrucât acesta nu participă la nicio activitate serviciului, este foarte des în concediu medical astfel că nu există nici un motiv de premiere.
Se arată că din actele depuse la dosar și pe baza cărora Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și- fundamentat hotărârea contestată, reiese că acordarea primei de serviciu a creat un drept retras în mod arbitrar, iar împărțirea primei trimestriale a fost realizată arbitrar în condițiile în care aceasta fusese deja acordată.
Se arată că în ceea ce privește critica reclamantei referitoare la sancțiunea contravențională aplicată care nu ar fi prevăzută de disp. art. 26 alin. 1 din OG nr. 137/2000 este neîntemeiată, întrucât, aceste dispoziții legale se completează cu art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 care stabilesc că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare contravenției nu prevede această sancțiune.
Atașat întâmpinării, pârâtul depus la dosarul cauzei actele avute în vedere la emiterea deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr. 199/19.01.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal admis excepția necompetenței materiale și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
În fața instanței legal investite cu soluționarea cauzei, pârâtul depus întreaga documentație avută în vedere la emiterea deciziei contestate, iar reclamanta depus extras din metodologia de constituire a fondului și criteriile de premiere.
Pârâtul a depus la dosarul cauzei acte medicale.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea nr. 567/13.11.2008, Colegiul Director al hotărât că faptele sesizate de petentul reprezintă discriminare conform art. 2 alin. 1 și 4 coroborate cu art. 8 din OG nr. 137/2000 modificată și republicată și a dispus sancționarea cu avertisment contravențional numitei, potrivit art. 26 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Pentru pronunța această hotărâre, pârâtul reținut că prin petiția înregistrată la 07.04.2008, numitul a solicitat să se constate discriminarea suferită prin faptul de nu fi primit prima de serviciu pe criteriul stării de sănătate, tratamentul medical pe care îl urmează determinându- să solicite mai multe concedii medicale. A arătat în cuprinsul aceleiași petiții că odată cu numirea reclamatei ca șefă a serviciului sport din cadrul centrului cultural al Ministerului Internelor și Reformei Administrative a avut parte în mod repetat și în public de aprecieri jignitoare și tendențioase cu privire la starea sa de sănătate culminând în data de 19.03.2008, când în ședința serviciului s- decis ca petentul să nu primească prima trimestrială datorită concediilor medicale numeroase.
Pârâtul reținut că în cauză sunt îndeplinite disp. art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 modificată și republicată, existând situația de diferențiere, criteriul și dreptul încălcat prevăzut de acest text de lege, astfel încât petentul fost discriminat de reclamanta din prezenta cauză prin împărțirea primei care i s- acordat către doi subalterni.
Curtea apreciază că situația de fapt a fost corect reținută în cuprinsul deciziei contestate, respectiv, faptul că prima ce se cuvenea reclamantului potrivit disp. art. 6 și art. 7 pct. 1 din Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. S/629/30.09.2008 a fost împărțită potrivit procesului-verbal al ședinței de serviciu din 19.03.2008 între două persoane din cadru colectivului la propunerea reclamantei, având în vedere faptul că este foarte des în concediu medical și nu participă la nicio activitate în unitate.
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 și art. 2 alin. 4 din OG nr. 137/2000 "(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale".
Din analiza înscrisurile existente la dosarul cauzei, reiese că reclamanta săvârșit fapta cu discriminare în sensul dispozițiilor legale menționate anterior, în sensul că apreciat că prima nu era potrivită pentru persoană care absentat de la serviciu din motive de boală neexistând justificare obiectivă cu care să îndreptățească această concluzie în condițiile în care reclamanta nu a dovedit existența unor alte motive în afara celor legate de boala petentului care să poate fi apreciate în sensul excluderii reclamantului de la beneficiul acestui drept.
În condițiile în care prima fusese deja acordată în favoarea reclamantului, în considerarea calificativelor acordate acestuia pentru activitatea profesională desfășurată, împărțirea acesteia între alte două persoane apare ca fiind dovada unei situații de diferențiere.
Susținerile reclamantei potrivit cărora se impunea citarea în cauză autorității angajatoare, respectiv Ministerul Internelor și Reformei Administrative întrucât între atribuțiile sale de serviciu nu se regăsesc și cele referitoare la acordarea primelor, este neîntemeiată în condițiile în care s- reținut că fapta de discriminare se raportează la împărțirea primei între doi agenți de poliție și nu la acordarea acesteia către reclamant.
În ceea ce privește greșita aplicare sancțiunii avertismentului contravențional, se reține că, potrivit disp. art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare contravenției nu prevede această sancțiune astfel încât sancționarea reclamantei în temeiul disp. art. 26 alin. 1 din OG nr. 137/2000 (text de lege care nu prevede sancționarea avertismentului contravențional) este legală și temeinică.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept reținute anterior, Curtea apreciază că decizia contestată este legală și temeinică, urmând a respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta, cu domiciliul în B, str. - nr. 5, sector 5, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, str. - - nr. 1-3, sector 1și, cu domiciliul în B, B-dul - - nr. 61,. 8P,. 3,. 9,. 114, sector 6.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored.CB/5 ex.
09.10.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
