Anulare act administrativ . Decizia 301/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.301/CA/2008-
Ședința publică din 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamanțiiși,ambii domiciliați în O,-,.3, jud.B, în contradictoriu cu intimații pârâțiPRIMARUL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI,ambii cu sediul în,-, jud.B și SC "" SRL, cu sediul în de, nr.18, jud.B, împotriva sentinței nr.127/CA din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenții reclamanți și - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale din 4 iunie 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul individual și pentru intimata pârâtă SC "" SRL - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.53 din 30 septembrie 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, lipsă fiind intimații pârâți Primarul Comunei și Primăria Comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei, achitată prin chitanța nr.- din 2 octombrie 2008, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că intimata pârâtă SC "" SRL a depus la dosar concluzii scrise, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta recurenților reclamanți arată că nu mai are alte probleme prealabile.
Reprezentanta intimatei pârâte arată de asemenea că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că, sentința atacată este vădit nelegală, întrucât judecata la fond s-a făcut fără legala citare și legala respectare a drepturilor procesuale ale recurenților. Astfel, arată că la data soluționării cauzei la instanța de fond, reclamanții au fost lipsă, prezentându-se doar avocatul lor, care în ședința publică a declarat că reziliază contractul de asistență juridică. În această situație, în lipsa părților și în lipsa unui act care să ateste că reclamanții știau de denunțarea unilaterală a contractului, instanța de fond trebuia să acorde un termen de judecată pentru citarea reclamanților. În situația în care, instanța nu va reține această apărare, arată că sentința este nelegală, întrucât instanța de fond a interpretat greșit actele depuse la dosar, precum și norma imperativă. La întrebarea instanței, arată că, imobilul pe care îl dețin recurenții are destinația de locuință. Depune la dosar chitanța din 3 iunie 2008, prin care s-a achitat onorariul de avocat în sumă de 1.000 lei.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că, recursul este nefondat, în speță neavând aplicabilitate prevederile art.304 pct.5 Cod procedură civilă, invocat de recurenți. Consideră că, în mod legal instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei la termenul din 24 martie 2008, întrucât era al treilea termen de judecată, reclamanții fiind prezenți la un termen anterior, astfel că au avut termen în cunoștință. În măsura în care recursul se va judeca pe fond, solicită să se ia act de susținerilor lor bazate pe actele depuse la dosar și concluziile depuse pentru termenul de azi.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.127 din 24 martie 2008, Tribunalul Bihora respins acțiunea în formulată de reclamanții și, ambii domiciliați în O, str. - nr.23,.3, jud. B, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei, Primăria comunei, ambii cu sediul în,-, jud. B, și SC SRL, cu sediul în loc. de, nr.18, jud.
Totodată, a respins cererea formulată de pârâta de rândul 3, de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform autorizației de construire nr.170/31.07.2006, emisă de pârâții de rândul 1 și 2, societatea SRL a fost autorizată la efectuarea lucrărilor de construire pentru Pensiunea turistică și împrejmuire, pe terenul situat în loc., jud. B, imobil înscris în CF 369, nr.cad.152.
Reclamanții și sunt proprietarii imobilului teren situat în vecinătatea construcției pârâtei de rândul 3, așa cum rezultă și din adresa nr.68 din 18.07.2007 a Inspectoratului de Stat în Construcții.
Potrivit anexei nr.1 din 50/1991, pct.2.5.6. "Acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în forma autentica, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate", este necesar în prealabil emiterii autorizației de construire, pe lângă actele menționate în lege.
Lipsa acestui acord nu constituie un impediment la emiterea autorizației, persoana vătămată în vreun drept al său putând invoca această dispoziție legală. Norma menționată nu are caracter imperativ, fiind o normă cu caracter dispozitiv, reclamanții fiind ținuți să facă dovada vătămării, conform art.105 al.2 Cod procedură civilă.
S-a reținut că, în speță, reclamanții nu au făcut dovada vătămării în vreun drept prin emiterea autorizației de construire nr.170/31.07.2006.
Față de cele reținute, instanța a respins ca nefondată cererea.
În ce privește cererea formulată de către pârâta SC SRL, privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că aceasta nu a făcut dovada acestor cheltuieli conform art.274 Cod procedură civilă, respectiv nu a depus la dosar chitanța privind onorariul de avocat, motiv pentru care această cerere a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe în termen și legal timbrat au declarat recurs reclamanții și, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art.312 pct.5 Cod procedură civilă, recurenții critică sentința pentru motive de nelegalitate, constând în pronunțarea acesteia, cu încălcarea dispozițiilor legale privind citarea la termenul din 24 martie 2008.
Astfel, arată că la data când s-a dezbătut fondul s-a prezentat în instanță avocatul lor, care a arătat că înțelege să nu-i mai reprezinte, fără a depune la dosar vreun script din care să reiasă denunțarea unilaterală a contractului de asistență juridică.
Instanța a luat act de poziția avocatului și în continuare a acordat cuvântul pe fond, singurele concluzii fiind puse de către reprezentanta pârâtei SC "" SRL. În această situație, recurenții nu au putut să formuleze cerere de probațiune și nici să pună concluzii pe fondul cauzei, dat fiind faptul că nu au fost prezenți și nu au avut cunoștință de renunțarea la contractul de asistență juridică din partea avocatului lor.
Prin dezbaterea fondului fără ca recurenții reclamanți să fi fost legal citați, arată că s-au încălcat formele de procedură care sancționează hotărârea ca fiind nelegală, astfel că se impune casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Concluzionează că, instanța de fond era obligată, ca luând act de poziția reprezentantului reclamanților, să acorde termen de judecată, pentru a fi legal citați, lucru care nu s-a făcut.
Pe fondul cauzei, arată că hotărârea este nelegală, întrucât în mod greșit instanța a considerat că reclamanții trebuie să facă dovada vătămării prin alte probe decât cele depuse la dosar, și totodată a interpretat norma referitoare la necesitatea consimțământului vecinilor ca nefiind o normă imperativă, ci având un caracter dispozitiv.
Necesitatea existenței acordului în formă autentică a vecinilor, arată că are un caracter imperativ și legea specială nu cere dovada nici unei vătămări din partea persoanei care se consideră vătămată.
Astfel, pentru anularea unui act administrativ, de genul autorizației de construcție, consideră că este suficient a se arăta care este norma de drept încălcată, ceea ce în speță s-a arătat.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata SC "" SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea poziției sale, arată intimata că, în speță nu au aplicabilitate prevederile art.312 pct.5 Cod procedură civilă, invocate de recurenți, întrucât aceștia au fost reprezentați în cauză la termenul din 15 ianuarie 2008, prin prezența avocatului ales, considerându-se în mod întemeiat că, reclamanții au termen în cunoștință.
Potrivit art.153, alin.1 Cod procedură civilă, arată că, partea care a depus cererea personal sau prin mandatar și a fost prezentă la o înfățișare, cazul în speță prin avocatul ales, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanță, prezumându-se că părțile cunosc termenul de la termenele anterioare, aceasta chiar în situația în care mandatarul nu a fost împuternicit cu dreptul de a cunoaște termenul.
Astfel, în mod legal la termenul din 24 martie 2008, instanța de fond a soluționat cauza, considerând procedura legal îndeplinită, prin pronunțarea sentinței recurate.
Concluzionând, arată intimata că au fost îndeplinite normele procedurale privind citarea părților în proces, câtă vreme reclamanții au avut termen în cunoștință, care a susținut acțiunea, dar nu au solicitat probe.
Pe fondul cauzei, sentința este legală, întrucât acordul vecinilor se impune a fi dat doar pentru construcții noi, amplasate adiacent construcției existente sau în imediata lor vecinătate, numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție.
Pe de altă parte, reclamanți nu au făcut dovada existenței cazului bine justificat de vătămare în vreun drept recunoscut de lege, prin emiterea autorizației de construcție a cărei anulare se solicită.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai arătate, și ținând seama de prevederile art.304/1 Cod procedură civilă, a fost apreciat ca fondat, astfel că a fost admis, fiind casată sentința în temeiul dispozițiilor art.304 pct.5, raportat la art.312 pct.5 Cod procedură civilă și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Criticile recurenților, referitoare la nelegalitatea sentinței sunt fondate, prin prisma dispozițiilor legale referitoare la reprezentarea convențională a persoanelor fizice, prevăzute la art.68 și următoarele Cod procedură civilă.
În cauză, reclamanții au fost reprezentați în temeiul contractului de asistență juridică - aflat la fila 13 din dosarul instanței de fond - care la termenul din 20 noiembrie 2007, susținut acțiunea și a solicitat probe.
În temeiul aceluiași contract de asistență juridică, reclamanții au fost reprezentați și la termenul din 15 ianuarie 2008, dată la care s-a dispus amânarea cauzei pentru studierea înscrisurilor depuse la dosar la acest termen, cauza fiind amânată pentru termenul din 24 martie 2008.
La acest din urmă termen, reprezentantul reclamanților - prezent în instanță, a arătat în mod expres că nu înțelege să îi mai reprezinte pe reclamanți.
Instanța, fără a clarifica dacă mandantul avea sau nu cunoștință despre renunțarea mandatarului la împuternicire a apreciat lămurită cauza și a închis faza probatorie, acordând cuvântul în fond.
Prin aceasta, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, deoarece mandanții aveau termen în cunoștință prin avocat - mandatar. Prin renunțarea mandatarului la împuternicire, reclamanții au fost lipsiți de posibilitatea de a formula cereri de probațiune, ori de a pune concluzii pe fond, prin aceasta fiind încălcate principiul dreptului la apărare, al oralității și a egalității părților în procesul civil.
În ce privește apărările intimaților, fundamentate pe prevederile art.153 alin.1 Cod procedură civilă, deși exacte, acestea nu au aplicare în speță câtă vreme instituția reprezentării părții în procesul civil este reglementată de normele procesuale arătate mai.
În consecință, pentru a asigura respectarea principiilor mai enunțate, instanța casând hotărârea recurată, va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurențiiși,împotriva sentinței nr.127 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond. - -
- dact. - 2 ex.
- 09.10.2008
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
