Contestație act administrativ fiscal. Decizia 300/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.300/CA/2008-
Ședința publică din 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud.S M în contradictoriu cu intimata reclamantă- "" -,cu sediul în S M,-, jud. S M și intimata pârâtăACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL - SERVICIUL CONTROL FISCAL NR.1,cu sediul în S M, -, nr.3-5, jud.S M împotriva sentinței nr.129/CA din 2 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimata reclamantă - "" - - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.1930 din 13 iunie 2008, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinetul individual, lipsă fiind recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și intimata pârâtă Activitatea de Control Fiscal - Serviciul Control Fiscal nr.1 S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, că recurenta pârâtă a depus la dosar încă un exemplar din recurs, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante depune la dosar întâmpinare în două exemplare, pentru a fi comunicat unul cu recurenta, sens în care solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Instanța,văzând că, la acest termen s-a depus întâmpinare de către intimata reclamantă - "" -, cu încălcarea termenului procedural de 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, o recalifică ca fiind concluzii scrise și respinge cererea de amânare a cauzei formulată de către reprezentantul intimatei reclamante, dispunând lăsarea cauzei la rând, având în vedere că a fost solicitată la amânări fără discuție.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare a cauzei, atunci când a urmat la rând, s-au prezentat aceleași părți.
Reprezentantul intimatei reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Învederează că, recurenta solicită casarea sentinței atacate, dar nu invocă nici un motiv de casare, iar dacă vor fi considerate de instanță ca motive de modificare, le apreciază ca nefondate. Arată că, recurenta nu face altceva decât să reitereze motivele invocate și la instanța de fond, astfel că, aspectele invocate în recurs au fost analizate de instanța de fond. Mai arată că, recurenta a solicitat societății intimate depunerea unui act pe care aceasta nu îl are. Precizează că, declarația vamală în care este incusă valoarea în vamă alături de bunurile transportate și valoarea transporturilor și a cheltuielilor pe parcurs extern, rămâne în posesia organelor vamale și a importatorului și nicidecum a cărăușului pentru ca să o poată pună ulterior la dispoziția organelor vamale.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.129 din 2 aprilie 2008, Tribunalul Satu Marea respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile cu privire la capătul de cerere accesoriu invocat de către pârâta S
A admis acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta - "" - cu sediul în S M, str. - nr. 62, jud. SMî mpotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în SMP -ța - nr. 3-5, și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL - SERVICIUL CONTROL FISCAL S cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5.
A anulat Decizia nr. 78617/20.04.2007 emisă de pârâta SMp rivind modul de soluționare a contestației nr. 78617/25.10.2006 formulată de reclamantă și a admis contestația reclamantei în sensul că a anulat Decizia de impunere nr. 485/09.10.2006 și Raportul de inspecție fiscală nr. 75303/09.10.2006 emise de Activitatea de Inspecție Fiscală S M, ca nelegale cu privire la suma de 48.990 lei reprezentând TVA stabilit suplimentar și respins la rambursare.
A obligat pârâta să ramburseze reclamantei suma de 48.990 lei, cu dobânzile prevăzute de art. 124 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, începând cu data de 09.10.2006 și până la plata efectivă.
Totodată, a obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 6004,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărârea, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția invocată de pârât privind neîndeplinirea procedurii prealabile cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale pentru suma de rambursat cu titlu de TVA, instanța a constatat că solicitarea privind plata de dobânzi legale a fost formulată cu titlu accesoriu al cererii principale, precizată în temeiul art. 117 Cod procedură fiscală.
Față de dispozițiile art.117 Cod procedură fiscală invocat, reținând caracterul accesoriu al cererii privind plata de dobânzii legale, precum și faptul că în cauză, pentru actele administrativ fiscal contestate pe cale principală s-a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța a respins excepția invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, prin decontul cu sumă negativă a taxei pe valoare adăugată cu opțiune de rambursare nr. 12024/22.08.2006, reclamanta a solicitat restituirea sumei de 76.504 lei, aferentă aprovizionărilor cu bunuri și servicii efectuate în vederea desfășurării operațiunilor scutite cu drept de deducere (transport internațional de mărfuri) derulate în perioada: 01.01.2003 - 31.07.2006.
Urmare a acestei cereri, organele de control din cadrul DGFP S M, au efectuat inspecție fiscală parțială pentru soluționarea decontului cu sume negative a, constatările organului de control fiind inserate în Raportul de inspecție fiscală nr.75.303/09.10.2006, în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. 485/09.10.2006.
Prin raportul de inspecție fiscală, și Decizia de impunere, acte menționate mai sus, s-a reținut că reclamanta a aplicat cota standard de 19% la prestările de servicii ( transport de mărfuri) pentru intern pe bază de facturi fiscale, conform art. 140 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și regimul scutit cu drept de deducere la transporturile aferente mărfurilor exportate/importate conform art. 143 alin. 1 lit. c și d din Codul fiscal.
Societatea justifică regimul de scutire cu drept de deducere, deține documentele solicitate în acest sens, în art. 6 alin. 96 lit. a și art. 7 alin. 1 lit. a din nr. 1846/2003.
Organele fiscale au constatat că, în perioada iulie 2005 - mai 2006, reclamanta a efectuat transport internațional, fără a avea toate documentele pentru a justifica regimul scutit cu drept de deducere. Prin urmare, pentru suma de 257.845 RON se dispune colectarea în valoare de 48.990 RON, cu care se diminuează aprobat la rambursare. Astfel, cererea de rambursare de V:A: formulată de către reclamanta este parțial admisă, în sensul că se respins de la rambursare suma de 48.990 RON.
Împotriva Raportului de inspecție fiscală și a Deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestație ce a fost respinsă prin Decizia 7861/20.04.2007 emisă de pârâta S
Pentru a se verifica în fapt înscrisurile deținute de către reclamantă privind transporturile internaționale efectuate, modul în care înscrisurile acesteia sunt înregistrate în evidența contabilă a acesteia, consecințele juridice a operațiunilor de înregistrare efectuate, realitatea stării de fapt prezentate de către organele fiscale în cauza dedusă judecății a fost efectuată o expertiză contabilă de către expert contabil.
Din raportul de expertiză contabilă instanța a reținut faptul că, "în vederea efectuării transportului internațional, reclamanta avea obligația să emită următoarele documente: de parcurs, Scrisoare de transport internațional -, factura fiscală cu valoarea transportului, fără TVA. La aceste documente se anexează, documentul emis de furnizor cu cantitățile de bunuri transportate. Facturile emise pentru transport internațional sunt scutite de TVA și nu face parte din categoria TVA-ului cerut la rambursare de societate. Organele de control a Finanțelor publice au solicitat să se anexeze la aceste documente și declarația vamală, care document nu circulă și la societatea de transport și nu poate impune plata TVA-ului asupra facturilor privind transportul internațional, din lipsa acestui document. De altfel, prin Ordinul MFP nr. 1846 din 22 decembrie 2003 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a scutirilor de TVA, la art. 1 aliniatul 4 care prevede, că se acordă scutire de TVA în cazul în care există documente prin care se poate face dovada realizării operațiunii și în cazul de față acest document este scrisoarea de transport internațional -, document care este anexat la fiecare factură de transport internațional.
Astfel, cu ocazia soluționării cererii de rambursare a TVA-ului solicitată de reclamantă, s-a impus suplimentar fără temei legal, plata sumei de 48.990 lei reprezentând TVA asupra celor 42 de facturi, conform anexei nr. 1 care face parte integrantă din prezentul raport și care sumă a fost scăzută din suma de rambursat, deci s-a rambursat mai puțin cu această sumă".
De asemenea, instanța a luat act de opinia expertului exprimată în sensul că "evidența contabilă a documentelor justificative privind a fost ținută corect de către reclamantă din punct de vedere a dispozițiilor legale, iar pentru 42 de facturi s-a impus nelegal TVA de plată în sumă de 48.990 lei, cu care a fost diminuat cuantumul sumelor de rambursat".
Întrucât instanța de judecată nu are posibilitatea fizică de a verifica la fața locului în fapt evidențele contabile ale societăților comerciale în general, actele justificative deținute, aceasta nu are decât cunoștințe minime, elementare de contabilitate, iar în prezenta speță s-a constatat chemarea instanței de a aplica legea la o stare de fapt prezentată în mod diferit de către contribuabil, în lipsa altor probe care ar putea fi coroborate pentru a se stabili starea reală de fapt în cauză, instanța și-a întemeiat constatările de fapt și cele de specialitate contabilă pe constatările expertului judiciar, membru al unui corp profesional pus în slujba justiției, în calitate de auxiliar al acesteia.
Prin urmare, s-a constatat că, organele fiscale au apreciat în mod eronat că reclamanta nu deține toate documentele prevăzute de lege pentru a justifica scutit cu drept de deducere pentru toate facturile fiscale anexate cererii de decontare adresată organelor fiscale, astfel că soluția de respingere de la rambursare a sumei de 48.990 lei se prefigurează ca nelegală.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând casarea ei, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9 și 304/1 Cod procedură civilă.
Arată recurenta că, soluția instanței de fond se bazează pe raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză și că instanța nu a avut în vedere la pronunțarea sentinței obiecțiunile pe care recurenta le-a formulat la acest raport.
Susține că, motivul pentru care a fost admisă efectuarea expertizei și respectiv obiectivul principal al acesteia a fost ca, expertul contabil să identifice documentele justificative depuse de către reclamantă în vederea rambursării TVA-ului.
Cu toate acestea, din răspunsul formulat de expert nu rezultă că reclamanta ar fi prezentat documente justificative din care să rezulte că, valoarea transportului a fost inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate și pentru care TVA a fost admis la rambursare.
Pe de altă parte, expertul face aprecieri cu privire la obiective pe care instanța nu le-a solicitat, respectiv în legătură cu reținerea sumei de 48.990 lei, din suma de rambursat și care reprezintă dobânzi bancare. Această opinie a expertului este, susține recurenta, netemeinică și nelegală, încălcând dispozițiile art.120 alin.1 Cod procedură fiscală.
Cu toate că s-au formulat obiecțiuni la pozițiile exprimate de expert, acesta nu a răspuns punctual și obiectiv, cu toate că există neconcordanțe între raportul său și constatările organelor de control.
Se mai susține că, raportul de expertiză trebuia să poarte viza de calitate a expertului contabil verificator, în conformitate cu ghidul pentru aplicarea standardului profesional nr.35 emis de, ori raportul de expertiză nu poartă o asemenea viză.
Se reafirmă ideea neconcordanțelor existente în raportul de expertiză, expuse în obiecțiunile formulate de către recurentă dintre care cea mai semnificativă este aceea prezentată de organul de inspecție fiscală în răspunsul formulat la obiectivul 3 și anume că, s-au solicitat în timpul controlului documente justificative necesare în vederea scutirii cu drept de deducere a TVA-ului.
Se învederează faptul că, speței îi sunt aplicabile dispozițiile art.143 alin.1 lit.d din Codul fiscal, coroborate cu art.139 din același act normativ, recurenta în considerentele recursului său redând în întregime textele de lege la care face referire, precum și ale art.7 alin.1 lit.a și alin.2 din nr.1846/2003.
Concluzionează că, potrivit acestor dispoziții legale, pentru a beneficia de scutire de TVA pentru transportul aferent importurilor de mărfuri, societatea trebuie să dețină documente cu care să justifice că valoarea transporturilor aferente este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate.
Cum însă, nu deține toate documentele cu care să justifice valoarea acestor transporturi, pentru suma de 48.990 lei, acțiunea trebuia respinsă.
În ce privește acordarea dobânzilor, recurenta arată că nu este de acord cu acest capăt de cerere, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile art.117 alin.9 și art.124 din Codul d e procedură fiscală.
Cum potrivit acestor texte de lege, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor și cum contestatoarea nu a făcut dovada formulării unei astfel de cereri, către instituția recurentă, acordarea lor de către instanță este apreciată ca fiind eronată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, recalificată ca fiind concluzii scrise, - "" - solicită respingerea ca nefondată a recursului și menținerea sentinței atacate, precum și cheltuieli de judecată în recurs.
Arată intimata că, deși recurenta solicită casarea hotărârii, nu sunt invocate nici unul din motivele de casare prevăzute de punctele 1 - 5 ale art.304 Cod procedură civilă.
Recursul este motivat pe aceleași obiecțiuni formulate și în fața instanței de fond, dar nefundamentate legal, în sensul susținut de recurentă, cum că societatea intimată nu a depus toate documentele necesare pentru acordarea de scutire de TVA.
Se invocă dispozițiile art.143 alin.1 și 144 alin.1 din Codul fiscal, potrivit cărora în situația în care din cauze independente de voința furnizorului sau prestatorului, nu pot fi prezentate toate documentele justificative prevăzute de nr.1846/2003, scutirea de TVA se poate aplica dacă din documentele existente se poate face dovada realizării operațiunii, în speță a efectuării transporturilor internaționale.
Apreciază refuzul nerambursării TVA-ului ca fiind o nelegalitate, câtă vreme acesta s-a bazat pe neprezentarea declarației vamale, așa cum și-a precizat poziția recurenta cu ocazia dezbaterilor în primă instanță, declarație vamală care nu este un document ce circulă și la societatea de transport și deci nu se poate condiționa plata, respectiv restituirea TVA-ului de depunerea acestui document.
Argumentele invocate de recurentă sunt apreciate ca fiind străine de reglementările legale în materie, mai mult chiar în contrazicere cu acestea.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Cu toate că, într-adevăr se solicită casarea sentinței atacate, fără a se indica vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art.304 alin.1 - 5 Cod procedură civilă, întemeierea recursului pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv pe motivul de nelegalitate prevăzut de acest text de lege, conduce instanța la concluzia că recurenta înțelege să solicite modificarea hotărârii atacate și nu casarea ei, așa cum dintr-o eroare materială a indicat în recursul său.
Cu privire la problemele de fond, se va reține că, de fapt singura critică adusă hotărârii primei instanțe este aceea potrivit căreia, la soluționarea cauzei aceasta a avut în vedere expertiza contabilă administrată în cauză.
Este adevărat că, recurenta a făcut obiecțiuni la această expertiză contabilă și că în urma obiecțiunilor expertul a răspuns potrivit adresei de la fila 219 din dosarul primei instanțe, în sensul că-și menține concluziile din expertiza inițială, motivând cu aceea că obiecțiunile nu prezintă noi motive de fapt sau de drept care să ducă la motivarea concluziilor expertizei efectuate.
În această situație i s-a pus în vedere reprezentantului recurentei prezent în ședința din 2 aprilie 2008, să-și exprime poziția cu privire la faptul dacă dorește sau nu efectuarea unei contraexpertize. Poziția acestuia a fost în sensul că, nu dorește efectuarea unei contraexpertize.
Văzând că, motivele de recurs sunt o critică adusă de fapt expertizei efectuate în cauză și nu soluției pronunțate de către instanța de fond, chiar dacă soluția aceasta se bazează pe expertiza în discuție, reținând însă și aspectul potrivit căruia, atât criticile aduse în recurs expertizei, cât și obiecțiunile formulate împotriva acesteia în primă instanță nu sunt altceva decât exprimarea poziției recurentei cu privire la legalitatea actelor emise și nu combaterea poziției exprimată în această expertiză de către expert cu argumente de fapt și de drept, curtea de apel va respinge ca nefondate motivele de recurs invocate.
Pe fondul problemei, se va reține aspectul potrivit căruia recurenta este cea care face o interpretare rigidă și neconformă cu spiritul dispozițiilor legale, chiar de ea invocate în speță, câtă vreme dovada realizării operațiunii cerută de art.1 alin.4 din Ordinul nr.1846/2003 este scrisoarea de transport internațional, document anexat fiecărei facturi, astfel că aceasta a făcut dovada efectuării transportului pentru care a solicitat scutirea de plata TVA-ului. Și celelalte acte necesare în vederea acordării acestei scutiri, au fost depuse de către reclamanta intimată, așa cum concluzionează raportul de expertiză efectuat în cauză.
În ce privește critica vizând nulitatea expertizei în lipsa vizei expertului contabil verificator, poziție exprimată și în prima instanță, și aceasta va fi înlăturată, deoarece lipsa acestei vize nu atrage nulitatea expertizei.
În fine, în ce privește dobânzile acordate, soluție criticată în recurs, se va reține că motivele criticii sunt nefondate în condițiile în care reclamanta intimata și-a completat acțiunea în sensul acordării acestor dobânzi legale.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Reținând culpa procesuală a recurentei, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, aceasta va fi obligată la cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea intimatei, în cuantumul indicat în dispozitivul prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, împotriva sentinței nr.129 din 2 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate - "" - suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. fond. - -
- dact. - 2 ex.
- 08.10.2008
Președinte:Rițiu RoxanaJudecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
