Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 303/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal -

DOSAR Nr.-

DECIZIA NR.303/CA/2008-

Ședința publică din 2 octombrie 2008

PREȘEDINTE: Rițiu Roxana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena

- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela

- - - judecător

- - - grefier

&&&&&&&&&

Pe rol fiind judecarea recursului în contencios administrativ declarat de reclamantulSINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL - BIROUL TERITORIAL SATU MARE,cu sediul în S M,-, jud.S M în contradictoriu cu intimații pârâțiMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B,cu sediul în B, sector 1, -, nr.1/A,INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ S M,cu sediul în S M,-, jud.S M,INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S M,cu sediul în S M,-, jud.S M și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr.212/CA din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimatul pârât Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră S M - consilier juridic în baza delegației nr.203 din 1 octombrie 2008, lipsă fiind recurentul reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial Satu Mare, intimații pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului S M și Ministerul Economiei și Finanțelor

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, că intimații pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului S M și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră S M au depus la dosar întâmpinări, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:

Instanța,comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar de Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu reprezentantul intimatului pârât - prezent în instanță.

Reprezentantul intimatului pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului declarat în cauză și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în scris în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. Arată că, în mod corect a reținut instanța de fond că, diminuarea sporului pentru condiții de pericol deosebit cu 10 procente, nu reprezintă o suspendare, ci o diminuare, constatând că ofițerii au beneficiat și în continuare de acest spor, însă în cuantum diminuat. Mai artă că prin decizia nr.728 din 24.10.2006 a Curții Constituționale nu s-a făcut o discriminare, evident fiind că, ofițerii de poliție, prin gradul lor profesional, se află într-o situație diferită de agenții de poliție.

CURTEA D APEL

deliberând:

Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:

Prin sentința nr.212 din 22 mai 2008, Tribunalul Satu Marea respins excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

A respins acțiunea reclamantului SINDICATUL "NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL - BIROUL TERITORIAL DIN S M, cu sediul în S M,-, jud.S M împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, P-ța - nr.1A, sector 1, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ S M, cu sediul în S M,-, jud.S M, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S M, cu sediul în S M,-, jud.S M și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, pentru drepturi salariale, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În consonanță cu dispozițiile art.21 alin.1 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, "polițiștii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigări, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază".

Textul legal a suferit modificări prin OG nr.8/2004, intrată în vigoare la data de 02.02.2004, fiind introdus pct.6 la Anexa nr.1 din OG nr.38/2003, potrivit cărora sumele necesare acordării coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor se asigură prin diminuarea, în anul 2004, cu 10 puncte procentuale a sporului pentru condiții de pericol deosebit de care beneficiază ofițerii conform art.21 din ordonanță.

Pe cale de consecință, instanța a apreciat că, se poate reține că, doar în perioada februarie-decembrie 2004, sporul pentru condiții de pericol deosebit de 15% din salariul de bază de care beneficiau ofițerii din cadrul IPJ și S M, s-a diminuat cu 10 puncte procentuale.

Instanța reținut că, în aplicarea dispozițiilor art.21 alin.2 din OG nr.38/2003 a fost emis Ordinul I nr.132/2004 prin care s-au aprobat Normele metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, norme care prevăd că pentru perioada februarie-decembrie 2004, sporul pentru condiții de pericol deosebit de care beneficiază efectiv ofițerii se diminuează cu 10 puncte procentuale, respectiv de la 15% la 5%.

Această diminuare nu constituie o suspendare a drepturilor bănești, ci se constată că ofițerii au beneficiat și în continuare de acest spor, însă în cuantum diminuat. Ca atare, pentru perioada februarie 2004-decembrie 2004, dispozițiile art.21 ale OG nr.38/2003 nu au fost suspendate în sensul prevăzut de art.64 din Legea nr.24/2000, cum eronat susține reclamantul, ci aceste dispoziții au produs efecte juridice pe întreaga perioadă.

Instanța a constatat de asemenea în consonanță cu prevederile sus invocate, precum și cu dispozițiile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, că, categoriile de personal și cuantumul sporului de pericol deosebit se stabilesc prin Ordin al A, iar angajarea cheltuielilor din bugetele instituțiilor publice se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.

S-a apreciat că, se poate conchide că sumele rezultate din diminuarea cu 10 puncte procentuale a sporului pentru condiții de pericol deosebit de care au beneficiat ofițerii au fost utilizate pentru majorarea salariilor acestora ca urmare a creșterii coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen, scutit de taxă de timbru, reclamanta Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Biroul Teritorial Satu Mare, solicitând instanței admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că, hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, deoarece s-a făcut o aplicare greșită a normelor de tehnică legislativă, respectiv a art.64 din Legea nr.24/2000 prin faptul că ofițerilor le-a fost suspendată acordarea de 10% din cei 15% la care aveau dreptul potrivit perioadei februarie - decembrie 2004, pentru că angajatorul dispus majorarea coeficienților de ierarhizare a funcțiilor pentru toate categoriile de polițiști din cadrul ministerului, având de suferit de pe urma acestor diminuări numai ofițerii, beneficiari ai creșterilor salariale fiind de fapt și agenții de poliție care sunt numeric de 8 ori mai mulți decât ofițerii și care au primit pe toată perioada menționată drepturile ca spor de pericol în cuantum de 15% deși au avut și aceștia o majorare a coeficientului de ierarhizare a funcțiilor proporțional cu importanța muncii prestate.

Recurenta a precizat și că potrivit art.41 alin.2 din Constituție, ofițerilor le-a fost încălcat dreptul cu privire la plata unor sume egale pentru desfășurarea activității în condiții deosebite la fel ca agenților de poliție.

De asemenea, recurenta a făcut trimitere și la necesitatea aplicării în speță a art.292 din Legea nr.53/2003 modificată, Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.14, art.1 alin.1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, art.7, 19 pct.13 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, art.4 și următoarele din Carta Socială Europeană, dispozițiile cuprinse în Directiva Comunității Europene -, dar și a aplicării nediscriminatorie a condițiilor de salarizare conform prevederilor nr.OG137/2000.

S-a subliniat și că, potrivit art.16 alin.1 din Constituție și art.23 alin.2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, toți oamenii au drepturi fără nici o discriminare la salariu și la celelalte sporuri și adaosuri egale pentru munca egală.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Prin întâmpinarea formulată intimata Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră SMa solicitat respingerea recursului arătând în esență că, dispozițiile art.21 din nr.OG38/2003 nu au fost suspendate pentru ofițeri prin nr.OG8/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr.129/2004, precum și că discriminarea sporului pentru condiții de pericol deosebit a vizat deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică, or ofițerii de poliție prin gradul lor profesional, se află într-o situație diferită de agenții de poliție.

În drept au fost invocate prevederile art.115 - 116 Cod procedură civilă, art.20 din Legea nr.554/2004, OG nr.38/2003, OG nr.8/2004, Legea nr.129/2004.

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului, arătând că potrivit art.21 din nr.OG38/2003 sporul pentru pericol deosebit se acordă numai polițiștilor care desfășoară activități specifice strict enumerate în cuprinsul acestuia, ori în speță nu s-a dovedit acest lucru și că măsura de discriminare pentru o anumită perioadă a sporului acordat ofițerilor de poliție, se circumscrie ariei de competență ce i-a fost conferită Ministrului Internelor și Reformei Administrative în ceea ce privește modul de stabilire a acestui spor (art.21 din OG nr.38/2003).

Inspectoratul de Poliție al Județului SMp rin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului, deoarece singura critică invocată de recurentă este eronată ținând cont că discriminarea sporului pentru condiții de pericol deosebit nu constituie în fapt o suspendare a drepturilor bănești, aceasta materializându-se prin creșterea coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor, iar pe de altă parte și primirea în continuare a sporului respectiv, chiar și într-un cuantum nediscriminat.

Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele potrivit art.304/1 Cod procedură civilă instanța apreciază recursul ca fiind neîntemeiat, motiv pentru care îl va respinge potrivit prevederilor art.312 Cod procedură civilă.

Din reglementările cuprinse în art.21 alin.1 din OG nr.38/2003, astfel cum a fost modificat prin OG nr.8/2004, în sensul introducerii pct.6 la Anexa nr.1 din OG nr.38/2003, precum și din dispozițiile art.21 alin.2 din OG nr.38/2003 rezultă cu claritate că în anul 2004 ofițerii au beneficiat de sporul prevăzut de art.21 alin.1 din OG nr.38/2003, dar într-un spor diminuat.

Astfel, instanța de fond a aplicat și interpretat corect prevederile legale incidente.

Susținerile recurentei că în speță s-au încălcat dispozițiile art.64 din Legea nr.24/2000 sunt neîntemeiate, deoarece diminuarea sporului amintit, așa cum corect a afirmat și tribunalul, nu poate echivala cu suspendarea prevederilor articolului de lege în discuție, din moment ce de acest spor, ofițerii au beneficiat în continuare într-un cuantum redus în condițiile legii, aspect care nu a fost contestat de reclamanta recurentă.

De asemenea, observațiile formulate prin motivele de recurs vizând faptul că prin diminuarea acestui spor doar pentru ofițeri, aceștia din urmă au fost prejudiciați în raport cu agenții de poliție care au primit în continuare un spor de 15 %, nu vor putea fi primite, întrucât pe de o parte acest lucru nu a fost dovedit, ori pe de altă parte conform art.21 alin.2 din OG nr.38/2003 unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului în discuție se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, fiind emis astfel Ordinul MAI nr.132/2004.

În privința existenței unei discriminări, se impune a se menționa că, prin decizia nr.819 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a stabilit că, prevederile art.1, 2 alin.3 și art.27 din OG nr.137/2000, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative.

Față de cele arătate, criticile recurentei sunt nefondate, astfel că nefiind incident nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzut de lege, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGI

DECI D E:

RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL - BIROUL TERITORIAL SATU MARE împotriva sentinței nr.212 din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

- Red. dec. -

- în concept - 09.10.2008

- jud. fond. -

- dact. - 2 ex.

- 10.10.2008

Președinte:Rițiu Roxana
Judecători:Rițiu Roxana, Boța Marilena, Blaga Gabriela

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 303/2008. Curtea de Apel Oradea