Anulare act administrativ . Decizia 301/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 301/ osar nr-
Ședința publică de la 17 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa Judecător
- --- - - Judecător
- - Judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - "INDUSTRIILE " SA, împotriva sentinței civile nr.55/CA din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 aprilie 2009, când părțile au lipsit, iar instanța în temeiul art. 146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 17 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față constată că:
Prin sentința civilă nr. 55/CA/20.01.2009 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta - Universul SA în contradictoriu cu pârâții Orașul, prin primar, Primarul Orașului, Primăria Orașului și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. dosar -.
În rejudecare nu au mai fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, tribunalul constată că acțiunea promovată de către reclamantă este inadmisibilă.
Astfel, certificatul de urbanism nr. 1818/1996 emis de pârâții 1-3 în favoarea pârâtului 4 este un act administrativ eliberat de autoritățile publice locale ale unității administrativ teritoriale, în condițiile Legii nr. 50/1991, modificată.
Prin urmare, contestarea legalității și temeiniciei acestui act se poate realiza numai în cadrul unei acțiuni în materia contenciosului administrativ, în condițiile legii generale în domeniu - Legea nr. 554/2004, modificată.
Or, conform art. 7 din acest act normativ " înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia ".
În cauză reclamanta, deși legal citată cu această mențiune, nu a făcut dovada efectuării procedurii prealabile.
Or, art. 1169 din Codul civil stabilește sarcina probei în sarcina reclamantului - cel care formulează pretenții în fața judecății.
Prin urmare, nefiind respectate prevederile 109 alin. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a respins ca inadmisibilă acțiunea promovată de reclamanta - Universul SA B împotriva certificatului de urbanism nr. 1818/1996.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal recurenta reclamantă - Universul SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și casarea acestei hotărâri, și trimiterea ei spre rejudecare la aceeași instanță.
În dezvoltarea motivelor de Recurs se arată următoarele:
Recurenta a susținut că în cauză procedura prealabilă nu este obligatorie, deoarece actele atacate au intrat în circuitul civil. În speța de față, prin întabularea certificatului de urbanism în cartea funciară, acest act administrativ și-a consumat efectele juridice în sfera dreptului civil, în materia drepturilor reale, ducând la nașterea dreptului de proprietate asupra unei construcții. (În materie de carte funciară înscrierea având efect constitutiv de drepturi).
Prin urmare, de vreme ce în temeiul său o persoană a dobândit un drept de proprietate imobiliară tabulară, este lesne de observat că efectele civile ale actului administrativ atacat s-au produs, iar acesta nu mai poate fi revocat de către emitent. O astfel de interpretare a necesității parcurgerii procedurii prealabile, decât posibilitatea revocării lui ar goli de conținut însăși esența instituției recursului grațios.
Prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului (art.6), impun dreptul la un recurs efectiv în fața instanțelor de judecată, orice restrângere a acestui drept fiind posibilă numai în măsura în care este necesară într-o societate democratică pentru apărarea ordinii publice. Or, în speța de față, parcurgerea procedurii prealabile este nu numai contrară Convenției Europene a Drepturilor Omului, ci și absolut inutilă.
Instanțele de judecată au obligația să aplice prioritar legislația internațională dacă, legislația românească este contrară celei internaționale.
Față de aceste aspecte menționate reclamanta - Universul SA B, consideră că admiterea excepției de către instanța de fond este o soluție greșită, netemeinică și nelegală.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului declarat în cauză.
Recurenta a timbrat legal acțiunea (fila 4 dos.).
În cauză, pentru la 24.01.2009 a fost citată ca moștenitoare din B, fiind depuse toate actele doveditoare cu o notă de ședință (filele 23 - 28) și concluzii scrise în sensul respingerii recursului declarat în cauză.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată nr. 55/CA/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, prin prisma criticilor formulate în Recurs și față de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, constată Recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect și legal a sesizat aplicabilitatea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 în cauză. Față de situația de fapt și de drept dedusă judecății, în mod corect s-a pronunțat asupra acțiunii reclamantei, aflată în rejudecare.
Cât privește criticile formulate în Recurs de reclamanta - Universul SA B, instanța constată că în fapt și în drept, acestea sunt neîntemeiate, deoarece în cauză sunt aplicabile prevederile art. 7 din Legea contenciosului, care sunt obligatorii în sensul efectuării plângerii prealabile de către partea care se consideră vătămată printr-un act administrativ sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
De altfel, în acest sens este și practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a celorlalte instanțe din țară.
Instanța, constată că motivele invocate de recurentă privind restrângerea dreptului său de a se adresa justiției raportat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la art. 53 din Constituție, nu sunt întemeiate, deoarece în realitate nu este vorba de o restrângere a drepturilor reclamantei de a avea acces la justiție, ci se justifică plângerea prealabilă, tocmai pentru a se evita intervenția directă a instanței în activitatea administrației.
În cauză, nu se poate reține faptul invocat de recurentă că plângerea prealabilă este contrară legislației internaționale și Convenției Europene a Drepturilor Omului, deoarece nu este vorba de o restrângere a unui drept ci de respectarea unor dispoziții de lege, și de conformarea cu prevederile legii aplicabile.
În sensul respingerii recursului declarat, instanța a avut în vedere atât Decizia Curții Constituționale nr. 797/2007 din 19.10.2007 și practica Curții Europene a Drepturilor Omului privind accesul la Justiție.
Astfel, se reține că:
În privința limitărilor admise ale dreptului de acces la justiție, există hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului în care se reține că "pot fi aduse restricții exercițiului acestui drept întrucât dreptul de acces, prin chiar natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate în timp și spațiu în funcție de resursele comunității și de nevoile indivizilor".
Ca atare, în speță nu există o încălcare a liberului acces la justiție, dimpotrivă textul art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 aplicat de prima instanță garantează acest drept dând posibilitatea oricărei terțe persoane vătămate printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de a solicita desființarea acestui act.
În lumina aceleiași decizii prin care textul art. 7 din aceeași lege, este declarat neconstituțional, rezultă însă că plângerea prealabilă, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, nu mai este necesar a fi promovată în termenele stabilite de aceste dispoziții, deci recurenta avea posibilitatea să promoveze acest "recurs grațios" anterior acțiunii de față:
În consecință, corect prima instanță a aplicat art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii de față, raportat la lipsa plângerii prealabile, condiție de exercitare a acțiunii de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - Universul SA B împotriva sentinței civile nr.55/CA/ 20.01.2009 Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.04.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Grefier,
Red.MI 17.04.2009/dact.VP 27.04.2009/2 ex
Jud.fond -
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Maria
