Anulare act administrativ . Sentința 31/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar Nr. 1453 /CA/64/2007
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
SENTINȚA NR. 31/
Ședința publică din 18 februarie 2008
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Silviu Barbu
- - - - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul Legii contenciosului administrativ de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 11 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 18.02.2008.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. de mai sus la Curtea de Apel Brașov, reclamantul, cu reședința în mun. G,-,.34,. B,.15, jud. C, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca instanța de contencios administrativ să dispună: anularea HG nr.1116/18.09.2007 privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcției publice de subprefect al județului C de către domnul -; obligarea Guvernului României ca, în temeiul art. 43 alin. 1 din nr.OG 6/2007 și art. 92 din Legea nr. 188/1999, republicată, să dispună prin hotărâre a Guvernului promovarea temporară a reclamantului pentru exercitarea cu caracter temporar a funcției de subprefect al județului C și obligarea autorității emitente a actului administrativ individual ilegal, respectiv nr.HG 1116/2007 la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, în temeiul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, s-a solicitat suspendarea actului administrativ unilateral, a cărui anulare s-a solicitat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele:
Reclamantul s-a adresat cu plângere prealabilă către Guvernul României, prin scrisoare cu confirmare de primire, la data de 15.10.2007, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului în data de 17.10.2007 (fila 25 dosar), solicitând reanalizarea și revocarea HG nr.1116/18.09.2007 pentru că nu ar fi conformă cu dispozițiile legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici. La această plângere, reclamantul susține că nu a primit răspuns în termen de 30 de zile, astfel încât s-a adresat instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune.
Reclamantul a menționat că la data de 07.02.2007, prin HG nr.110/2007, s-a constatat încetarea de drept a raporturilor de serviciu ale subprefectului județului C, -, prin deces. Atribuțiile acestui subprefect erau de a coordona activitățile cu caracter juridic din prefectură, cum ar fi: verificarea legalității actelor administrației publice locale; coordonarea comisiilor de aplicare a legilor cu caracter reparatoriu; asigurarea secretariatului comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; exercitarea atribuțiilor rezultate ca urmare a aplicării actelor normative cu caracter reparatoriu; elaborarea de studii și rapoarte cu privire la aplicarea actelor normative în vigoare; acordarea de consultanță autorităților administrației publice locale privind proiectele acordurilor de colaborare, cooperare, asociere etc. inițiate de acesta; verificarea documentației și aplicarea apostilei pe actele oficiale administrative întocmite pe teritoriul României, care urmează să producă efecte juridice pe teritoriul unui stat semnatar al Convenției cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961.
Aceste activități și altele din aceeași sferă cu conținut profund juridic reprezintă aproximativ 75 % - 80 % din activitățile desfășurate la nivelul Instituției Prefectului.
Reclamantul a arătat că ocupă funcția de director executiv al Direcției Verificarea Legalității Actelor, Contencios Administrativ, Resurse Umane și Relații Publice din cadrul Instituției Prefectului județului C din anul 2001, anterior ocupând funcția de consilier juridic, ca funcționar public, în același compartiment, funcție care a presupus îndeplinirea unei multitudini de activități specifice pentru funcția de subprefect ocupată de -.
În urma vacantării funcției publice de subprefect al județului C, în calitate de director executiv al direcției de specialitate și la solicitarea prefectului județului C, a asigurat până la data de 18.09.2007 continuitatea activității instituției pe acest segment de activitate, fără a primi retribuția corespunzătoare funcției de subprefect.
În a doua parte a lunii iulie 2007, Agenția Națională a funcționarilor publici a organizat concurs pentru ocuparea funcției de subprefect rămase vacante în urma decesului titularului, -. La concurs s-au înscris și s-au prezentat reclamantul și numitul --. Comisia de concurs, verificând dosarele candidaților, a respins candidatura depusă de -- pe motiv că nu îndeplinea condițiile legale, admițând-o pe cea a reclamantului, căruia i s-a permis să participe la etapa următoare a concursului, anume examenul scris. Reclamantul a fost respins la proba scrisă desfășurată în cadrul concursului organizat pe postul vacant. Ulterior, la circa două luni după concurs, prin HG nr.1116/2007, Guvernul a hotărât detașarea terțului -- din funcția publică de conducere de șef serviciu la Agenția pentru protecția Mediului C în funcția de subprefect, pe postul vacant menționat mai sus, post care face parte din categoria înalților funcționari publici.
Motivându-și pe fond acțiunea, reclamantul a învederat instanței că art. 27 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, interzice orice formă de discriminare între funcționarii publici, pe criterii politice, de apartenență sindicală sau alte categorii de criterii similare, citând în extenso textul de lege. Astfel, reclamantul pretinde că prin emiterea HG 1116/2007 a fost discriminat si a suferit vătămări sub mai multe aspecte: 1) a fost vătămat un drept și un interes legitim al său printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, emis cu nesocotirea dispozițiilor art. 92 al Legii nr. 188/1999, republicată, privind funcționarii publici; 2) discriminarea sa pe criterii de ordin politic, cu atât mai mult cu cât și anterior a resimțit o atitudine discriminatoriei chiar din partea ANFP, pentru cel puțin două chestiuni: a) refuzul de a acorda aviz favorabil exercitării cu caracter temporar a funcției de subprefect de către reclamant, atunci când s-a pus această problemă, desigur pe considerente de ordin subiectiv, dat fiind faptul că îndeplinește toate condițiile impuse de lege; b) refuzul ANFP din ultimii ani de a-l delega ca reprezentant al ANFP în comisiile de concurs pentru concursurile din județul C chiar dacă nu se regăsește în lista comunicată de Instituția Prefectului - județul C la ANFP, deține o funcție publică de conducere, fiind cadru universitar colaborator și doctorand în științe administrative, ultimile două calități neavându-le nici unul dintre funcționarii publici ce se bucură de aceste delegări.
În privința nelegalității HG nr.1116/18.09.2007, reclamantul arată că aceasta încalcă mai multe dispoziții legale, anume:
- dispozițiile art.43 din HG nr.341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici. Cu referire la acest act normativ nu se ridică probleme de legalitate.
- art. 89 - din Legea nr. 188/199 privind Statutul funcționarilor publici, republicată:
"(1) se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care urmează să își desfășoare activitatea funcționarul public, pentru o perioadă de cel mult 6 luni. În cursul unui an calendaristic un funcționar public poate fi detașat mai mult de 6 luni numai cu acordul său scris.
(2) se poate dispune dacă pregătirea profesională a funcționarului public corespunde atribuțiilor și responsabilităților funcției publice, cu respectarea categoriei, clasei și gradului profesional al funcționarului public. se poate dispune și pe o funcție publică de conducere, cu aplicarea dispozițiilor art. 92 alin. (2), dacă funcționarul public îndeplinește condițiile de studii și vechime în specialitatea studiilor și dacă nu există în cadrul autorității sau instituției publice funcționari publici care să exercite cu caracter temporar funcția publică."
Art. 89 mai sus citat reglementează și permite detașarea, ca modalitate de modificare a raporturilor de serviciu, exclusiv pe funcții publice de execuție și, cu îndeplinirea unor condiții imperative, pe funcții publice de conducere. Funcția publică de subprefect nu este o funcție de conducere ci o funcție din categoria înalților funcționari publici, categorie asupra căruia art. 89 nu produce efecte juridice, ca atare nici nu se mai impune o discuție pe marginea îndeplinirii cumulative a condițiilor legale.
Art. 92 - din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată: "(1) Exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea acestei funcții publice și care nu are în cazierul administrativ sancțiuni disciplinare neradiate în condițiile prezentei legi."
Acest text legal este aplicabil funcțiilor publice din categoria înalților funcționari publici cu titlu de excepție în baza art. 43 din nr.OG 6/2007 dar, în speță, aplicarea lui este eronat făcută deoarece așa cum a constatat și comisia de concurs în iulie 2007, domnul - nu îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice de subprefect al județului
Nu în ultimul rând promovarea temporară vizează funcționarii publici din cadrul instituției în care funcția publică este vacantă și care desigur îndeplinesc condițiile legale și nicidecum funcționari publici din alte instituții, care nu îndeplinesc condițiile legale. În plus o astfel de decizie trebuie să respecte interesul public și interesul autorității publice, ceea ce presupune promovarea unui funcționar cu experiență în activitatea ce urmează a fi desfășurată și nu funcționari publici lipsiți de experiența necesară, situație ce poate duce la dezorganizarea activității din instituție.
Cu privire la solicitarea de a obliga Guvernul României ca, în temeiul art. 43 alin. 1 din nr.OG 6/2007 și art. 92 din Legea nr. 188/1999, republicată, să dispună prin hotărâre a Guvernului promovarea temporară a reclamantului pentru exercitarea cu caracter temporar a funcției de subprefect al județului C:
În contextul celor mai sus prezentate se desprind mai multe aspecte: îndeplinește cumulativ condițiile legale pentru exercitarea cu caracter temporar a funcției publice de subprefect; a îndeplinit și îndeplinește, datorită lipsei de pregătire a domnului, o parte importantă a sarcinilor aferente acestei funcții; nu există în Evidența națională a funcțiilor publice corespunzătoare categoriei funcționari publici și a înalților funcționari publici persoane care îndeplinesc condițiile stabilite pentru ocuparea funcției de subprefect: interesul public și principiul continuității și permanenței în administrația publică reclamă asigurarea continuității activităților enumerate în partea introductivă a cererii de chemare în judecată. Aceasta desigur în cadru legal, de către funcționarul public care îndeplinește condițiile legale și are și experiența necesară asigurării interimatului, astfel încât activitatea instituției, serviciile publice prestate către cetățeni și nu în cele din urmă așteptările cetățenilor să nu fie afectate.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă a cauzei, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În cauza dedusă judecății cerințele dispozițiilor cuprinse în art. 14 alin. 1 din lege sunt îndeplinite.
Astfel, la o sumară apreciere a fondului cauzei se poate constata fără echivoc faptul că aparența dreptului înclină în favoarea reclamantului. În aceste condiții menținerea în vigoare o perioadă îndelungată a unui act administrativ ilegal ar crea consecințe nebănuite.
Se pune, astfel, problema valabilității actelor semnate de subprefectul, după desființarea hotărârii de Guvern ilegală în baza căreia acesta deține funcția de subprefect și în exercitarea căreia face acte și fapte administrative.
Tot în cazul desființării hotărârii de Guvern ilegale se mai pun problema banilor încasați în exercitarea funcției, sume ce se vor constitui în prejudiciu de recuperat.
Reclamantul a solicitat, în susținerea cererii sale de chemare în judecată, ca instanța să îl citeze pe pârâtul Guvernul României cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei actele care au stat la baza emiterii hotărârii de Guvern atacate, precum și mai multe acte de la Instituția Prefectului județului C, printre care copia dosarului personal al subprefectului --.
Reclamantul a arătat că are o vechime în profesie mai mare de 5 ani și a anexat la cererea de chemare în judecată fotocopii de pe mai multe acte: comunicarea nr.- din 19.11.07 a Institutului Național de Administrație B, din care rezultă că la nivelul anului 2007 în județul C figurau ca absolvenți ai programului de formare specializată destinat înalților funcționari publici numai două persoane, - și reclamantul; - al subprefectului numit temporar prin HG atacată - -, scrisoarea de intenție a acestuia pentru ocuparea postului de subprefect al județului C, - al reclamantului, diploma de formare specializată în administrația publică - programul de formare specializată destinat înalților funcționari publici, emisă de Institutul Național de Administrație pe numele reclamantului, adeverința de doctorand a reclamantului, emisă de B, diploma de studii postuniversitare emisă în anul 2005 pe numele reclamantului de către, diploma de licență a reclamantului, emisă în anul 2000 de Universitatea S - Facultatea de Științe Juridice și Administrative, precum și alte certificate care atestă participarea reclamantului la mai multe forme de pregătire specializată în domenii juridice, în administrația publică cu precădere.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1 alin.2 și art.14 alin.1 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, art.89 și art.92 Legea nr.188/1999 și art.43 din HG nr.341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici.
Reclamantul a timbrat legal acțiunea introdusă.
Guvernul României a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, motivând că acesta nu are legitimitate procesuală în cauză, pentru că nu face dovada unui drept subiectiv sau interes recunoscut de lege, pe care Guvernul Românie să îl fi încălcat prin actul administrativ contestat. Pe fond, Guvernul României a solicitat respingerea cererii de suspendare a HG nr.1116/2007, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile legale, anume caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente, prev. de art.14 din legea contenciosului administrativ, iar prin suspendarea executării actului administrativ se încalcă însăși prezumția de legalitate, fără ca instanța să fi pășit la cercetarea legalității actului administrativ. În privința cererii de anulare a HG contestate, pârâtul Guvernul României a arătat că hotărârea este legală, a fost adoptată de Executiv pe baza notei de fundamentare, la propunerea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, cu respectarea legislației în vigoare aplicabile, precizând că hotărârea vizează numirea temporară a unui subprefect și că potrivit art.43 din HG nr.341/2007, în mod excepțional pot fi numiți în funcții de înalți funcționari publici alți funcționari publici, cu caracter temporar, dacă se constată că nu există în categoria înalților funcționari publici persoane care să îndeplinească condițiile stabilite pentru aceste categorii de funcții publice, fiind aplicabile dispozițiile art. 92 din Legea nr.188/1999 republicată. Pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și, implicit, menținerea HG nr.1116/2007 ca fiind legală și temeinică.
Pârâtul a anexat la dosar copia notei de fundamentare elaborată de MIRA pentru adoptarea HG nr.1116/2007 și hotărârea de Guvern contestată.
În cauză, terțul intervenient Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, care a fost încuviințată în principiu la termenul din 28 ianuarie 2008, după ce a fost legal timbrată de terțul intervenient. În esență, susținerile terțului intervenient MIRA sunt identice cu acelea ale pârâtului, suplimentar fiind motivul respingerii acțiunii întrucât plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă.
La cererea de intervenție a formulat întâmpinare reclamantul, aducând aceleași motivări ca și în acțiunea cu care a sesizat instanța, iar în privința tardivității introducerii plângerii prealabile, reclamantul precizând că susținerea intervenientului este greșită, deoarece plângerea prealabilă a fost expediată în termenul legal de 30 de zile, după cum rezultă de pe confirmarea de primire și documentul de expediție a scrisorii recomandate către Guvernul României - HG nr.1116/2007 a fost publicată în data de 21.09.2007, iar plângerea a fost expediată de reclamant cu data poștei 15.10.2007.
La dosar au fost atașate actele care au stat la baza emiterii HG nr.1116/2007, documentele aferente selecției de dosare pentru concursul din luna iulie 2007 pentru funcția de subprefect al județului C, cât și avizul dat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici pentru numirea temporară în funcția de subprefect a terțului -.
La termenul de judecată din 11 decembrie 2007, instanța a respins atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, cât și cererea formulată de reclamant pentru suspendarea HG nr.1116/18.09.2007.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin HG nr.110/2007, s-a constatat încetarea de drept a raporturilor de serviciu ale subprefectului județului C, -, prin deces. Atribuțiile acestui subprefect erau de a coordona activitățile cu caracter juridic din prefectură, cum ar fi: verificarea legalității actelor administrației publice locale, coordonarea comisiilor de aplicare a legilor cu caracter reparatoriu, asigurarea secretariatului comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, exercitarea atribuțiilor rezultate ca urmare a aplicării actelor normative cu caracter reparatoriu; elaborarea de studii și rapoarte cu privire la aplicarea actelor normative în vigoare; acordarea de consultanță autorităților administrației publice locale privind proiectele acordurilor de colaborare, cooperare, asociere etc. inițiate de acesta; verificarea documentației și aplicarea apostilei pe actele oficiale administrative întocmite pe teritoriul României, care urmează să producă efecte juridice pe teritoriul unui stat semnatar al Convenției cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961.
Aceste activități și altele din aceeași sferă cu conținut profund juridic reprezintă aproximativ 75 % - 80 % din activitățile desfășurate la nivelul Instituției Prefectului.
În urma vacantării funcției publice de subprefect al județului C, în calitate de director executiv al direcției de specialitate și la solicitarea prefectului județului C, a asigurat până la data de 18.09.2007 continuitatea activității instituției pe acest segment de activitate, fără a primi retribuția corespunzătoare funcției de subprefect.
În a doua parte a lunii iulie 2007, Agenția Națională a funcționarilor publici a organizat concurs pentru ocuparea funcției de subprefect rămase vacante în urma decesului titularului, -. La concurs s-au înscris și s-au prezentat reclamantul și numitul --. Comisia de concurs, verificând dosarele candidaților, a respins candidatura depusă de -- pe motiv că nu îndeplinea condițiile legale, admițând-o pe cea a reclamantului, căruia i s-a permis să participe la etapa următoare a concursului, anume examenul scris. Reclamantul a fost respins la proba scrisă desfășurată în cadrul concursului organizat pe postul vacant. Ulterior, la circa două luni după concurs, prin HG nr.1116/2007, Guvernul a hotărât detașarea terțului -- din funcția publică de conducere de șef serviciu la Agenția pentru protecția Mediului C în funcția de subprefect, pe postul vacant menționat mai sus, post care face parte din categoria înalților funcționari publici.
Reclamantul s-a adresat cu plângere prealabilă către Guvernul României, prin scrisoare cu confirmare de primire, la data de 15.10.2007, înregistrată la Secretariatul General al Guvernului în data de 17.10.2007 (fila 25 dosar), solicitând reanalizarea și revocarea HG nr.1116/18.09.2007 pentru că nu ar fi conformă cu dispozițiile legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici. La această plângere pârâtul nu a expediat răspuns în termen de 30 de zile, astfel încât s-a reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune, respectând astfel dispozițiile art.7 din Legea contenciosului administrativ referitoare la procedura prealabilă. În această privință, instanța a respins excepția tardivității introducerii plângerii prealabile, prin încheierea din 11 februarie 2008.
Instanța constată că funcțiile din administrația publică incluse în categoria înalților funcționari publici prin art.12 din Legea nr.188/1999 republicată, cu modificări și completări, pot fi încadrate cu respectarea unor criterii specifice de competență, expres stabilite în legislația aplicabilă în această materie, anume: art.16 alin.2 din Legea nr.188/1999 prevede, la lit.d), că poate fi numit înalt funcționar public cel care, pe lângă celelalte condiții cerute de lege, a absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici ori a exercitat un mandat complet de parlamentar. Aceeași lege mai impune, pentru ocuparea unui post de înalt funcționar public, prin art.16 alin.2 lit. e), promovarea concursului național pentru intrarea în categoria înalților funcționari publici.
În practică pot exista persoane care îndeplinesc cerința de școlarizare și specializare stabilită la lit. d), dar care să nu fi promovat un concurs național cum este cel menționat la lit. e) și care este reglementat în detaliu în art.18 din lege și de HG nr.341/2007. Pe de altă parte, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art.16 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată, rezultă că pentru a participa la concursul prevăzut la lit. e), este imperios necesar a avea îndeplinite cumulativ condițiile enumerate la lit. a-d inclusiv. Potrivit art.12 lit. e), subprefectul intră în categoria înalților funcționari publici și în mod evident acestei funcții i se aplică integral regimul juridic corespunzător tuturor funcțiilor publice incluse prin efectul legii în această categorie (cele enumerate în art.12 din Legea nr.188/1999 republicată).
Legea nr.188/1999 stabilește în art.92 alin.1 regimul juridic al ocupării cu caracter temporar a funcțiilor publice vacante, dispunând că "exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea acestei funcții publice și care nu are în cazierul administrativ sancțiuni disciplinare neradiate în condițiile prezentei legi". La rândul său, art. 43 din Ordonanța nr. 6/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, prevede în art.43 alin.1 că "funcțiile publice corespunzătoare categoriei funcționarilor publici vacante sau temporar vacante pot fi ocupate în condițiile art.92 din legea nr.188/1999 republicată". În aplicarea legislației privind cariera funcționarilor publici a fost adoptată HG nr.341/2007, hotărâre care dezvoltă normele specifice aplicabile pentru intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici. În art. 43 din HG nr. 341/2007 se prevede că "în mod excepțional, în cazul în care, ulterior verificării în baza de date prevăzută la art. 6 alin.1, se constată că în categoria înalților funcționari publici nu există persoane care îndeplinesc condițiile stabilite pentru ocuparea unor funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 92 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare." Ca atare, din economia dispozițiilor legale menționate mai sus rezultă că, în realitate, ceea ce diferențiază ocuparea temporară a postului vacant de ocuparea cu caracter definitiv este examenul sau concursul pentru ocuparea definitivă a postului, celelalte condiții fiind în esență aceleași.
Art.6 alin. 1 din HG nr.341/2007 prevede că "Evidența funcțiilor publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici și a înalților funcționari publici se administrează separat de evidența generală a funcțiilor publice și a funcționarilor publici și se gestionează de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici".
Din dispozițiile legale menționate rezultă că în cazul vacantării unei funcții de înalt funcționar public, pentru ocuparea temporară a acesteia au vocație legală, în ordine a preferințelor stabilită de însuși legiuitorul, următoarele categorii de funcționari publici: înalții funcționari publici care îndeplinesc integral condițiile prevăzute de art.16 alin-1 lit.e) din Legea nr.188/1999 republicată, cu modificări și completări ulterioare, deci aceia care au parcurs și au fost admiși în procedura de concurs național reglementată de art.18 din aceeași lege.
În absența reprezentanților acestei categorii, recrutarea se poate face dintre persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute în art.16 alin.2 lit.a)-d) inclusiv, adică dintre persoanele care, pe lângă celelalte cerințe, au absolvit un program de formare specializată pentru funcțiile corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici. Atât pentru prima situație, cât și pentru cea de a doua, Agenția Națională a Funcționarilor Publici are evidența persoanelor care constituie baza de selecție, potrivit art. 6 din HG nr. 341/2007, evidență a cărei consultare este obligatorie potrivit art. 43 din HG nr.341/2007.
În fine, în absența celor două categorii de persoane menționate mai sus, recrutarea candidaților pentru ocuparea temporară a unui post de înalt funcționar public se poate face, în mod excepțional, dintre funcționarii publici care îndeplinesc celelalte condiții legale pentru ocuparea funcțiilor publice și care nu au în cazierul administrativ sancțiuni disciplinare neradiate. Exprimarea din art.92 alin.1 din Legea nr.188/1999 republicată potrivit căreia poate fi promovat temporar într-o funcție publică de conducere un "funcționar public care îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea acestei funcții publice" trebuie interpretată ținând seama de ordinea de preferință precizată mai sus, ordine de preferință pe care legiuitorul a impus-o, pentru a da consistență și eficiență juridică specializărilor superioare și criteriilor obiective de selecție a înalților funcționari publici, inclusiv a celor care trebuie să exercite numai temporar înalte funcții publice. În aceeași ordine de idei, legiuitorul a stabilit expres că numai în mod excepțional alte categorii de funcționari pot fi numiți temporar în funcții de înalți funcționari publici, dar numai dacă nu există în baza de date și în plan obiectiv (adică dacă nu solicită numirea cineva care îndeplinește condițiile legale în ordinea de preferință legală) vreo persoană care să îndeplinească cerințele prevăzute explicit de lege.
Nu în ultimul rând, exprimarea "îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea acestei funcții publice" indică faptul că textul de lege vizează acele persoane care îndeplinesc de plano condițiile speciale sau "specifice" cerute de lege în general pentru acel tip de funcție publică, cu respectarea rangului, categoriei funcției publice în discuție. Dacă ar fi avut în vedere altă ipoteză, legiuitorul nu ar fi utilizat o exprimare așa de categorică, în sensul de a impune respectarea "condițiilor specifice" pentru ocuparea în general a acelui tip/categorie de funcție publică, ci ar fi stabilit un cadru derogator mai larg, tot explicit, cu o exprimare de felul "îndeplinește condițiile generale pentru ocuparea unei funcții publice de conducere, indiferent de nivel", știut fiind că funcțiile publice, potrivit Legii nr.188/1999 republicată sunt ierarhizate pe mai multe categorii, corespunzătoare unor nivele ierarhice diferite.
În privința numirii temporare a unui subprefect al județului C, pe postul vacantat prin decesul titularului postului - --, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art.6 din HG nr.341/2007, pârâtul avea obligația, potrivit art. 43 alin. 1 din OG nr. 6/2007 și art. 43 din HG nr. 341/2007, ca, înainte de luarea unei decizii de numire temporară în această funcție a unei persoane, să verifice, prin intermediul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, dacă există în județul C vreo persoană care îndeplinește condițiile cerute de art.16 din Legea nr. 188/1999 republicată și, în cazul în care exista vreo înscriere de acest fel în baza de date, să efectueze demersurile legale succesive necesare pentru ocuparea temporară a funcției de subprefect. Împrejurarea că reclamantul fusese respins la concursul pentru ocuparea definitivă a postului, dar după ce la selecția de dosare fusese declarat admis pentru că îndeplinea "condițiile specifice" impuse de lege, nu era de natură a-l exclude pe reclamant din baza de date a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și nici de a-l decade din dreptul de ocupa o funcție din categoria înalților funcționari publici.
Din procesul-verbal încheiat în data de 18 iulie 2007 de Agenția Națională a Funcționarilor Publici rezultă că reclamantul îndeplinea condițiile legale pentru a candida pentru funcția publică de subprefect al județului C, în timp ce - a fost respins, pentru că nu îndeplinea condiția prevăzută în art.16 lit. d) din Legea nr.188/1999 referitoare la absolvirea programelor de formare specializată pentru înalții funcționari publici. Procesul verbal antemenționat privește ocuparea funcției pe care a fost numit temporar -, prin HG nr.1116/2007 atacată în cauză.
De asemenea, prin adresa nr.-/19.11.2007 emisă de Institutul Național de Administrație se arată, la cererea reclamantului, că până la data răspunsului respectiv figurează ca absolvenți ai programului de formare specializată pentru înalții funcționari publici, de pe raza județului C, numai reclamantul și fostul subprefect -.
În atare împrejurări, se desprinde constatarea că, prin numirea temporară ca subprefect al județului Cat erțului -, prin HG nr.1116/2007, în condițiile în care pe raza județului, chiar în structura aparatului Instituției Prefectului județului C exista o persoană care îndeplinea condițiile de numire impuse de art.16 alin.1 din Legea nr.188/1999 și care își exprimase explicit intenția de ocupa funcția vacantă prin înscrierea la concursul organizat în vara aceluiași an, hotărârea de Guvern atacată este nelegală, ea contravenind dispozițiilor art. 16 alin. 1, art. 54 și art. 92 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, dispozițiilor art.43 coroborat cu art. 6 din HG nr. 341/2007, precum și dispozițiilor art. 43 alin.1 din OG nr. 6/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007.
În consecință, instanța urmează să admită acțiunea reclamantului, să dispună anularea HG nr. 1116/18.09.2007 și obligarea pârâtului Guvernul României să emită hotărâre de guvern pentru numirea temporară a reclamantului - în funcția de subprefect al județului De asemenea, instanța urmează să respingă cererea de intervenție în favoarea pârâtului formulată de terțul intervenient Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în mun. Sf. G, str. -, nr. 20,. 34,. B,. 15, jud. C în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în B,., nr. 1 și, în consecință:
Dispune anularea Hotărârii Guvernului României nr. 1116/18.09.2007 privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcției de subprefect al județului C de către domnul -, publicată în nr. 645 din 21.09.2007.
Obligă pârâtul Guvernul României să emită hotărâre de guvern pentru numirea temporară a reclamantului în funcția de subprefect al județului
Respinge cererea de intervenție în favoarea pârâtului formulată de terțul intervenient Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B,., nr. 1A, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2008.
Președinte JUDECĂTOR 3: Raluca Popa
- - - -
Grefier
- -
Red. -/11.03.2008
Dact. /14.03.2008
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Barbu, Raluca Popa
