Anulare act administrativ . Sentința 31/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL

DOSAR NR-

SENTINȚA NR.31

Ședința publică din data de 10 februarie 2010

PREȘEDINTE: Dinu Florentina

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamantul domiciliat în P,-,. 3.. 2,. 6, Cod poștal -, Județ P în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B, sector 3,-, Cod poștal -.

Acțiunea este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 34 lei, potrivit chitanței nr.-/2009 și timbru judiciar de 0,30 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul reprezentat de avocat, din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. - din 02.12.2009, aflată la fila 19 dosar, lipsă fiind pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurii și Dezvoltării Rurale

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Avocat pentru reclamantul depune la dosar o precizare a acțiunii introductive în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale care potrivit art. 7 din OUG nr.115/2009 este succesorul în drepturi al ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în prezent desființat.

Curtea, pune în discuție, în raport de susținerile pârâtului din întâmpinare, excepția lipsei de obiect față de capetele doi și patru din cererea de chemare în judecată.

Avocat având cuvântul pentru reclamantul solicită respingerea excepției lipsei de obiect față de capetele de cerere doi și patru de cerere, susținerile pârâtei sunt neîntemeiate întrucât în prezent pe funcția deținută de acesta este încadrată o altă persoană, postul fiind reînființat deși a fost inițial desființat politic.

Curtea, respinge excepția lipsei de obiect a capetelor de cerere doi și patru întrucât sunt formulate cu respectarea dispozițiilor Codului d e procedură civilă.

Avocat având cuvântul pentru reclamantul arată că alte cereri nu mai are de formulat și probe de administrat.

Curtea din oficiu pune în discuție excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 2045/09.10.2009, acordând cuvântul reclamantului și asupra fondului cauzei.

Avocat având cuvântul pentru reclamantul în raport de prevederile art.4 din Legea nr. 554/2004 lasă la aprecierea instanței excepția invocată.

Pe fond solicită admiterea acțiunii în parte în sensul respingerii primului capăt de cerere ca inadmisibil, să se dispună anularea Ordinului nr. 2045/09 octombrie 2009 urmând a fi admis și capătul 3 de cerere, iar capătul 4 de cerere ar rămâne fără obiect, pentru considerentele arătate pe larg în cuprinsul acțiunii. Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

CURTEA

Asupra acțiunii de față constată următoarele.

Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 03 decembrie 2009 pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii Pădurii și Dezvoltării Rurale următoarele:

1.în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 să a se lua act că înțelege să invoce pe cale de excepție nelegalitatea Ordinului nr. 2045/09 octombrie 2009 emis de partea preopinentă;

2.în raport de dispozițiile art. 1 și următoarele din același act
normativ să se dispună anularea ordinului nr. 2045/09.10.2009, emis de Ministerul Agriculturii cu privire la acordarea unui preaviz de 15 zile reclamantului, care la momentul respectiv ocupa funcția de director coordonator - adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit P;

3.conform art. 1 alin. 1 ipoteza a II - a si art. 8 alin. 1 din Legea nr.
554/2004 solicită obligarea paratului Ministerul Agriculturii la plata indemnizației
aferente funcției avute, calculate de la data intrării in vigoare a Ordinului nr.
2045/9 octombrie 2009 până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive și
irevocabile, suma ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație;

4. în baza art. 15 cu referire la condițiile de admisibilitate prevăzute
de art. 14 din Lg. 554/2004 solicită a se dispune:

4.1. suspendarea Ordinului nr. 2045/9 octombrie 2009, emis de Ministerul Agriculturii cu privire la acordarea unui preaviz de 15 zile reclamantului, care la momentul respectiv ocupa funcția de director coordonator - adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit P;

4.2. suspendarea încetării aplicabilității Ordinului nr. 986/ 28 mai 2009 emis de același minister, act în baza căruia a fost numit în această funcție;

4.3. Suspendarea aducerii la îndeplinire de către si Direcția Resurse Umane din cadrul Ministerul Agriculturii a Ordinului nr. 2045/9 oct 2009;

5. în temeiul disp. art. 274.pr. Civila, obligarea parții preopinente la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea prezentului litigiu.

În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că prin Ordinul nr. 986/28 mai 2009 emis de Ministrul Agriculturii de la momentul respectiv, reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator - adjunct în cadrul Oficiul Județean de Plați pentru dezvoltare rurală si pescuit P, în aceeași zi fiind încheiat contractul de management nr. 31/ și s-a emis Decizia nr. 1467 de către Directorul General de Plați pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (domnul ) prin care a fost încadrat în funcția de conducere de director coordonator adjunct la Oficiul Județean de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit

Mai arată că potrivit art. 3 din contractul de management nr. 31//28 mai 2009/2009, durata contractului se întindea pe o perioada de 1 an începând cu data de 28 mai 2009, deci expira la data de 28 mai 2010.

În condițiile haosului politic existent la momentul actual, după demiterea Guvernului, și numirea la Ministerul Agriculturii în calitate de ministru interimar a domnului, acesta a emis Ordinul 2045/9 oct 2009 prin care:

Potrivit art. 1, începând cu data de 12 oct 2009 i se acordă un preaviz de 15 zile lucrătoare;

Potrivit alineatului. 2, al aceluiași art. 1, la expirarea perioadei de preaviz, încetează aplicabilitatea ordinului nr. 986/2009 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și contractul de management nr. 31//28 mai 2009;

Potrivit art. 2 urmează ca Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală P și Direcția de Resurse Umane din cadrul Agriculturii să ducă la îndeplinire prevederile Ordinului nr. 2045/ 9.10.2009, semnat de Ministrul.

Consideră măsurile luate prin acest ordin ca fiind de natură exclusiv politică, fiind anunțate într-o conferință de presă special organizată în acest sens de ministrul interimar care a declarat ca "va demite toți directorii instituțiilor agricole din teritoriu, propuși de PSD. "

Astfel de articole apărând atât în presa centrală cât și în cea locală încă din data de 6 octombrie 2009, cu următoarele titluri: " ia la mișto Ministerul Agriculturii" - Revista Capital; " demite toți directorii instituțiilor agricole din teritoriu propuși de PSD" -; " zboară din funcții directorii PSD de la Agricultura" -;

În raport de cele enunțate mai sus și pe care înțelege a le dovedi cu înscrisurile atașate, urmează a observa ca se încalcă principiile fundamentale în materie de legislație a muncii, dar si cele constituționale.

Încălcarea Constituției: Potrivit art. 41 alin. 1 ipoteza 1, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit; încălcarea Codului Muncii: Art. 5 alin. 2, statuează cu de principiu principiul nediscriminării, în sensul ca orice discriminare directă sau indirectă, față de un salariat bazată inclusiv pe criterii de apartenență politica, apartenența sau activitate sindicală este interzisă.

În concluzie, susține că emiterea unui Ordin al Ministrului Agriculturii, ce are un caracter individual a înțeles a-l ataca în justiție, potrivit acțiunii de față, întrucât, din punctul său de vedere acesta îi aduce o vătămare într-un drept propriu ca urmare a activității Ministerului Agriculturii (privit ca autoritate publică).

Ordinul nr. 2045/9 octombrie 2009, are caracterul unui act administrativ, cu caracter individual, iar aspectele de fapt descrise mai sus, îi dă calitatea de subiect activ în prezenta acțiune.

Ca organ emitent al actului atacat, solicită a se observa că și pârâtul poate sta în proces având calitatea procesual pasivă.

Consideră că a făcut dovada calității sale procesual active întrucât potrivit disp. art.19alin1C.prCivila,oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente;

Totodată potrivit art. 28 alin. 1 din Lg. 554/2004: Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt
incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de
parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă
parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de
instanță, cu prilejul soluționării cauzei.

Art. 1 alin. 1 din Lg. 554/2004 statuează cu de principiu, ca orice
persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,
de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în
termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ
competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau
interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi
atât privat, cât și public.

În raport de prevederile legale enumerate mai sus, instanța de judecata
urmează a constata ca reclamantul îndeplinește toate condițiile cerute de lege pentru a ataca in contencios administrativ Ordinul nr. 2045/9 octombrie 2009 emis de Ministrul Agriculturii precum și de a solicita rezolvarea aspectelor subsidiare cererii principale.

De asemenea susține că a făcut dovada calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Agriculturii, Ordinul nr. 2045/9 octombrie 2009, având în sensul Lg. 554.2004, caracterul unui act administrativ emis de acesta, fiind semnat in raport de disp.art. 7 alin. 6 din HG 8/16 ianuarie 2009 de către domnul ministru în calitatea domniei sale de ministru interimar al agriculturii, și față de faptul că actele ministrului angajează răspunderea ministerului pe care îi conduce.

Îndeplinirea condițiilor de fond și formă privind invocarea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 2045/9 octombrie 2009.

Sub acest aspect reclamantul invocă disp. art. 4 din Lg. 554/2004;

Enunțarea art. 4: (1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.

Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ. Soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se
declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu
precădere.

În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția a soluționat cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

Ordinul nr. 2045/9 octombrie 2009, intra in categoria actelor administrative unilaterale cu caracter individual.

Potrivit art. 2 alin.1 lit. c din Lg. 554/2004, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.

De asemenea, solicită a se observa ca prin acest ordin, i s-a acordat un preaviz de 15 zile urmând ca la expirarea perioadei de preaviz, să înceteze aplicabilitatea Ordinului 986/28 mai 2009 și a contractului de management nr. 31//28 mai 2009.

Mai arată reclamantul că prin Ordinul 986/28 mai 2009 și decizia nr. 1467/28 mai 2009 fost încadrat în funcția de conducere de director coordonator adjunct al Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în baza celor două acte fiind încheiat și contractul de management nr. 31//28 mai 2009.

Apreciată că toate aceste acte sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual, iar excepția de nelegalitate a Ordinului 2045/9 octombrie 2009, este perfect admisibilă, întrucât ministrul interimar la momentul la care a emis acest ordin a procedat printr-un exces de putere lovind atât intr-un interes legitim privat care i s-a produs o vătămare într-un drept propriu, dar și într-un drept legitim public.

Susține că se află în prezența unui exces de putere al ministrului, întrucât maniera în care acesta a procedat demonstrează că exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice a fost realizat prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, (art. 2 alin. 1 lit. n din Legea nr. 554/2004).

Interesul legitim propriu a fost lezat întrucât pe de o parte suntem în prezenta unui drept propriu vătămat (definit de art. 2 alin. 1 lit. o) prin emiterea actului și punerea lui în aplicare iar pe de altă parte suntem în ipoteza prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. p, care definește interesul legitim propriu ca fiind posibilitatea reclamantului de a pretinde pe calea acțiunii în contencios administrativ ca pârâtul să fie obligat la o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

În concret arată că prin acțiunea în anulare a Ordinului nr. 2045/9 octombrie 2009, urmăresc ca partea co-litigantă să fie obligată a respecta angajamentul luat prin contractul de management nr. 31//28 mai 2009, care conține la art. 4 lit. a drepturile ce i se cuveneau din exercitarea funcției de director coordonator adjunct: dreptul la remunerație pentru funcția exercitată, beneficiul drepturilor bănești rezultate din îndeplinirea indicatorilor de performanță și realizarea obiectivelor stabilite, dreptul la concediu, la repaos zilnic și săptămânal, dreptul la egalitate de șanse și tratament, dreptul la informare, etc.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției vizând încălcarea drepturilor si libertăților cetățenești susține următoarele:

Prin trimiterea la definirea pe care Lg. 554/2004 o da interesului legitim public apreciază că suntem în cazul dedus judecății în aceasta ipostaza având în vedere ca prin Ordinul 2045/9 octombrie 2009, se aduce atingere drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor garantate prin Constituție.

Din punctul de vedere al reclamantului, prin Ordinul nr. 2045/9 octombrie 2009 se încalcă următoarele prevederi constituționale:

Art. 41 alin. 1 ipoteza 1, dreptul la munca nu poate fi îngrădit;

Se încalcă de asemenea prevederile art. 1 alin. 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor Omului respectiv încălcarea principiului nediscriminării.

Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.

În condițiile în care după ruperea unei alianțe politice a fost destituit din funcție, exclusiv pe baza criteriilor de aparență politică la PSD, este intenția domnului dea înlătura toate persoanele care aparțineau PSD.

În concluzie, pentru argumentele mai sus enumerate, solicită ca făcând aplicațiunea art. 4 din Legea nr. 554/2004, să admiteți excepția invocată și pe cale de consecință să constatați nelegalitatea Ordinului nr. 2045/9 octombrie 2009.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de fond și formă privind admiterea petitului II din acțiune ce vizează anularea Ordinului nr. 2045/09.10.2009, solicită a se observa că regimul juridic ce îi era aplicabil în calitatea sa de director coordonator adjunct, în cadrul Oficiului Județean de plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit P în raport de relații juridice cu această instituție sunt cele reglementate de OUG 37/2009.

Art. III alin. 7 din OUG nr. 37/2009, prevede: Contractul de management încheiat de acesta fiind asimilat de lege Contractului Individual de Muncă.

De asemenea, solicită a se observa că atât Ordinul de numire în funcție nr. 986/28 mai 2009, cât și Decizia 1467/28 mai 2009 fac trimitere la OUG 37/2009.

Datorită faptului ca prin OUG nr. 105/ 2009, fost abrogată OUG nr. 37/2009, se poate constata cu ușurința ca la Baza Ordinului nr. 2045/9 octombrie 2009 stau dispozițiile din acestui nou act normativ, care la rândul sau asimilează contractul de management Contractului Individual de Munca. A se vedea în acest sens, dispozițiile art. IV alin. 7, la "Contractul de management este asimilat contractului individual de muncă și conferă titularului vechime în muncă și în specialitate. "

Tot în legătura cu regimul juridic aplicabil, mai precizează reclamantul că în cauza sunt incidente și dispozițiile legii nr. 53/2003 respectiv cele din Codul Muncii.

Cu privire la îndeplinirea condiției vizând vătămarea unui drept arată că prin drept vătămat în sensul art. 2 alin. 1 lit. o din Lg. 554/2004 se înțelege orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;

În cauza dedusă judecății nu este vorba de un drept singular ci de pluralitatea drepturilor de care reclamantul beneficia în raport de prevederile art. 4 din contractul de management nr. 31//28 mai 2009; dreptul la remunerație; drepturile bănești aferente îndeplinirii indicatorilor de performanță și de realizare a obiectivelor, dreptul al concediu de odihnă, repaus și la zile libere, dreptul la egalitate de șanse și tratament, dreptul al formare profesională continuă, dreptul la informare, etc.

Existenta tuturor acestor drepturi, anterior emiterii și punerii în executare a Ordinului 2045/9 octombrie 2009, nu poate fi contestată atâta timp cât contractul de management (asimilat ) era în derulare.

În ceea ce privește producerea vătămării prin emiterea unui act administrativ în raport de dispozițiile art. 7 alin. 6 din HG nr. 8/16 ianuarie 2009 care da dreptul ministrului agriculturii in exercitarea atribuțiilor sale, sa emite ordine, este clar ca Ordinul 2045/9 octombrie 2009, este un act cu caracter administrativ.

Arată că ordinul nr. 2045/ 9 oct. 2009, este în fapt unul de revocare din funcție, fără însă a se face dovada îndeplinirii necorespunzătoare sau neîndeplinirii obligațiilor ce îmi reveneau în baza contractului de management.

Caracterul nelegal al ordinului atacat mai rezida și din aceea că nu este înserat nici un motiv pentru care se dispune încetarea aplicabilității Ordinului nr. 986/28 mai 2009 și a contractului de management nr. 31//28 mai 2009.

Simpla trimitere în cuprinsul Ordinului 2045/9 octombrie 2009, la dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. h din contractul de management nu este suficientă.

Caracterul nelegal al Ordinului 2045/9 octombrie 2009, mai rezida și din următoarele aspecte:

Ordinul atacat nu conține o motivație în fapt suficienta pentru încadra pentru încadrarea în prevederile art. 65 alin. 1.;

Se încalcă disp. art.62 alin. 2 Codul Muncii, întrucât ordinul atacat, asimilat unei decizii de încetare a raporturilor de muncă trebuia motivat în fapt și în drept sub sancțiunea nulității absolute

Urmează a se observa că ordinul nr. 2045/2009 nu are înserat în cuprinsul sau termenul în interiorul căruia poate fi contestată și instanța competentă fapt ce atrage nulitatea absoluta la fel ca și lipsa mențiunii privind instanța la care se poate contesta actul.

Cauzele privind desființarea locului de munca pe care îl ocupa reclamantul sunt fictive, fără suport faptic si real;

Desființarea nu este efectiva, imediat ministrul anunțând organizarea unor "concursuri" pentru încadrarea altor persoane pe același post;

Cauza nu este una reală neavând un caracter obiectiv;

Desființarea nu este serioasă - fiind impusă numai de rațiuni pur politice, făcută în preajma alegerilor prezidențiale, de un ministru interimar anunțată la toate posturile publice de televiziune.

În concluzie, solicită anularea Ordinului nr. 2045/9 octombrie 2009, emis de Ministerul Agriculturii cu privire la acordarea unui preaviz de 15 zile, care la momentul respectiv ocupa funcția de director coordonator - adjunct in cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit P și cu privire la încetarea aplicabilității Ordinului nr. 986/28 mai 2009 și a contractului de management nr. 31//28 mai 2009.

Cu privire la obligarea pârâtului la plata indemnizației aferentă funcției avute calculată de la data intrării in vigoare a Ordinului nr. 2045/9 octombrie 2009, pana la momentul pronunțării unei hotărâri definitive și irevocabile, suma ce urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație este solicitată contractului de management nr. 31//28 mai 2009, de 3.478 lei compusa din 1.739 lei conform OG nr. 10/2008 la care se aplică o majorare în procent de 100% conform art. 13 din OUG 13/2006 și o indemnizație de conducere în procent de 40%.

Sub acest aspect susține că Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 privește nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.

Potrivit art. 13 din OUG nr. 13/2006 (act normativ ce reglementează înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin reorganizarea Agenției SAPARD) prevede o majorare în procent de 100% și o indemnizație de conducere de 40%.

Totodată art. 4 din contractul de management nr. 31//28 mai 2009 și art. 2 din Decizia nr. 1467/28 mai 2009 prevăd atât suma de 3478 lei cu titlu de salariu lunar brut cât și indemnizația de conducere în procent de 40%.

Astfel menționează că totalul sumei lunare ce i se cuvenea se ridica la suma de 4869, 2 lei. Modalitatea de calcul a acestei sume a realizat-o după următorul algoritm de calcul: 3478 lei + 40% x 3478 = 3478 lei + 1391,2 lei = 4869, 2 lei.

Sub acest aspect solicită admiterea și acestui capăt de cerere cu precizarea ca suma de 4869, 2 lei/lunar urmând a-i fi acordată pe perioada calculată de la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 2045/9 octombrie 2009, emis de ministrul, și până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive și irevocabile. De asemenea solicită ca suma ce urmează a-i fi plătită sa fie reactualizată cu indicele de inflație.

Cu privire la condițiile de admisibilitate ale petitului nr. 4 privind suspendarea Ordinului nr. 2045/9 octombrie 2009 reclamantul susține următoarele:

Potrivit art. 15 din Lg. 554/2004 (1) suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.

În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

Dispozițiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător, iar hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept și introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.

În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).

Referitor la existența unui caz bine justificat potrivit art. 2 lit. t din Lg. 554/2004 cazurile bine justificate sunt definite ca fiind acele împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ

Împrejurările de fapt care creează o îndoială serioasă în privința legalității
Ordinului nr. 2045/9 octombrie 2009, vizează faptul că ordinul de revocare din funcție este semnat de un ministru interimar, în persoana domnului, după ruperea alianței dintre si PSD, fiind publicate nenumărate articole sub acest aspect.

Pe de altă parte tot în legătura cu situația de fapt solicită să se rețină faptul ca deși se susține că postul pe care îl ocupa a fost desființat, imediat după aceea prin OUG nr. 105/2009 posturile se reînființează numindu-se persoane acreditate de.

În acest context apreciază ca situația de fapt anterioară, respectiv concomitentă cu emiterea Ordinului nr. 2045/9 octombrie 2009 este de natura a crea o îndoială serioasă în privința legalității ordinului mai sus amintit.

Mai arată că împrejurările legate de starea de drept de natura a crea aceeași
îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, prezumția de legalitate a ordinului nr. 2045/9 octombrie 2009 lipsește cu desăvârșire pentru că OUG nr. 105/2009 prevede la art. art. IV alin. 7, ca "Contractul de
management este asimilat contractului individual de muncă și conferă titularului
vechime în muncă și în specialitate. ";

Deși încetarea aplicabilității Ordinului nr. 986/28 mai 2009 și a contractului de management nr. 31//28 mai 2009 se realizează potrivit art. 9 alin. 1 lit. h - conform Ordinului 2045/9 octombrie 2009 - așa cum deja a precizat nu există în contractul semnat de acesta cu Ministerul Agriculturii un astfel de text.

În concluzie arată că Ordinul 2045/9 octombrie 2009, se fundamentează
pe o cauza ilicită.

Lipsa mențiunilor obligatorii referitoare la motivarea in fapt deciziei ministrului lipsa mențiunilor privind termenul in care decizia poate fi contestată și instanța competentă soluția acțiunea promovată pe calea contenciosului administrativ face ca Ordinul 2045/9 octombrie 2009 sa fie lovit de nulitate absolută.

În ceea ce privește cea de a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevenirea unei pagube iminente apreciază că este îndeplinită întrucât interesul reclamantului rezidă pe o parte în prejudiciul material suferit, respectiv diminuarea drepturilor bănești cuvenite, dar și unul moral, materializat în prejudiciul de imagine suferit.

Ca efect subsidiar al admiterii cererii privind suspendarea executării Ordinului nr. 2045/09 octombrie 2009, solicită a se admite și cererile accesorii a căror solicitate formează obiectul petitelor 4.2 și 4.3.

De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 115 Cod procedură civilă pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare solicitând în principal respingerea acțiunii reclamantului ca fiind lipsită de obiect, iar pe fond ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Față de capătul doi de cerere pe cale de excepție, invocă excepția lipsei de obiect, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 2045/09.10.2009 prin care s-a dispus eliberarea din funcția de director coordonator - adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit P, invocând dispozițiile Legii nr. 554/2004.

În consecință, dat fiind faptul că postul de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Paf ost desființat, în mod legal s-a admis Ordinul nr.2045/09.10.2009 prin care reclamantului i s-a acordat preaviz.

O condiție prealabilă și intrinsecă a admisibilității acestei cereri este însă existența unui obiect, înțeles ca fiind protecția unui drept sau a unui interes legitim pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie, respectiv retenția concretă invocată de către reclamant.

Acest obiect trebuie să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, în sensul în care să existe un drept sau interes actual a cărui ocrotire să fie necesară pe cale judiciară.

Actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele, iar datorită acestui specific, devine necesară suspendarea lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și sub condiția ca executarea lor să fie de natură a provoca o pagubă.

Pe de altă parte, punerea în executare a actului administrativ presupune efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în acesta.

Actele administrative, la fel ca și cele civile, în funcție de modul și durata lor de executare, pot fi clasificate în acte de executare imediată, a căror punere în aplicare se produce într-un singur moment și acte cu executare succesivă, care se pun în aplicare în mod treptat.

procedurii de executare al actului este dat de natura prevederilor sale, fiind posibile situații în care executarea esteuno ictusau, dimpotrivă "succesivă".

Ordinul contestat trebuie să fie unul cu executare succesivă, în timp, pentru a putea face obiectul cererii de chemare în judecată.

În consecință, întinderea în timp a efectelor colaterale ale unui act administrativ, nu este relevantă pentru a-l clasifica ca fiind cu executare succesivă, importantă fiind doar durata procedurilor de punere a sa în aplicare, prin urmare solicită admiterea excepției lipsei de obiect, întrucât reclamantul urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează, cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.

De asemenea față de capătul patru de cerere, pe cale de excepție invocă excepția lipsei de obiect, întrucât reclamantul urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută, anterior, ceea ce echivalează, cu întoarcerea executării unui act epuizat deja, deci nu cu o suspendare, ipoteză care nu intră sub incidența prevederilor art. 14 din Legea nr-.

Pe fond, față de capătul doi de cerere, susține pârâtul că reclamantul solicitat anularea Ordinului nr. 2045 din 19.10.2009 prin care s-a dispus acordarea unui preaviz de 15 zile lucrătoare la împlinirea căruia s-a dispus eliberarea sa din funcția avută, de director adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit P, invocând ca temei de drept Legea nr. 554/2004.

Mai arată că Ordinul 2045 din 09.10.2009 a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, potrivit cărora: "de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abrogă".

Având în vedere aceste dispoziții legale, precizează că postul director coordonator adjunct deținut de reclamant a fost desființat prin ordonanță de urgență și nu din inițiativa angajatorului care este Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Mai arată că acest ordin întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii.

În concluzie, din motivele invocate în susținerea cererii nu se poate reține, și cu atât mai puțin dovedi, că se creează o îndoială serioasă privind legalitatea sa și nici nu se probează vreun prejudiciu suferit de reclamant motiv pentru care solicită respingerea cererii. În subsidiar, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu i se poate imputa nicio culpă atât timp cât e ținut de normele legale în vigoare, știut fiind că cetățenii beneficiază doar de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

Potrivit art. 1din HG 25/2010 Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, autoritate publică centrală responsabilă cu elaborarea, reglementarea și implementarea politicilor agricole comunitare și naționale și cu dezvoltarea, pe baze moderne, a domeniilor sale de activitate care, conform art. 40 alin. 1 din Legea nr. 90/2001, este condus de ministru.

Conform Legii nr. 90/2001 art. 53 alin. 1 lit. a, miniștrii organizează, ordonează și controlează aplicarea legilor, ordonanțelor și hotărârilor Guvernului, a ordinelor și instrucțiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate și a principiului autonomiei locale a instituțiilor publice și agenților economici.

De asemenea, conform art. 1 alin. 5 din Constituția României "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie" și potrivit art. 5 din Codul civil nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare, la legile care interesează ordinea publică.

Prin urmare, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin conducătorul său, este o instituție care pune în executare și execută în concret legea, fiind ținut de aplicare imediată a acesteia. Cum măsurile dispuse prin OG nr. 105/2009 vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, și cum este ținut în aplicare și asigurarea aplicării întocmai a legilor în vigoare, este vădit că orice pretenție îndreptată împotriva acestuia este neîntemeiată.

acordată interesului public față de cel privat, nu în detrimentul celui din urmă, ci ca o sumă a intereselor private comune și ca o garanție a respectării tuturor intereselor private care ar putea veni în contradicție asupra cărora trebuie să prevaleze interesul comun, este motivul care înlătură orice răspundere.

Pe fond, față de capătul patru de cerere susține următoarele:

Prin Ordinul nr. 986 din 28.05.2009 emis de ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit P în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2009, iar aceasta a exercitat atribuțiile funcției în baza Contractului de management nr.31//28.05.2009.

Contractul de management nr. 31//28.05.2009 încheiat între reclamant și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prevede la art. 9 lit. "h" cauzele de încetare ale contractului, și anume în situațiile prevăzute expres de lege".

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 a fost abrogată de Ordonanța de urgență Guvernului nr. 105/2009 și, totodată, declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională. Rezultă așadar că, fiind în prezența unui act administrativ cu caracter normativ abrogat, efectele juridice nu se mai produc.

Reclamantul a solicitat suspendarea efectelor Ordinului nr. 2045 din 09.10.2009 prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția avută de director coordonator adjunct, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Mai arată că ordinul contestat a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, potrivit cărora: "de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abrogă".

Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Apreciază că în cauză nu sunt întrunite condițiile textului de lege menționat, pentru următoarele considerente:

la care se referă art. 14 alin. 1 din Legea nr.554/2004 sunt pagube concrete provocate de aplicarea actului administrativ. Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. "ș" din Legea 554/2004, drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu material grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulări actului.

Pentru a se dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie dovedită iminența producerii prejudiciului material, iar în cauză nu se face o asemenea dovadă.

Pe de altă parte, nu se dovedește nici cazul bine justificat care, potrivit doctrinei ar constitui împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului atacat.

Existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.

Având în vedere aceste dispoziții legale, precizează că postul director coordonator adjunct în cadrul Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit P deținut de reclamant a fost desființat prin ordonanță de urgentă și nu din inițiativa angajatorului care este Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Mai susține că împrejurările invocate de reclamant în susținerea cererii de suspendare nu reprezintă un caz bine justificat, în sensul că motivele de nelegalitate privind Ordinul nr. 2045 din 09.10.2009 nu sunt evidente, încât să poată fi apreciate de instanță fără a intra în judecarea fondului.

Legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportare la situația de fapt și de drept existentă la momentul emiterii ori adoptării sale, iar nu în funcție de evenimente ori împrejurări ulterioare și imprevizibile.

Acest ordin întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii.

Față de cele arătate, solicităm ca în baza principiului subordonării interesului privat celui public și având în vedere că nu s-a făcut dovada vreunui prejudiciu material concret ori a vreunui indiciu de nelegalitate, respingerea cererii de suspendare și anularea Ordinului nr. 2045/09.10.2009 în principal ca lipsită de obiect, iar pe fond ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 10 februarie 2010 Curtea a invocat excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 2045/09.10.2009.

Analizând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale ce au incidență în cauză, Curtea reține următoarele:

Cu privire la excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 2045/09.10.2009, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

În raport cu dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr. 554/2004,este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la actul administrativ ce formează obiectul acțiunii în fond. Altfel spus, nelegalitatea unui act administrativ nu poate fi invocată, în același timp în cadrul aceluiași litigiu, și pe calea acțiunii directe în contencios administrativ și pe calea incidentală a excepției de nelegalitate.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 137.pr. civ. Curtea va admite excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 2045/09.10.2009 și va respinge primul capăt de cerere privind excepția de nelegalitate, ca inadmisibil.

Pe fondul cauzei se constată că prin Ordinul nr. 2045/09.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale s-a dispus că începând cu data de 12.10.2009 se acordă preaviz de 15 zile lucrătoare reclamantului, director coordonator adjunct în cadrul Oficiului județean de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit La expirarea perioadei de preaviz, încetează aplicabilitatea ordinului nr. 986/28.05.2009 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale și contractul de management nr. 31// 28.05.2009 (fila 29).

Acest Ordin a fost emis în temeiul prevederilor art. IV și XIV din OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, ale art. 65 alin.1 din Codul Muncii, ale art. 9 alin.1 lit. h din contractul de management nr. 008// 28.05.2009 și ale Hotărârii Guvernului nr.8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Împotriva acestui ordin, reclamantul formulat plângere prealabilă la care nu a primit răspuns (filele 20-28).

Rezultă din cele arătate mai sus că instituția publică nu a înțeles să revoce decizia emisă privind desființarea funcției publice de director executiv.

Potrivit dispozițiilor art. IV alin. 1-4 din OUG 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice: "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1, precum și adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate sau, după caz, se desființează.

Funcțiile publice cu statut special, altele decât cele stabilite în cadrul serviciilor publice deconcentrate prevăzute în anexa nr.1, și funcțiile publice de prefect și subprefect se exceptează de la prevederile alin.(1).

Serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1 sunt conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat, respectiv al celorlalte servicii publice. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulți adjuncți în limita numărului de posturi care se desființează.

Persoanele care urmează să ocupe funcții dintre cele prevăzute la alin.(3) se numesc prin act administrativ al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1, în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale, în condițiile art. V."

Dispozițiile OUG 105/2009 constituie o preluare în integralitate, cu unele modificări nesemnificative a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, prin care au fost desființate posturile deținute de funcționarii publici, respectiv directori executivi și directori executivi adjuncți, fiind create în locul acestora alte funcții de demnitate publică, respectiv cea de director coordonator și adjuncți ai acestora. Această măsură poate părea discriminatorie față de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 188/1999 care stipulează că: este interzisă orice discriminare între funcționarii publici pe criterii politice, de apartenență sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, de orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea natură.

Așa cum s-a menționat și în Decizia nr. 1257/7.10.2009 a Curții Constituționale, o astfel de situație "pune în discuție comportamentul constituțional de ordin legislativ al Executivului față de Parlament și, nu în cele din urmă, față de Curtea Constituțională".Prin decizia nr. 1257/7.10.2009, Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.

În motivarea acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea. A mai reținut Curtea Constituțională că prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit dintr-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând, astfel, dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție.

Ulterior prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct.1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 sunt neconstituționale.

În cuprinsul acestei decizii s-a reținut că, "întrucât aceste dispoziții legale determinate din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2009 conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul criticii formulate de autorul excepției, Curtea a constatat că argumentele reținute în decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, referitoare la încălcarea art.115 alin.6 din constituție și menționate mai sus, sunt,mutatis mutandis,valabile și în prezenta cauză".

Pe de altă parte, Ordinul nr. 2045/09.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în temeiul prevederilor art. IV și XIV din OUG nr. 105/2009, nu cuprinde o motivare a emiterii actului administrativ.

Or, motivarea constituie una dintre condițiile de legalitate și validitate a actului administrativ și reprezintă o garanție împotriva arbitrajului și excesului de putere al autorităților administrației publice, fiind impusă mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.

Sunt nelegale și se sancționează cu anularea actele administrative prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale fundamentate pe o motivare lacunară (Decizia nr. 2732/ 27 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Cum în prezenta cauză singura motivare a actului administrativ este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, care nu are dispoziții exprese în sensul schimbării directorilor coordonatori numiți în baza OUG nr. 37/2009, fiind reluate dispozițiile acestui din urmă act normativ cu referire la directorii adjuncții, fapt ce rezultă din exprimarea "sunt și rămân desființate", Curtea constată că actul administrativ este nelegal.

Mai mult decât atât, dispozițiile art. IV alin.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 prevăd că funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin.1, li se aplică în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003- Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare.

Or, potrivit dispozițiilor art. 62 alin.1 și 2 din Legea 53/2003 - Codul Muncii, n cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b) - d), angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii. Decizia se emite în scris și,sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă. Cum, potrivit art. IV alin.7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, contractul de management este asimilat contractului individual de muncă, Curtea apreciază că se impunea ca actul administrativ de eliberare din funcție să cuprindă, pe lângă motivarea în fapt și în drept, termenul în care poate fi contestat și instanța judecătorească la care se contestă. Pentru aceste considerente și în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va admite în parte acțiunea și va dispune anularea Ordinul nr. 2045/09.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și va obliga pârâta la plata către reclamant a indemnizației aferente funcției avute, calculate de la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 2045/9.10.2009 până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive și irevocabile, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație. Se va respinge capătul patru de cerere privind suspendarea, ca rămas fără obiect.

Se va lua act că reclamantul va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 2045/09.10.2009, invocată din oficiu.

Respinge primul capăt de cerere privind excepția de nelegalitate, ca inadmisibil.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în P,-,. 3.. 2,. 6, Cod poștal -, Județ P în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE cu sediul în B,sector 3,-, Cod poștal -.

Dispune anularea Ordinului nr. 2045/09.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Obligă pârâta la plata către reclamant a indemnizației aferente funcției avute, calculate de la data intrării în vigoare a Ordinului nr.2045/09.10.2009 până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive și irevocabile, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație.

Respinge capătul patru de cerere privind suspendarea, ca rămas fără obiect.

Ia act că reclamantul va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2010.

PREȘEDINTE,

GREFIER,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red. DF/CMF

4 ex./19.02.2010

Președinte:Dinu Florentina
Judecători:Dinu Florentina

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Anulare act administrativ . Sentința 29/2010. Curtea de Apel Ploiesti Anulare act administrativ fiscal. Sentința 30/2010. Curtea de Apel Ploiesti