Anulare act administrativ fiscal. Sentința 30/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 30
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea capătului de cerere disjuns vizând nulitatea absolută a Hotărârii Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 9/J/2005 formulată de reclamanta domiciliată în P,-,. 205,. D,. 3,. 56, Județ P împotriva pârâților ADMINISTRAȚIA PREZIDENTIALA cu sediul în B, Sector 6, Palatul,--6, Cod poștal - și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII cu sediul în B, sector 6, Calea, nr. 2. Cod poștal -.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: reclamanta, pârâții Administrația Prezidențială B și Consiliul Superior al Magistraturii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosar s-a depus prin intermediului Compartimentului Registratură cerere formulată de reclamanta și prin care învederează faptul că li s-a cenzurat nelegal, netemeinic, arbitrar inclusiv dreptul de a avea acces și la acest dosar ca de altfel și la celelalte, anexate " ulterior, disjunse ", în care nici nu au fost citați pentru termenele de judecată, fiind soluționate cu lipsă de procedură.
Sub acest aspect se solicită amânarea cauzei, urmând ca până la termenul solicitat să se dispună măsurile care se impun pentru corecta și legală soluționare a cauzei privind inclusiv citarea părților, competența, comunicarea actelor de procedură.
Mai precizează că o serie de litigii nu sunt soluționate, fiind și plângeri penale inclusiv privind actele a căror nulitate absolută o solicită care nu le-au fost comunicate, reiterează cererile anterior formulate, urmând a se dispune și măsurile contrare celor încuviințate, cu raportare și la obiectul, dosarul cauzei în integralitatea sa și nu numai, procedura utilizată de participanți pentru alți participanți, constituind inclusiv infracțiune, cerere ce a fost vizată și înregistrată la instanță sub nr. 1975/09.02.2010.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 156.pr. civ., procedura de citare fiind îndeplinită potrivit dispozițiilor legale.
Curtea, din oficiu invocă excepția necompetenței materiale și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, reține următoarele:
La data de 22 noiembrie 2008, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Președintele României, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul d e Interne, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Judecătoria Ploiești, au solicitat instanțeiconstatarea nulității absolute a Decretului nr. 1030 din 9 noiembrie 2005 emis de Președintele României și a Hotărârii nr. 372 din 21 septembrie 2005 și obligarea pârâților la plata, în solidar, a daunelor interese și a cheltuielilor de judecată.
S-a subliniat de către reclamanți, în motivarea cererii de chemare în judecată, că prin decretul prezidențial a cărui anulare s-a solicitat a fi constatată, reclamanta a fost eliberată din funcția de judecător la Judecătoria Ploiești, iar prin hotărârea reclamată, a trimis Președintelui României propunerea de eliberare din funcția de judecător, urmare a excluderii din magistratură a reclamantei.
Reclamanții au susținut că hotărârea nu a fost comunicată reclamantei împrejurare ce a produs grave prejudicii morale, dar și patrimoniale în condițiile în care, reclamantul, fiul reclamantei, era elev și se afla în îngrijirea acesteia.
Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr. 17232/2007.
Prinsentința nr. 11921/18.12.2007, Judecătoria Ploieștia anulat cererea de chemare în judecată a reclamanților, ca insuficient timbrată.
Sentinței de fond, reclamanții au declarat apel.
Prindecizia nr. 257/6.05.2008, Tribunalul Prahova, secția Civilă, a admis apelul reclamanților, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
Fundamentul soluției adoptate l-a constituit aplicarea greșită a legii, cu referire la dispozițiile art. 137 alin. (1) din Codul d e procedura civilă, ce consacră ordinea de soluționare a excepțiilor.
Instanța de apel reținut că, în cauză, s-a invocat de către pârâți excepția de necompetență materială a Judecătoriei Ploiești, excepție ce trebuia soluționată cu prioritate în raport de chestiunea timbrajului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanții, și intimata pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTI au declarat recurs.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, Secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia nr. 118 din 10.02.2009, a admis recursurile declarate în cauză, a casat decizia Tribunalului Prahova și sentința Judecătoriei Ploiești și a trimis cauza instanței competente, respectiv Completul de 9 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În adoptarea acestei soluții, Curtea de APEL PLOIEȘTIa apreciat că Hotărârea din 372 din 21 septembrie 2005, în baza căreia a fost emis decretul de eliberare din funcția de judecător, este supusă recursului conform art. 49 alin. 2 din Legea nr. 317/2004 privind, iar instanța competentă, potrivit aceluiași act normativ, este Completul de 9 Judecători.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători sub nr-.
La data de 6 iulie 2009, termen fixat pentru soluționarea cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat din oficiu, excepția necompetenței materiale a Completului de 9 Judecători.
Prin încheierea nr. 595 din 6 iulie 2009s-a admis excepția de necompetență materială a Completului de 9 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost scoasă cauza de pe rol și trimis dosarul Curții de APEL PLOIEȘTI spre competentă soluționare.
Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curt ea de Casație și Justiție a reținut că acțiunea introductivă a avut ca obiect constatarea nulității absolute a Decretului nr.1030 din 9 noiembrie 2005 emis de Președintele României și a Hotărârii Plenului nr. 372 din 21 septembrie 2005.
Astfel, Decretul Președintelui României nr. 1030 din 9 noiembrie 2005 are natura juridică a unui act administrativ astfel cum acesta este definit prin dispozițiile art. 2 pct. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și este supus controlului judiciar conform prevederilor actului normativ menționat.
Se reține prin încheiere că, prin hotărârea nr. 372 din 21.09.2005, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 35 alin. 1 lit. b din Legea nr. 317/2004, a propus Președintelui României eliberarea din funcția de judecător a reclamantei, urmare a excluderii acesteia din magistratură conform Hotărârii Secției pentru Judecători nr. 9/J/2005, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Hotărârea prevăzută de dispoziția sus menționată are, de asemenea, natura unui act administrativ, îndeplinit ulterior procedurii disciplinare, iar controlul judiciar asupra acestuia poate fi exercitat potrivit prevederilor speciale ale Legii nr. 317/2004, republicată privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu referire la art. 29 pct. 7).
Așa fiind, Înalta Curte reamintește că dispozițiile art. 49 din Legea nr. 317/2004, republicată, stabilesc calea de atac a recursului numai pentru hotărârile pronunțate în fond în materie disciplinară de către secțiile consiliului, nu și pentru actele cu caracter administrativ pronunțate ulterior acestor hotărâri.
Normele atributive de competență reglementate în textul menționat,coroborate cu dispozițiile art. 24 pct. 2 din Legea nr. 304/2004 republicată, constituie o aplicație, prin legea organică, a dispozițiilor art. 126 pct. 2 cu trimitere la art. 129 din Constituția României, prin care s-a statuat asupra caracterului cenzurabil al hotărârilor, pe calea controlului judiciar exercitat de instanțe.
Ca atare, Completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate exercita controlul judecătoresc asupra actelor a căror anulare a fost cerută, în raport cu faptul că aceasta excede competenței legal atribuite, precum și că nu s-ar putea pronunța cu încălcarea competenței altei instanțe față de faptul că normele de competență, astfel cum au fost determinate de legea procesuală sunt imperative, de ordine publică, așa încât este nulă orice hotărâre pronunțată cu încălcarea lor.
Având în vedere obiectul principal al acțiunii cu care instanța de fond a fost investită - constatarea nulității Decretului Președintelui României nr. 10030 din 9.11.2005 - Înalta Curte apreciază că litigiul se poartă în materia contenciosului administrativ, iar instanța competentă în soluționarea cauzei în fond este Curtea de APEL PLOIEȘTI, Secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curtea scos cauza de pe rol și a trimis dosarul Curții de APEL PLOIEȘTI, Secția de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr-.
II. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții și, au chemat în judecată pârâții PRESEDINTELE ROMANIEI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL JUSTITIEI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, MINISTERUL D E INTERNE, CURTEA DE APEL P, CURTEA DE APEL B, TRIBUNALUL PRAHOVA, TRIBUNALUL TELEORMAN, JUDECATORIA P, JUDECATORIA DE VEDE, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE,solicitând constatarea nulității absolute Decretului nr. 1030/9.11.2005 al Președintelui României și Hotărârilor nr. 372/21.09.2005 si nr. 9 J /2005 ( precum și a altora dacă există și îi prejudiciază pe reclamanți), urmând ca instanța să se pronunțe și cu privire la efectele unei astfel de constatări, obligarea în solidar a pârâților la remiterea sumelor de bani ( si nu numai ) la zi, la plata daunelor interese si la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că prin Decretul nr. 1030/2005 a fost eliberată din funcția de judecător la Judecătoria Ploiești, urmare celor două hotărâri ale care (ca și decretul precizat) nici până în prezent nu le-au fost comunicate, neavând cunoștință de existența și conținutul acestora și nici a actelor care au stat la baza emiterii lor, astfel că măsura luata este nelegală, netemeinică și arbitrară, fiind efectuată pe fondul unei cercetări abuzive privind atribuțiile de serviciu și bunurile proprii și succesorale ale reclamanților.
S-a mai arătat că, pe fondul menționat anterior, reclamanților le-au fost încălcate cele mai elementare drepturi și libertăți, inclusiv dreptul la apărare, astfel că sunt întrunite condițiile legale pentru incidența cauzelor de ineficacitate a actelor precizate anterior.
Prin întâmpinare Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că, la data eliberării din funcție reclamanta se afla în raporturi de serviciu cu o altă autoritate publică, astfel că ministerului pârât nu-i poate fi opozabil niciunul din capetele cererii formulată de reclamant.
Prin sentința nr. 398 din 23 iunie 2009 Tribunalul Prahovaa admis excepția de necompetenta materială, invocată din oficiu și a declinat competența de judecată a cererii formulată de reclamanții si, în contradictoriu cu pârâții: PRESEDINTELE ROMANIEI, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, MINISTERUL JUSTITIEI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, MINISTERUL D E INTERNE, CURTEA DE APEL P, CURTEA DE APEL B, TRIBUNALUL PRAHOVA, TRIBUNALUL TELEORMAN, JUDECATORIA P, JUDECATORIA DE VEDE, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Pentru a pronunța această soluție, examinând excepția invocată, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat anularea unui act administrativ emis de către Președintele României, care este o autoritate centrală, astfel că față de această cerere competența revine, conform disp. art. 10 alin. 1 teza finală din Legea 554/2004, Secției de Contencios Administrativ si Fiscal a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Tribunalul a apreciat că nici celalalt capăt de cerere nu este de competenta sa, întrucât hotărârile pot fi atacate, conform disp. art. 49 alin. 2 din Legea 317/2004, la ÎCCJ, însă apreciază că doar o instanța competentă material (în speța Curtea de APEL PLOIEȘTI ) poate dispune măsura disjungerii acestui capăt de cerere și înaintarea lui la instanța competentă.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile precizate anterior precum și cele ale art. 158 și urm. civ.Cod Penal, tribunalul a admis excepția de necompetenta materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr-.
Prin încheierea din data de 28 octombrie 2009,Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus conexarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr- la cauza ce formează obiectul dosarului nr-constatând incidente disp. art. 164.pr.civ. întrucât între cele două dosare există identitate de obiect, părți și cauză.
La termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2009,Curtea de APEL PLOIEȘTI a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantuluiîntrucât actele administrative emise de nu îl vizează pe acesta ci numai pe mama sa, reclamanta.
La același termen de judecată,Curtea de APEL PLOIEȘTI a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâțilorMINISTERUL JUSTITIEI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, MINISTERUL D E INTERNE, CURTEA DE APEL P, CURTEA DE APEL B, TRIBUNALUL PRAHOVA, TRIBUNALUL TELEORMAN, JUDECATORIA P, JUDECATORIA DE VEDE, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, întrucât actele administrative a căror constatare a nulității se solicită nu au fost emise de aceștia.
Consiliul Superior al Magistraturii și Administrația Prezidențială au depus la dosar actele administrative atacate și actele ce au stat la baza emiterii lor (filele 72-88 și 112-123).
La data de 18.11.2009, Administrația Prezidențială a formulat în temeiul art. 115.pr. civ. oîntâmpinareprin care a invocat excepția lipsei plângerii prealabile și excepția tardivității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (filele 69-71).
În ședința publică din data de 20.01.2010,Curtea a dispus disjungerea capătului de cerere vizând nulitatea absolută a Hotărârii Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 9/J/2005fiind format un nou dosar înregistrat sub nr-.
La termenul de judecată din 10 februarie 2010 Curtea din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.
Analizând excepția invocată prin prisma actelor dosarului și a dispozițiilor legale ce au incidență în cauză, față de prevederile art. 137.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 9J din 31.05.2005 Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară exercitată de către Colegiul de Conducere al Curții de APEL PLOIEȘTI împotriva doamnei judecător de la Judecătoria Ploiești și, în baza art. 98 lit. e din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților, a aplicat acesteia sancțiunea disciplinară a excluderii din magistratură, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 97 lit. b, c, j și l din același act normativ.
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr. 317/1.07.2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, "Hotărârile secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară se redactează, obligatoriu, în termen de cei mult 20 de zile de la pronunțare și se comunică de îndată, în scris, magistratului și titularului acțiunii disciplinare. Comunicarea hotărârilor este asigurată de Secretariatul general al Consiliului Superior al Magistraturii.
Împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Competența soluționării recursului aparține Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din Completul de 9 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii și magistratul sancționat disciplinar".
Prin prezenta acțiune, reclamanta solicită să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 9J din 31.05.2005 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Întrucât dispozițiile citate - norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ - prevăd competența exclusivă a Completului de 9 judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție în ceea ce privește soluționarea căii de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară, pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași și în privința acțiunilor având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară.
Pentru aceste considerente și în temeiul art.158 pr. civ. Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale, invocă din oficiu.
Declină competența de soluționare a capătului de cerere disjuns vizând nulitatea absolută a Hotărârii Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 9/J/2005 formulată de reclamanta domiciliată în P,-,. 205,. D,. 3,. 56, Județ P împotriva pârâților ADMINISTRAȚIA PREZIDENTIALA cu sediul în B, com. Sector 6, Palatul --6, Cod poștal - și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII cu sediul în B, sector 6, Calea, nr. 2. Cod poștal -, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de nouă judecători.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședința publică azi, 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
5 ex./ 18.02.2010
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
