Anulare act administrativ . Sentința 29/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 29
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta domiciliată în P,-,. 2.. A,. 4, Cod poștal -, Județ P împotriva pârâtului MINISTERUL MUNCII FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - INSPECȚIA cu sediul în B, sector 2,-, Cod poștal -.
Acțiunea este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr.32453 din 28 ianuarie 2010, timbre judiciare de 0,3 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta personal și pârâtul MINISTERUL MUNCII Familiei și Protecției Social - Inspecția B reprezentat de consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosar s-a depus prin intermediul Compartimentului Registratură de reclamanta o cerere însoțită de chitanța nr. 32453 din 28 ianuarie 2010 în cuantum de 4,00 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și timbre judiciare de 0,3 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar, vizată și înregistrată sub nr. 1620/03.02.2010, iar de pârâtul MINISTERUL MUNCII Familiei și Protecției Social - Inspecția o întâmpinare, fiind vizată și înregistrată la instanță sub nr. 2064/09.02.2010.
S-a înmânat copie de pe întâmpinarea formulată de pârâtul MINISTERUL MUNCII Familiei și Protecției Social - Inspecția B reclamantei.
Reclamanta personal având cuvântul declară că nu înțelege să solicite alte probe în afară de înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Consilier juridic având cuvântul pentru pârât MINISTERUL MUNCII Familiei și Protecției Social - Inspecția B declară că nu înțelege să solicite probe în apărare și nu are alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarațiile părților că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamanta personal având cuvântul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată potrivit motivelor invocate în cerere, anularea deciziei nr. 306/13.10.2009 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv salariul cuvenit funcției și stimulentele acordate, pe perioada cuprinsă între momentul emiterii deciziei la zi.
De asemenea, învederează faptul că nu solicită reintegrarea pe funcția avută.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul pentru pârâtul MINISTERUL MUNCII Familiei și Protecției Sociale - Inspecția B solicită respingerea acțiunii reclamantei potrivit considerentelor expuse pe larg în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 ianuarie 2010 sub nr- pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ reclamanta a chemat în judecată pârâtul MINISTERUL MUNCII Familiei și Protecției Social - Inspecția solicitând instanței anularea deciziei nr. 306/13.10.2009 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la plata tuturor drepturilor salariale de care a fost privată prin această decizie, pe perioada cuprinsă între momentul emiterii acesteia și până la momentul plății efective, sumă ce va fi recalculată în raport de indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că prin decizia nr. 306/13.10.2009 emisă de Inspectoratul General de Stat s-a dispus încetarea contractului de management nr. 81/25.05.2009 și trecerea sa pe funcția publică de execuție ca inspector de muncă.
A mai arătat reclamanta că desființarea postului pe care îl ocupa de director coordonator adjunct relații de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă P și modificarea unilaterală a locului și felului muncii s-a efectuat în temeiul OUG nr. 105/2009, fără o cauză efectivă, reală și serioasă întrucât același post a fost reînființat și scos la concurs.
A mai susținut reclamanta că la data de 13 noiembrie 2009 înfăptuit procedura prealabilă obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, adresându-se cu memoriu prin poștă pârâtei, solicitând revocarea deciziei în cauză, aducând la cunoștința autorității emitente motivele pentru care o consideră nelegală.
În continuare învederează reclamanta că prin răspunsul emis la data de 14.12.2009 pârâta a respins cererea sa de anulare a Deciziei mai sus menționate, motivat în principal de faptul că încetarea contractului de management a intervenit ca urmare a voinței legiuitorului valabil exprimată prin act normativ cu putere de lege, rezultând că acesta putea înceta oricând de vreme ce nu este guvernat de nicio lege.
Consideră reclamanta că acest răspuns este de natură a proba o dată în plus caracterul nelegal al deciziei contestate, iar dispozițiile OUG nr. 105/2009 în baza căreia a fost emisă respectiva decizie constituie o reluare întocmai a dispozițiilor OUG nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/07.10.2009, în principal pentru faptul că prin acest act normativ a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, iar prin emiterea acestei ordonanțe, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu are competența materială încălcând, astfel dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție.
Un alt motiv al nelegalității Deciziei nr. 306/13.10.2009 invocat de reclamantă este că aceasta nu este în nici un fel motivată. Indicarea unor texte de lege nu reprezintă o reală motivare, ori, motivarea unui act normativ este o condiție de valabilitate a acestuia, fiind o garanție împotriva arbitrariului și abuzului de putere al autorităților administrative publice, fiind impusă mai ales în cazul suprimării unor drepturi ori situații juridice individuale.
În plus, mai arată reclamanta că încetarea contractului de management a intervenit la data de 14.10.2009 în baza Deciziei nr. 306/13.10.2009 în timp ce se afla în concediu medical.
Învederează că potrivit dispozițiilor alin. 7 din OUG nr. 105/2009, contractul de management este asimilat contractului individual de muncă, ordinul de revocare din funcția pe care o ocupa de director coordonator adjunct la ITM P își produce efecte numai de la comunicare, iar în situația în care se afla în concediu medical la data de 14.10.2009, ordinul își produce efectele în ziua următoare încetării incapacității temporare de muncă.
Menționează că în temeiul art. 60 alin. 1 lit. a din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe perioada incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
În dovedirea acțiunii reclamanta depus înscrisuri respectiv sentința nr. 254/03.12.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, sentința nr. 262/09.12.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, copie plic datat 14.12.2009, confirmare de primire datat 13.11.2009, contract de management nr. 81, anexă la contractul de management nr.81, decizia nr. 306/13.10.2009 emisă de MINISTERUL MUNCII și Protecției Sociale - Inspecția, plângere prealabilă, certificatele medicale seria - nr. -/07.10.2009 și respectiv seria - nr.-/20.10.2010, adresa nr. 8469/03.11.2009 emisă de Agenția Națională pentru Prestații sociale, adresa nr. 1948/11.12.2009 emisă de MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale- Inspecția adresată reclamantei.
În drept, reclamanta a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind Legea contenciosului administrativ, Legea nr. 188/1999 privind Statul Funcționarilor publici, cu completările și modificările ulterioare, OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrare ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unități administrative teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetului alesului local, Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare.
În temeiul art. 115 Cod procedură civilăpârâtul MINISTERUL MUNCII Familiei și Protecției Social - Inspecția Baf ormulat întâmpinareși a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, în urma organizării concursului de evaluare a cunoștințelor și aptitudinilor manageriale de către ordonatorul principal de credite (în speță MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale), reclamanta a fost desemnată director coordonator adjunct relații de muncă al Inspectoratului Teritorial d e muncă P conform OUG nr. 37/2009.
Prin intrarea în vigoare a OUG nr. 105/2009 și publicarea acesteia în Monitorul Oficial nr. 668 din 6 octombrie 2009, fost abrogată OUG nr. 37/2009, astfel, a fost suprimată prin voința legiuitorului baza legală de numire a directorilor coordonatori ai inspectoratelor teritoriale de muncă cât și actul normativ fundamental în baza căruia aceștia își exercitau atribuțiile legale.
În același timp, OUG nr. 105/2009 prevede în mod expres desființarea posturilor care conferă calitatea de conducători ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor, prin art. IV alin. (1), care are următorul conținut: "funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr. 1, precum și adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate sau, după caz, se desființează".
În aceste condiții, activitatea inspectoratelor teritoriale de muncă a fost serios perturbată, deoarece prin intrarea în vigoare a noului act normativ, aceste servicii publice au rămas fără reprezentativitate în fața persoanelor care beneficiază de prestațiile publice ale acestor instituții. De asemenea, aceste instituții publice nu își mai puteau exercita prerogativele de coordonare, îndrumare și control al angajatorilor în domeniul relațiilor de muncă și securității muncii, deoarece numeroase acte administrative ulterioare desfășurării atribuțiilor de control sunt confirmate, contrasemnate și validate numai prin semnarea de către conducătorul instituției, ceea ce nu mai era posibil în cadrul normativ prezentat.
Sub acest aspect exemplifică prin acte administrative precum procesele de cercetare a accidentelor de muncă sau contrasemnarea înscrierilor efectuate în carnetele de muncă ale angajaților.
A mai susținut pârâta că nu mai există posibilitatea continuării activității administrative a inspectoratelor teritoriale de muncă, existând pericolul real și concret al contestării actelor emise de instituție, acestea fiind anulabile pentru neîndeplinirea unei condiții de fond necesare pentru existența sa valabilă și anume lipsa calității cerute de lege în cazul persoanei semnatare.
Deoarece actul normativ în baza cărora directorii coordonatori își exercitau prerogativele (OUG nr. 37/2009), și-a încetat valabilitatea iar noul act normativ (OUG nr. 105/2009) prevede expres desființarea acestor posturi, și reluarea procedurii de desemnare a directorilor coordonatori (art. V), a fost emisă Decizia nr. 306/13.10.2009.
În consecință, decizia atacată, constată o situație instituită prin act normativ cu valoare de lege (OUG nr. 105/2009), pentru a aplica dispozițiile legale în vigoare.
Apreciază că deciziei nr. 306/13.10.2009 nu i se aplică, astfel cum învederează reclamanta, interdicțiile din Codul Muncii, deoarece cauza încetării contractului de management este o dispoziție legală. Articolele din Codul Muncii, vizează "concedierea" salariaților. Conform art. 58 din Codul Muncii, "concedierea" reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului. In cazul de față, încetarea nu a intervenit ca urmare a voinței și inițiativei angajatorului, ci ca urmare a voinței legiuitorului, valabil exprimată prin act normativ cu putere de lege. Aceasta este deosebirea esențială între încetarea unui raport de muncă și încetarea unui contract de management, act eminamente de drept administrativ (cu elemente de contract de muncă sui generis - așa cum prevede art. III alin. (7) din OUG nr. 37/2009). Așadar, un examen sumar al incidenței prevederilor dreptului muncii în situații administrative născute în temeiul unui act normativ abrogat (OUG nr. 37/2009), conduc la concluzia neaplicării prevederilor din Codul Muncii, invocate de reclamantă.
Având în vedere aceleași rațiuni, consideră că decizia atacată nu poate fi anulată pentru nerespectarea mențiunilor obligatorii prevăzute de Codul Muncii, deoarece nu reprezintă un act de "concediere" a unui angajat pentru motive care țin de persoana sa.
Aceasta fiind deosebirea esențială între încetarea unui raport de muncă și încetarea unui contract de management, act eminamente de drept administrativ (cu elemente de contract de muncă sui generis - așa cum prevede art. III alin. (7) din OUG 37/2009). Așadar, un examen sumar al incidenței prevederilor dreptului muncii în situații administrative născute în temeiul unui act normativ abrogat (OUG nr. 37/2009), conduc la concluzia neaplicării articolului 60 alin. (1) din Codul Muncii.
Astfel, arată că decizia nu se referă la obligațiile reclamantei din contractul de management, la modul în care acestea au fost îndeplinite de la încheierea lui până în data de 13.10.2009. Decizia nr. 306/13.10.2009 nu examinează aceste aspecte, nefiind o decizie de încetarea a raporturilor administrative și de muncă, datorată culpei reclamantei sau voinței celui care a numit- Decizia atacată constată incidența unui caz legal de încetare a contractului de management, intrarea în vigoare a unui act normativ cu putere de lege care dispune desființarea acestor funcții. Raportat la invocarea de către reclamantă a art. VIII din OUG nr. 105/2009, potrivit căruia "persoanele care ocupă funcțiile prevăzute la art. III și art. IV alin. (3) își păstrează statutul și celelalte drepturi prevăzute de lege, iar contractele de management educațional, respectiv contractele de management încheiate de acestea, aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, își produc efectele până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate sau, după caz, până la data la care intervine un motiv legal de încetare sau reziliere a acestora", facem următoarele mențiuni:
Contractul de management încheiat de către reclamantă în baza actului normativ abrogat OUG nr. 37/2009, a fost un contract cu prestații succesive, iar potrivit art. VIII din OUG nr. 105/2009, directorii coordonatori își păstrează drepturile ce au izvorât din contractul de management încheiat, până la intervenirea unui motiv de încetare legal, aceasta fiind în primul rând intrarea în vigoare a noului act normativ și abrogarea celui vechi, în temeiul cărora își exercitau atribuțiile.
Prin art. VIII din OUG nr. 105/2009 se consacră drepturile directorilor coordonatori ce își au izvorul în contractele de management. Aceste drepturi sunt și rămân valabile ex tunc, de la data încheierii contractelor, până la data încetării lor în puterea legii, încetare constatată prin act administrativ, în speță decizia nr. 306/13.10.2009. Astfel, drepturi care își au originea în contractul de management, se păstrează și pot fi valorificate până la încetarea acestuia în temeiul legii (spre exemplu, drepturi salariale neîncasate, stimulent salarial pentru perioada trecută, drepturi de delegare neachitate etc).
Față de aceste considerente, solicită instanței de judecată respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta ca fiind neîntemeiată.
Analizând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale ce au incidență în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 306/13.10.2009 emisă de MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția s-a dispus că începând cu data de 14.10.2009, doamnei, având funcția de director coordonator adjunct în domeniul relațiilor de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă P îi încetează contractul de management nr. 81/25.05.2009, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2009.
Cu aceeași dată prevăzută la art.1 încetează suspendarea raportului de serviciu al doamnei și își reia activitatea de în funcția publică de inspector de muncă clasa I grad profesional superior treapta de salarizare I din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă P (fila 26).
Această Decizie a fost emisă în temeiul prevederilor OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, ale Legii nr.108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției, republicată, ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ale Hotărârii Guvernului nr.11/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ale Hotărârii Guvernului nr.767/1999 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției și Ordinele ministrului muncii nr. 1636/9.10.2009 și nr. 945/25.05.2009.
Împotriva acestei decizii, reclamanta formulat plângere prealabilă la care a primit răspuns prin adresa nr.1948/11.12.2009 în care se arată, printre altele, că decizia contestată a fost dată în executarea dispozițiilor art. IV,V și XIV din OUG nr. 105/2009, constatându-se încetarea contractului de management nr. 81/25.05.2009 ca urmare a abrogării exprese a OUG nr. 37/2009. Se mai precizează că deciziei nr.306/13.10.2009 nu i se aplică interdicțiile din Codul Muncii, deoarece cauza încetării contractului de management este o dispoziție legală. În cauza de față, încetarea nu a intervenit ca urmare a inițiativei angajatorului ci ca urmare a voinței legiuitorului, valabil exprimată prin act normativ cu putere de lege. (filele 27-29 și 34-35).
Rezultă din cele arătate mai sus că instituția publică nu a înțeles să revoce decizia emisă privind desființarea funcției publice de director executiv.
Potrivit dispozițiilor art. IV alin. 1-4 din OUG 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice: "Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1, precum și adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate sau, după caz, se desființează.
Funcțiile publice cu statut special, altele decât cele stabilite în cadrul serviciilor publice deconcentrate prevăzute în anexa nr.1, și funcțiile publice de prefect și subprefect se exceptează de la prevederile alin.(1).
Serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1 sunt conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat, respectiv al celorlalte servicii publice. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulți adjuncți în limita numărului de posturi care se desființează.
Persoanele care urmează să ocupe funcții dintre cele prevăzute la alin.(3) se numesc prin act administrativ al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1, în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale, în condițiile art. V."
Dispozițiile OUG 105/2009 constituie o preluare în integralitate, cu unele modificări nesemnificative a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, prin care au fost desființate posturile deținute de funcționarii publici, respectiv directori executivi și directori executivi adjuncți, fiind create în locul acestora alte funcții de demnitate publică, respectiv cea de director coordonator și adjuncți ai acestora. Această măsură poate părea discriminatorie față de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 188/1999 care stipulează că: este interzisă orice discriminare între funcționarii publici pe criterii politice, de apartenență sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, de orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea natură.
Așa cum s-a menționat și în Decizia nr. 1257/7.10.2009 a Curții Constituționale, o astfel de situație "pune în discuție comportamentul constituțional de ordin legislativ al Executivului față de Parlament și, nu în cele din urmă, față de Curtea Constituțională".Prin decizia nr. 1257/7.10.2009, Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.
În motivarea acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea. A mai reținut Curtea Constituțională că prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit dintr-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând, astfel, dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție.
Ulterior prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct.1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr.1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 sunt neconstituționale.
În cuprinsul acestei decizii s-a reținut că, "întrucât aceste dispoziții legale determinate din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2009 conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul criticii formulate de autorul excepției, Curtea a constatat că argumentele reținute în decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, referitoare la încălcarea art.115 alin.6 din constituție și menționate mai sus, sunt,mutatis mutandis,valabile și în prezenta cauză".
Pe de altă parte, Decizia nr. 306/13.10.2009 emisă de MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția în temeiul prevederilor art. IV și XIV din OUG nr. 105/2009, nu cuprinde o motivare a emiterii actului administrativ.
Or, motivarea constituie una dintre condițiile de legalitate și validitate a actului administrativ și reprezintă o garanție împotriva arbitrajului și excesului de putere al autorităților administrației publice, fiind impusă mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale.
Sunt nelegale și se sancționează cu anularea actele administrative prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale fundamentate pe o motivare lacunară (Decizia nr. 2732/ 27 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Cum în prezenta cauză singura motivare a actului administrativ este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, care nu are dispoziții exprese în sensul schimbării directorilor coordonatori numiți în baza OUG nr. 37/2009, fiind reluate dispozițiile acestui din urmă act normativ cu referire la directorii adjuncții, fapt ce rezultă din exprimarea "sunt și rămân desființate", Curtea constată că actul administrativ este nelegal.
Mai mult decât atât, dispozițiile art. IV alin.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 prevăd că funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin.1, li se aplică în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003- Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare.
Or, potrivit dispozițiilor art. 62 alin.1 și 2 din Legea 53/2003 - Codul Muncii, n cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevăzute la art. 61 lit. b) - d), angajatorul are obligația de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei concedierii. Decizia se emite în scris și,sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă. Cum, potrivit art. IV alin.7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, contractul de management este asimilat contractului individual de muncă, Curtea apreciază că se impunea ca actul administrativ de eliberare din funcție să cuprindă, pe lângă motivarea în drept și o motivare în fapt a măsurii dispuse. Pentru aceste considerente și în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va admite acțiunea și va dispune anularea Deciziei nr. 306/13.10.2009 emisă de MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale - Inspecția și va obliga pârâta la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv salariul cuvenit funcției și stimulentele acordate, pe perioada cuprinsă între momentul emiterii acestei decizii la zi, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației la momentul plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în P,-,. 2.. A,. 4, Cod poștal -, Județ P împotriva pârâtului MINISTERUL MUNCII FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - INSPECȚIA cu sediul în B, sector 2,-, Cod poștal - și în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr. 306/13.10.2009 emisă de MINISTERUL MUNCII Familiei și Protecției Sociale - Inspecția.
Obligă pârâtul la plata tuturor drepturilor salariale, inclusiv salariul cuvenit funcției și stimulentele acordate, pe perioada cuprinsă între momentul emiterii acestei decizii la zi, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației la momentul plății efective. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
4 ex./19.02.2010
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
