Anulare act administrativ . Decizia 312/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.312/CA/2009 -
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- --JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - -judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamanta -""SRL cu sediul în S M,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimata pârâtăPRIMĂRIA MUNICIPIULUI S M - DIRECȚIA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, SERVICIUL DE, CONSTATARE, CONTROL, prin PRIMAR, cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, jud. S împotriva sentinței nr.496/CA din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - anulare act administrativ -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanțele nr.- și nr.- din 2 martie 2009, plus 0,15 lei timbru judiciar, Primarul Municipiului SMa depus la dosar întâmpinare, în dublu exemplar, cauza este la primul termen de judecată în această fază procesuală, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, rămâne în pronunțare, având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.496/CA din 20 noiembrie 2008, Tribunalul Satu Marea respins excepțiile invocate în cauză.
A respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta - SRL cu sediul în S M,- împotriva pârâtei Primăria Municipiului S M - Direcția de Impozite și Taxe Locale, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr.1 pentru anulare act administrativ, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin inspecția fiscală realizată de Direcția de Impozite și Taxe Locale S M la - SRL au fost verificate obligațiile fiscale ale acesteia în perioada 1.01.2003.31.12.2008.
În privința impozitului pe teren, inspecția fiscală a constatat că reclamanta deține un teren arabil intravilan cu suprafața de 21.585 mp.în municipiul S M în zona S-a reținut că impozitul datorat de reclamantă era cel calculat conform alin.2 al art.258 din Legea 571/2003 - terenuri cu construcții.
În mod corespunzător inspecția fiscală a calculat pentru perioada 1.01.2007-31.12.2008 o diferență de impozit de 12.147 lei în acord cu cotele stabilite prin HCL nr.224/2006 și HCL nr.127/2007.
În urma inspecției fiscale s-a mai constatat că reclamanta nu a achitat impozitul aferent unui teren de 329 mp. neocupat de construcții, situat în zona A, a municipiului S S-a stabilit pentru perioada 2003-2007 contravaloarea impozitului legal în sumă de 1211 lei.
În temeiul Raportului de Inspecție Fiscală nr.417/27.03.2008 a fost emisă de către Direcția de Impozite și Taxe Locale din Cadrul Primăriei municipiului SMD ecizia de impunere nr.3458/27.03.2008 pentru suma de 15.792 lei.
Contestația promovată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală cât și a deciziei de impunere a fost respinsă ca informă prin dispoziția nr.5096/2008 a Primăriei municipiului S
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei S M și a Direcției de Impozite și Taxe Locale instanța a constatat că aceste structuri funcționale ale administrației au stabilite responsabilități concrete în activitatea de impunere și colectare a contribuțiilor pe seama bugetului local. În realizarea sarcinilor stabilite aceste structuri emit acte care încorporează statutul autorității persoanei juridice din care fac parte. În acest fel actele emise de Direcția de Impozite și Taxe Locale din Cadrul Primăriei precum și de primar în calitate de conducător al executivului local reprezintă de fapt acte ale persoanei juridice, iar entitățile sau structurile emitente dobândesc o capacitate funcționată care le creează și capacitatea de a fi subiecte ale raportului de drept administrativ, inclusiv de drept procesual.
Mai mult, în mod constant, practica judiciară relevantă (și nu cea la care a trimis întâmpinarea) a statuat obligația instanțelor de a împrocesua, - cu ocazia verificări legalității și temeiniciei procedurilor administrative, - în mod obligatoriu, pe emitenții actelor supuse controlului judiciar.
În speță întrucât este pusă în discuție legalitatea și temeinicia atât a actelor emise de Direcția de Impozite și Taxe Locale cât și de către primar în contextul soluționării contestației, instanța a procedat la citarea Primăriei S M, structură care reunește funcțional pe cei doi emitenți cu capacitate de drept administrativ.
Având în vedere această motivație tribunalul a respins excepțiile invocate.
În privința fondului cererii instanța a constatat că argumentele reclamantei sunt netemeinicie în privința soluției de impunere adoptată de Direcția de Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei municipiului S
Astfel pentru terenul în suprafață de 21.585 mp. stabilirea impozitului s-a făcut în conformitate cu prevederile art.258 alin.5 ind.1 raportat la art.258 alin.1 și 2 din Legea 571/2003.
Reclamanta a opinat că "încadrarea acestui teren în categoria terenului intravilan cu construcții [] este excesivă deoarece obiectul de activitate al societății este acela de tranzacții cu bunuri mobiliare și imobiliare[]".
Această susținere este nerelevantă întrucât autoritatea administrativă a stabilit impozitul datorat conform legii, aplicând regimul de taxare corespunzător.
În același timp pentru terenul de 329 mp. apărările reclamantei în sensul prescripției dreptului organelor fiscale de a stabili obligații pentru anul 2003 sunt eronate; potrivit art.91 alin.2 din OG nr.92/2003 termenul de prescripție a început să curgă la 1.02.2004 și se împlinește la 1.01.2009.
Din această perspectivă controlul și impunerea pentru teren s-a constat a fi legală.
Având în vedere considerentele ce preced tribunalul a apreciat acțiunea ca nefondată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.10 și 18 din Legea 554/2004 și a respins-o conform dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, corespunzător timbrat, a declarat recurs - "" SRL, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, se arată că instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că impozitul stabilit pentru terenul în suprafață de 21.585 mp. a fost calculat în mod corect.
Consideră că, clasificarea acestuia în categoria teren intravilan cu construcții este netemeinică și excesivă, întrucât, pe de o parte Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară încadrează terenul în cauză ca fiind teren arabil intravilan, așa cum reiese și din extrasul de carte funciară pentru informare nr.882 nedefinit S M și 890 nedefinit S M, cu toate efectele pe care această încadrare le produce, iar o altă instituție a statului, respectiv S M în momentul în care stabilește obligațiile fiscale atașate acestui imobil îl încadrează într-o altă categorie, superioară, fapt ce produce alte efecte raportat la încadrarea celei dintâi instituții.
Din coroborarea art.2 alin.2 lit.c și art.19 din Legea nr.7/1996, privind cadastrul și publicitatea imobiliară rezultă că Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară este competentă să decidă asupra încadrării destinației terenurilor și că aceasta are obligația de a furniza datele necesare sistemului de impozite și taxe pentru stabilirea corectă a obligațiilor contribuabililor.
Imobilele supuse controlului sunt mărfuri, fapt ce reiese și din obiectul principal de activitate al societății, mai exact cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii, atestat de Ministerul Justiției prin Oficiul Registrului Comerțului SM( raportat la actul constitutiv) și de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului SM( raportat la situațiile contabile vizate), ambele instituții atestând că imobilele în cauză sunt mărfuri, fapt neluat în considerare la momentul stabilirii obligațiilor fiscale eferente acestora, mai mult acestea fiind încadrate într-o altă categorie.
Înregistrarea acestor imobile din punct de vedere contabil, în situația în care ar fi înstrăinate, s-ar face în categoria veniturilor din exploatare, datorită obiectului principal de activitate, și nu ca venituri extraordinare, dacă acestea ar avea altă încadrare decât aceea de bun destinat revânzării.
Concluzionează că, pe terenul în cauză nu este edificată nici o construcție.
În drept, a invocat prevederile art.304 pct.8, 9 și art.301/1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Primăria Municipiului SMa solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe.
În motivarea întâmpinării, se arată că potrivit art.258 alin.5/1 din Legea nr.571/2008, actualizată, privind Codul fiscal, "ca excepție de la prevederile alin.2, în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se calculează conform prevederilor alin.3 - 5, adică cota corespunzătoare terenurilor arabile, numai dacă îndeplinesc cumulativ, următoarele condiții: a). au prevăzut în statut, ca obiect de activitate agricultura; b). au înregistrate în evidența contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate prevăzut la lit.a).
În caz contrar, potrivit alin.5/2 al aceluiași articol, "impozitul pe terenul situat în intravilanul unității administrativ - teritoriale, datorat de contribuabilii persoane juridice, se calculează conform alin.2".
Din probatoriul administrat în cauză, arată intimata, nu reiese că recurenta ar desfășura o activitate având ca obiect agricultura.
Față de motivul invocat de recurentă referitor la faptul că, "terenul în cauză ar fi o marfă și că ar avea ca destinație comercializarea", arată că, legiuitorul prin Legea nr.571/2003 actualizată, nu stabilește scutiri de la plata impozitului pentru terenurile aflate într-o astfel de situație.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța de recurs reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare pentru următoarele considerente:
În urma inspecției fiscale efectuate de inspectorii fiscali din cadrul intimatei la societatea recurentă, prin raportul de inspecție fiscală nr.417/27.03.2008, s-a stabilit că societatea deține două terenuri în suprafață de 21.585. în Municipiul SMz ona C și respectiv în suprafață de 329. situat în zona A, a municipiului S M, pentru care nu s-a calculat și plătit corect impozitul pe terenul aferent.
Drept urmare, în sarcina recurentei s-a emis decizia de impunere nr.3458/27.03.2008 pentru suma de 15.792 lei, decizie contestată de către societatea recurentă.
Motivele de recurs invocate de recurentă cu privire la aplicarea greșită a prevederilor legale în privința impozitării terenului arabil intravilan, în suprafață de 21.585. situat în zona Cam unicipiului S M, se reține că sunt nefondate.
Astfel, legiuitorul a prevăzut la art.258 alin.5/1 din Legea nr.571/2003 că, în cazul contribuabililor persoane juridice, pentru terenul amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se calculează potrivit prevederilor art.258 alin.3 -5 (respectiv cota corespunzătoare terenurilor agricole), numai dacă îndeplinesc cumulativ cele două condiții stipulate la lit.a - b ale articolului și anume, să fie prevăzut în statut ca obiect de activitate agricultura și să aibă înregistrate în evidența contabilă venituri și cheltuieli din desfășurarea obiectului de activitate - agricultura.
În caz contrar, impozitul pe terenul situat în intravilan, datorat de contribuabilii persoane juridice, se calculează potrivit prevederilor art.258 alin.2 din Legea nr.571/2003, respectiv teren intravilan cu construcții.
Prin urmare, deoarece societatea recurentă nu desfășoară activitatea prevăzută la excepția cuprinsă în art.258 alin.5/1 din Legea nr.571/2003, respectiv nu are ca obiect de activitate agricultura și nici nu obține venituri din această activitate, în mod corect și legal, prin actele administrative atacate, s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a impozitului prevăzut de art.258 alin.2 din Legea nr.571/2003.
Cât privește motivele de recurs referitoare la încadrarea destinației terenului agricol intravilan și organul care efectuează această încadrare, se reține că legiuitorul în cuprinsul prevederilor art.258 alin.l1 din Legea nr.571/20003 a stabilit că încadrarea terenurilor în funcție de zonă, ori categorie de folosință, din punct de vedere fiscal pentru stabilirea impozitului pe teren, este efectuată de către consiliul local.
În consecință, sub aspect fiscal al impozitului pe teren datorat, această încadrare făcută de consiliul local are relevanță și nu cea efectuată de alte organe cum ar fi Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, ori încadrarea sub aspect contabil a terenurilor în evidența contabilă a contribuabilului.
De asemenea, nu are nici o relevanță din punct de vedere fiscal, faptul că pe terenul din speță nu este edificată nici o construcție, atâta vreme cât societatea nu se încadrează la excepția prevăzută de legiuitor, care a stipulat expres că impozitul pe teren datorat pentru terenurile intravilane fără construcții se taxează ca și cele cu construcții, dacă contribuabilul persoană juridică nu se află în situația prevăzută de art.258 alin.5/1 din Legea nr.571/2003.
Prin urmare, instanța de recurs reține că, motivele de recurs invocate în cauză sunt nefondate, în mod judicios prima instanță respingând ca neîntemeiată acțiunea reclamantei recurente.
Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, iar hotărârea recurată menținută în totalitate ca legală și temeinică.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta - "" SRL S M, împotriva sentinței nr.496/CA din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. - jud.
- în concept - 25.05.2009
- jud. fond -
- tehnoredact. /
- 26.05.2009/ 2 ex.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
