Contestație act administrativ fiscal. Decizia 311/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.311/CA/2009 -
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- - - judecător
- - - judecător
- -- JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat deDIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALEcu sediul în O, str. - Române. Nr.4, jud. B, în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Carei,-, jud. S M și intimata pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S Mcu sediul în S M, romană, nr.3-5, jud. SMî mpotriva sentinței nr.21/CA din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul reclamant - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.51/2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR și intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru și este la primul termen de judecată, după care:
Reprezentanta intimatului reclamant depune la dosar copia contestației înregistrată la data de 28.11.2005 a Biroul vamal, nu mai are alte cereri, solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, reclamantul nu poate fi obligat la plata retroactivă a sumelor pe care le solicită recurenta pentru autoturismul marca Mercedes, atâta timp cât acesta a și fost înmatriculat, ori înmatricularea unui autoturism nu se poate face decât după achitarea taxelor vamale.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.21/CA din 22 ianuarie 2009, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea reclamantului domiciliat în Carei,-,jud.S M în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, jud.S M, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B, sector l,-, DIRECȚI A REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în O,-, jud. B și-n consecință a dispus anularea Deciziei nr.57770/13.12.2007 emisă de pârâta PSM în soluționarea contestației.
Totodată a dispus anularea Actului constatator nr.388/16.04.2002 privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului emis de Biroul Vamal și a obligat pârâtele să plătească reclamantei 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.57770/13.12.2007 (filele 4-7 de la dosar), pârâta PSMa respins contestația formulată de reclamant împotriva Actului constatator privind taxele vamale și alte drepturi cuvenite bugetului nr.388/ 16.04.2002 emis de Biroul Vamal.
Actul constatator s-a întocmit ca urmare a neprezentării reclamantului la Biroul Vamal S M, pentru vămuirea auto-turismului marca Mercedes, introdus în țară la data de 04.03.1998.
Prin Actul constatator menționat mai sus, autoritatea vamală a stabilit în sarcina reclamantului suma de 4728 lei reprezentând drepturi vamale, rezultând din operațiunea privind importul autoturismului.
Organul fiscal a apreciat în soluționarea contestației, că reclamantul nu și-a respectat obligația de a se prezenta la biroul vamal de destinație,conform art.99 din Legea nr.141/1997 și art.164 din HG nr.1114/2001, și față de dispozițiile art.97-99 din Legea nr.141/1997, reținând incidența art.1 din același act normativ, a respins contestația formulată de reclamant.
Din probatoriul administrat, instanța a reținut că reclamantul a înstrăinat autoturismul, iar din relațiile comunicate de Instituția Prefectului B - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere, adresa nr.50051/27.02.2006, rezultă că autoturismul marca Mercedes Benz, cu datele de identificare din Actul constatator nr.388/2002, figurează în evidențe ca fiind înmatriculat permanent în circulație pe numele unei persoane fizice, respectiv
În consonanță cu dispozițiile Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, instanța a reținut că nu ar fi fost posibilă înmatricularea autovehiculului, dacă taxele vamale nu ar fi fost achitate integral.
Pe cale de consecință, autoritatea vamală nu poate să oblige titularul operațiunii de tranzit la plata retroactivă a datoriilor vamale în măsura în care acestea au fost achitate de o altă persoană.
Astfel fiind, în baza art.218 alin.2 Cod de procedură fiscală raportat la art.18 din Legea nr.554/2004, instanța a admis acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, se arată că sentința atacată este criticabilă pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, pentru că pornește de la o prezumție nedovedită cu probe, respectiv că pentru autoturismul marca Mercedes, introdus în țară de reclamant, s-ar fi plătit efectiv drepturile vamale de import.
Învederează că, reclamantul ca persoană fizică cu domiciliul stabil în România și ca titular al operațiunii vamale acordate de, nu putea beneficia de scutire de la plata taxelor vamale, conform prevederilor pct.9 din Anexa nr.6 la HG nr.626/1997, privind condițiile și limitele privind introducerea și scoaterea din țară a bunurilor aparținând călătorilor și altor persoane fizice.
Totodată, pentru autovehiculul introdus în țară de reclamant, nu i se putea acorda beneficiul scutirii de la plata taxelor vamale, în condițiile prevăzute la art.5 și 6 din nr.OG26/1993, privind vamal al României.
Coroborând cele de mai sus cu faptul că, formalitățile vamale au fost întocmite în numele și persoana reclamantului, datoria vamală trebuia achitată de acesta, cu atât mai mult cu cât a recunoscut că a înstrăinat autoturismul fără a îndeplini obligațiile privind încheierea tranzitului acordat și fără a înștiința și a obține acordul prealabil al autorității vamale privind schimbarea destinației și a regimului bunului.
Autoturismul a fost înmatriculat ulterior, de o altă persoană, fără să se probeze că s-a făcut plata drepturilor de import. Persoana, care a înmatriculat vehiculul, putea să beneficieze de un regim de scutire sau exceptare de la plata drepturilor de import, dar acest beneficiu nu poate fi extins și asupra reclamantului.
Astfel, arată că reclamantul era obligat, ca titular al operațiunii vamale de tranzit, să încheie regimul vamal suspensiv de la plata drepturilor vamale, cu declarație vamală de import definitiv, ori să solicite un alt regim sau o altă destinație vamală bunului introdus în țară la biroul vamal de destinație, conform dispozițiilor art.98 și 99 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal și al art.155 alin.1, 156, 158 și 164 din nr.HG626/197 pentru aprobarea Regulamentului vamal.
Dacă nu a înțeles să respecte obligațiile legale anteprecizate și, mai mult, a înstrăinat autoturismul în discuție la scurt timp după introducerea în țară, arată că reclamantul este în culpă și trebuie obligat la plata datoriei vamale rezultate din neîndeplinirea obligațiilor ce-i incumbau.
Mai arată că, împotriva executării silite, reclamantul a exercitat calea de atac a contestației la executare, cauza făcând obiectul dosarului nr.2.065/2005, care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Carei.
Prin sentința nr.939/13.06.2006, instanța a admis contestația la executare și a anulat măsurile de executare silită luate de creditoarea C în dosarul execuțional nr.1806/2003. Împotriva acestei sentințe, arată că a declarat recurs, iar Tribunalul Satu Mare prin decizia pronunțată la dat de 27.11.2006 în dosarul nr- a admis recursul și a modificat sentința, în sensul că a respins contestația le executare formulată de.
Concluzionează că, decizia Tribunalului Satu Mare este irevocabilă și demonstrează legalitatea punerii în executare a actului constatator nr.388/2002.
În drept, a invocat prevederile art.304 pct.8 și 9, art.304/1 și art.312 Cod procedură civilă.
Intimații deși legal citați, nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B, ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut corect că intimatul reclamant a introdus în țară autoturismul Mercedes, cu elementele de identificare menționate în declarația vamală nr.3116/04.03.198, la data de 04.03.1998, a semnat declarația vamală nr.3116, însă a înstrăinat autoturismul unei societăți comerciale din O, în prezent fiind înmatriculat în circulație permanent pe numele unei persoane fizice, respectiv
Actul constatator nr.388/16.04.2002 emis de Biroul Vamal, a fost întocmit ca urmare a neprezentării reclamantului intimat la Biroul Vamal S M, pentru vămuirea autoturismului Mercedes, acesta încălcând prevederile art.99 din Legea nr.141/197 și art.164 din HG1114/2001.
Cum însă, potrivit prevederilor nr.OUG195/2002 privind circulația pe drumurile publice, nu era posibilă înmatricularea autovehiculului fără achitarea integrală a taxelor vamale și cum autoritatea vamală nu poate obliga titularul operațiunii de tranzit la plata retroactivă a datoriilor vamale în măsura în care acestea au fost achitate de o altă persoană, soluția primei instanțe este legală și temeinică.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C - în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor B, va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C - în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR B, împotriva sentinței nr.21/CA din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. - jud.
- în concept - 25.05.2009
- jud. fond -
- tehnoredact. /
- 26.05.2009/ 2 ex.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
