Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.310/CA/2009 -
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- -- JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- --JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - -judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de reclamantaFEDERAȚIA COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA -cu sediul în B, str. -. -, nr.9-11, sector 3, în contradictoriu cu intimatul pârâtCONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUIcu sediul în,-, jud. S M, având ca obiect -anulare act emis de autorități publice locale-.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța BC- BH din 4 mai 2009, plus 0,15 lei timbru judiciar, intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, recurenta a depus concluzii scrise, cauza este la primul termen de judecată în această fază procesuală, precum și că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.413/CA din 30 septembrie 2008, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta FEDERAȚIA COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul B, str. -. - nr. 9-11, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, cu sediul în -, pentru anulare act administrativ, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr.3/2008 adoptată de Consiliul local al orașului au fost include în domeniul privat al orașului parcelele de teren din CF nr.76 cu numere cadastrale 113,114 și 115 în suprafață de 831, 2780 și respectiv 554 mp. imobile care au ca proprietar tabular pe reclamantă.
Potrivit referatului întocmit de Comisia locală de fond funciar din cadrul Primăriei orașului sub nr.130/9.01.2008 terenurile ce fac obiectul hotărârii sunt proprietatea tabulară a Federației Comunităților din România și la 1 ianuarie 1990 acestea se aflau în patrimoniul CAP. S-a reținut totodată că nu au fost solicitate de foștii proprietari și că în prezent sunt libere de construcții. Propunerea Comisiei local de fond funciar a fost însușită de către Consiliul local, terenurile fiind trecute în domeniul privat al localității.
În cadrul procedurii prealabile reclamanta a solicitat revocarea hotărârii considerând că aceasta încalcă pe de o parte dreptul său de proprietate precum și prevederile Decretului nr.113/1948 cu privire la bunurile rămase de pe urma evreilor, victime ale unor măsuri de persecuție, decedați fără moștenitori.
S-a susținut că Federația Comunităților din România nu a pierdut proprietatea asupra imobilelor în discuție, nu a înțeles să doneze terenurile și nici nu a înțeles să renunțe la prerogativele dreptului de proprietate.
Tribunalul a reținut că potrivit evidențelor oficiale ale administrației locale certificate prin referatul semnat de primarul localității și de membrii desemnați în comisia funciară locală la data de 1 ianuarie 1990 terenurile în discuție se aflau în patrimoniul CAP.
Întemeiat pe această certificare legală a regimului juridic aplicabil imobilelor pentru care răspunde Comisia funciară, s-a reținut de către instanță faptul că reclamanta nu mai exercită prerogativele dreptului de proprietate, situându-se în postura de a solicita în baza legilor de reparație reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Atât din evidențele conduse de autoritățile locale orășenești și județene cât și din propria recunoaștere cuprinsă în acțiune a rezultat în cauză că reclamanta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
În aceste condiții invocarea beneficiului înscrierii în registrele de evidență imobiliară coroborate cu principiul constituțional al garantării proprietății cât și cu dispozițiile care interzis înstrăinarea sau grevarea bunurilor evreiești din Decretul nr.113/1948 nu sunt suficiente pentru a determina nulitatea hotărârii atacate.
Tribunalul a considerat că întrucât în speță autoritatea locală și-a asumat răspunderea împreună cu autoritatea județeană în materie funciară pentru certificarea preluării de către CAP a terenurilor în discuție, singura conduită pe care reclamanta ar fi trebuit să o urmeze ar fi fost aceea de a pretinde restituirea bunurilor de care fusese deposedată.
Neprocedând în acest fel reclamanta a ignorat singura cale juridică prin care ar fi avut vocație la redobândirea proprietății asupra terenurilor. În baza considerentelor ce preced tribunalul a respins acțiunea constatând că nu există temeiuri pentru anularea actului administrativ în temeiul art.2, 10 și 18 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, corespunzător timbrat declarat recurs Federația Comunităților din România -, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, în sensul anulării actului administrativ Hotărârea nr.3/28.01.2008 a Consiliului Local.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea eronată a legii, motiv de recurs ce se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv că s-au aplicat eronat textele de lege în materia proprietății și a înscrisurilor ce constituie titluri de proprietate în accepțiunea legii.
Arată recurenta că, nu a renunțat niciodată la dreptul său de proprietate, nu a pierdut acest drept printr-un act unilateral, proprietatea sa nu a trecut cu sau fără titlu în patrimoniul statului anterior anului 1989 pentru a se justifica o acțiune în revendicarea acestui imobil, în acest sens fiind aplicate incorect de instanță prevederile Legii nr.18/1991.
Imobilul ce formează obiectul cererii, a trecut în proprietatea statului potrivit Legii nr.213/198 art.4, privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia, prin hotărâre a consiliului local, în temeiul prevederilor acestui organ administrativ consfințite de Legea nr.215/2001, astfel încât singura cale de redobândire a terenului este cea în anularea actului administrativ ilegal, Hotărârea nr.3/2008, astfel cum a și procedat arată recurenta, și nu normele cuprinse în Legea nr.18/1991, cum eronat a susținut instanța de fond.
Organele administrației publice locale, cunoșteau exact situația juridică a parcelelor de teren incluse abuziv în domeniul privat al orașului, știau că Federația Comunităților din România este proprietarul tabular și că nu renunță la proprietatea sa. În acest sens a depus la dosarul de fond adresa nr.1244/31.08.2007, semnată de primarul orașului și adresată comunității locale din S M, de a locuitorilor din satul, terenul din comuna,-.
La refuzul său s-a procedat abuziv, în anul 2008 la includerea terenului domeniul privat al orașului.
Din extrasul de CF nr.76/15.03.2007 al localității, arată că, rezultă cu claritate faptul că imobilele din litigiu erau și la acea dată proprietatea recurentei, nefiind în patrimoniul cooperatist cu nereal și nelegal au certificat organele administrației locale din orașul.
Faptul că recurenta reclamantă nu a achitat impozit pe teren, se justifică prin dispozițiile imperative ale Codului fiscal, care scutesc organizațiile de cult recunoscute de lege, de plata impozitului pe teren, indiferent de destinația acestuia.
Concluzionează că, s-au încălcat și prevederile art.44 și 46 din Constituția României, privind dreptul de proprietate al unei persoane juridice, care este potrivit Legii nr.489/2006 - anexa pct.16 și nr.HG999/2008 și organizație de cult recunoscut de lege, de utilitate publică și dreptul de moștenire al recurentei, care a dobândit imobilele din litigiu potrivit Decretului nr.113/1948cu privire la situația bunurilor evreilor decedați ca urmare a unor măsuri de persecuție rasială, religioasă, decedați fără moștenitori.
În drept, a invocat prevederile art.44 - 46 din Constituția României, art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.480 - 481 Cod civil, art.18 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Local al Orașului a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării se arată că, în mod corect a reținut instanța de fond că, pentru a intra în proprietatea terenurilor, recurenta trebuia să depună cerere la comisia locală de fond funciar în termenele prevăzute de legile fondului funciar, ori recurenta nu a uzat de acest drept.
Hotărârea nr.3/2008 a Consiliului Local a cărei anulare o cere recurenta, arată că este legală, fiind adoptată în baza referatului întocmit de Comisia locală de fond funciar, care a propus includerea în domeniul privat al orașului a terenurilor înscrise în CF nr.76, nr. cadastral 113 în suprafață de 831. nr. cadastral 114 în suprafață de 2780. și nr. cadastral 115 în suprafață de 554. ce au aparținut, anterior cooperativizării recurentei, terenuri care nu au fost revendicate de fostul proprietar în baza Legilor fondului funciar.
Arată că, nu a încălcat în nici un fel dreptul de proprietate al recurentei, întrucât aceasta nu are stabilit acest drept asupra terenurilor.
Afirmația potrivit căreia fostul CAP a avut calitatea de detentor precar, acesta folosind terenul în cauză în calitate de chiriaș, este falsă, întrucât Agricolă de Producție a folosit terenul în calitate de proprietar și numai în această calitate a putut atribui loturi în folosință.
Prin Hotărârea Consiliului Local, terenul din litigiu a trecut în proprietatea privată a orașului și nu în proprietatea Statului Român, iar aceasta nu s-a făcut în mod abuziv așa cum susține recurenta, comisia locală de fond funciar și consiliul local prevalându-se de prevederile art.18 alin.3 din Legea nr.18/1991 republicată.
Concluzionează că, nu există nici un refuz comunicat primăriei de, dar chiar dacă acest refuz ar fi existat, pentru reconstituirea dreptului de proprietate recurenta trebuia să urmeze căile legale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond, din adresa nr.2367/09.04.2008 a Comisiei Județene pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor S M, precum și din referatul nr.130/09.01.2008 a Comisiei Locale de Fond Funciar, în 76, cu nr. cadastral 113, 114 și 115, proprietatea tabulară a Federației Comunităților, se aflau la data de 1 ianuarie 1990 în patrimoniul CAP.
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.18/1991 republicată și actualizată "stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept."
Prin urmare, deși în cartea funciară apare drept proprietară recurenta, atâta timp cât terenurile în discuție s-au aflat în patrimoniul la data de 1.01.1990, cu privire la acestea erau aplicabile dispozițiile Legii 18/1991, iar recurenta trebuia să depună cerere de reconstituire sau de retrocedare în conformitate cu prevederile legilor cu caracter reparatoriu.
Cum recurenta nu a depus cerere de reconstituire în baza Legii 18/1991, în mod corect instanța de fond a emis, în baza art.18 alin.3 din același act normativ, hotărârea atacată.
Față de cele arătate, susținerile recurentei potrivit cărora nu a renunțat niciodată la dreptul său de proprietate nu pot fi avut în vedere de către instanța de recurs.
Este adevărat că recurentei i s-a solicitat de către Primăria și conducerea școlii din să doneze locuitorilor din satul imobilele cu nr. cadastral 112-115, însă această împrejurare nu prezintă relevanță sub aspectul legalității hotărârii nr.3/2008 a Consiliului Local al Orașului.
Pentru considerentele de mai sus, recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentaFEDERAȚIA COMUNITĂȚILOR DIN ROMÂNIA -,împotriva sentinței nr.413/CA din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
În concept, 17.06.2009
- jud. fond -
- tehnoredact. - //
18.06.2009/2 ex.
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
