Anulare act administrativ . Decizia 3207/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 3207/2009
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva încheierii civile nr. 1893 din 19.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și având ca obiect anulare act administrativ - recurs la încheierea de transpunere la altă secție.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 14 decembrie 2009 s-a depus la dosar un înscris din partea recurentei la care a anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar pentru recursul promovat și solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. pr. civ, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. comercială nr. 187/2009, pronunțată la data de 19 ianuarie 2009, în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj, s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a acțiunii formulate de către reclamanta - SRL C-N împotriva pârâților STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și, cu domiciliul necunoscut, citat prin afișare la ușa instanței, în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut, în esență, că cererea formulată de către reclamantă are o natură contencios-administrativă.
Pe rolul Tribunalului Cluj, dosarul a fost inițial înregistrat la Secția civilă, sub același număr, fiind pronunțată încheierea civilă nr. 155/18.03.2009, prin care s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și transpunerea ei spre soluționare Secției mixte de contencios administrativ și fiscal, de litigii de muncă și asigurări sociale, în condițiile în care, prin încheierea de declinare a Tribunalului Comercial, s-a apreciat că litigiul intră sub incidența prev. Legii nr. 554/2004.
Urmare a transpunerii, dosarul a fost înregistrat sub nr-, iar prin încheierea civilă nr.1893 din 19 iunie 2009 Tribunalului Cluj, s-a scos cauza de pe rolul Secției mixte de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și a fost transpusă Secției civile a Tribunalului Cluj, competentă pentru soluționarea prezentei cauze.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, având în vedere obiectul juridic dedus judecății - partajare imobil situat în C N, str. -. - nr. 43 înscris în CF 827 C N, nr. topo 12394, constatarea că reclamanta a achiziționat prin contract de vânzare-cumpărare nr. 238/2008 sub semnătură privată întreg dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu și obligarea pârâtei să încheie act autentic de vânzare-cumpărare, iar, în caz contrar, hotărârea instanței să țină loc de act autentic pentru întabulare - temeiul de drept invocat Legea nr. 247/2005, Codul Civil care nu se circumscriu competenței speciale statuate prin art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 completului de contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, casarea in intregime a incheierii recurate si retrimiterea dosarului la Tribunalului Cluj - Sectia Mixta de Contencios Administrativ si Fiscal, de Conflicte de munca si Asigurari Sociale, pentru continuarea judecății.
În motivarea recursului s-a arătat că avem de-a face cu o întrerupere a judecatii. In realitate, se intampla un conflict negativ de competenta intre sectiile aceleiasi instante, caruia insa nu ii sunt aplicabile dispozitiile speciale privind acest conflict, continute in art.20 pct.2 si urm. pr.civ. deoarece nu este vorba de instante diferite, ci de sectiile unei singure instante.
In conditiile date, ne aflăm în ipoteza art.282 alin. 2, coroborat cu 299 alin.1 pr.civ. care permit un recurs separat in contra unei încheieri premergătoare, intr-o astfel de situație, de intrerupere a judecatii.
Este previzibil ca Sectia Civila a Tribunalului Cluj se va considera legata de incheierea din 18 martie 2009 si va trimite iar dosarul Secției de Contencios Administrativ.
S-a apreciat recursul declarat ca fiind fondat, pentru următoarele motive:
Prin Sentinta comerciala nr.187/19 ianuarie 2009, cauza a fost declinata in favoarea Tribunalului Cluj. Pentru a adopta aceasta solutie, acea instanta comerciala a apreciat ca "cererea principala privind incheierea contractului in forma autentica. are o natura in contencios administrativ, partea care refuza încheierea actului fiind o autoritate publica locala.".
S-a considerat ca aceasta hotarare judecatoreasca (irevocabila prin neintroducerea recursului) se bucura de autoritate de lucru judecat atunci când stabilește ca litigiul are o natura de contencios administrativ si, ca atare, inclusiv referitor la competenta.
Singura modalitate de a înfrânge aceasta autoritate de lucru judecat este de a se invoca in fata instantei in favoarea careia s-a trimis dosarul ( Tribunalul Cluj ) o noua exceptie de necompetenta materiala si declinarea, prin hotarare irevocabila, a cauzei catre instanta intai sesizata. In aceasta situație, hotararea de regulator de competenta infirma sau, dupa caz, confirma sentinta initiala de declinare a competentei. ce nu se invoca insa, la cerere ori din oficiu, o excepție de necompetenta materiala, instanța căreia i s-a trimis dosarul nu poate pune in discuție hotărârea de declinare prin care i s-a trimis pricina.
In concluzie, s-a apreciat ca Tribunalul Cluj este tinut de autoritatea de lucru judecat a sentinței comerciale nr.187/19 ianuarie 2009 Tribunalului Comercial Cluj, care a stabilit ca pricina are un caracter de contencios administrativ, prin urmare si competenta aparține Secției Mixte de Contencios Administrativ si Fiscal, de Conflicte de Munca si Asigurări Sociale a Tribunalului Cluj.
Analizând recursul declarat de către reclamantă, Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, la data de 2 octombrie 2008, reclamanta - SRL C-N a chemat în judecată pârâții STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și, având domiciliul necunoscut, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună partajarea imobilului situat din punct de vedere administrativ în C-N,-, înscris în CF nr. 827 C-N, nr. top. 12394, compus din teren în suprafață de 280 mp și construcții: casă din cărămidă nearsă, acoperită cu șindrilă, cu două camere, două bucătării, dependințe și curte, cu o suprafață desfășurată de 48 mp și o suprafață utilă de 40,66 mp, prin atribuirea în întregime a acestui imobil către Statul Român prin Consiliul local al Municipiului C-N, cu obligarea acestui pârât la plata către copartajantul a sultei corespunzătoare cotei sale de proprietate de din imobil; să constate că reclamanta a achiziționat, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 238/2008, sub semnătură privată, întreg dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și, pe cale de consecință, să fie obligat pârâtul să încheie cu reclamanta contract autentic de vânzare-cumpărare, în caz contrar, hotărârea instanței urmând să țină loc de act autentic și pentru întabulare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a participat la licitația organizată în data de 15.04.2002, în baza Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului, câștigând licitația organizată în ceea ce privește imobilul situat din punct de vedere administrativ în C-N, Strada -. -, nr. 43, înscris în CF nr. 827 C-N, nr. top. 12394, identificat în petitul cererii de chemare în judecată. Între reclamantă și pârâtul Statul Român a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 238/2008, care, nefiind autentic, nu poate fi de întabulare, având doar valoare de antecontract, reclamanta achitând prețul stabilit și intrând în posesia spațiului.
Ulterior licitației și încheierii contractului, reclamanta a dorit încheierea în formă autentică a convenției dintre părți, însă acest lucru nu a fost posibil, descoperind în momentul efectuării demersurilor la notarul public pentru perfectarea tranzacției că imobilul înstrăinat în întregime reclamantei aparținea doar în cotă de pârâtului Statul Român, cealaltă cotă de aparținând pârâtului. Cu toate că, în repetate rânduri, reclamanta i-a solicitat pârâtului Statul Român să clarifice situația imobilului și să procedeze la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare asupra întregului imobil, până în prezent acest lucru nu s-a întâmplat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 29 octombrie 2008, pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N a arătat că nu se opune în principiu, admiterii acțiunii, vânzarea întregului spațiu în litigiu făcându-se în temeiul Legii nr. 550/2002 prin licitație publică cu strigare, vânzare aprobată prin HCL nr. 99/2008.
Prin sentința comerciala nr.187/19 ianuarie 2009, cauza a fost declinata in favoarea Tribunalului Cluj, unde a fost înregistrată, pe rolul Secției Civile, in data de 11.02.2009. Prin încheierea din 18 martie 2009, Secția Civila a transpus dosarul la Secția de Contencios Administrativ. In fine, prin încheierea recurată, Secția de Contencios Administrativ retrimite dosarul Secției Civile.
În aceste condiții, Curtea achiesează la susținerile reclamantei din recursul declarat în cauză, conform cărora recursul este admisibil, din perspectiva prev. art. 282 alin. 2 și art. 299 alin. 1.pr.civ. existând un caz de întrerupere a cursului judecății, în cadrul unui dosar în care, deși înregistrat încă de la data de 2.10.2008, nu s-a ajuns încă la momentul procedural reglementat de art. 134.pr.civ.
De altfel, raportat la parcursul dosarului, sunt fondate și alegațiile conform cărora este previzibil că Secția Civilă a Tribunalului Cluj se va considera legată de încheierea din 18 martie 2009, trimițând, din nou, dosarul Secției de Contencios Administrativ.
Așa fiind și văzând și prev. art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea s-a considerat legal învestită cu soluționarea prezentului recurs.
În ceea ce privește fondul cauzei, esențială pentru soluționarea căii de atac declarate de către reclamantă este stabilirea naturii juridice a obiectului cererii introductive de instanță, pentru a se putea determina, în consecință, și organul jurisdicțional competent să o soluționeze.
Astfel, reclamanta solicită a se dispune sistarea indiviziunii asupra imobilului situat în C N, str. -. - nr. 43, se constata că a achiziționat, prin contract de vânzare-cumpărare nr. 238/2008, sub semnătură privată, întreg dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu și obligarea pârâtului Statul Român, prin Consiliul local al Municipiului C-N, la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare, iar, în caz contrar, hotărârea instanței să țină loc de act autentic pentru întabulare.
De asemenea, Curtea constată că temeiul de drept invocat în susținerea cererii este Legea nr. 247/2005 și Codul Civil.
În acest context, ținând cont de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată, adică pretenția concretă a reclamantei, este cea care determină competența, instanța achiesează la susținerile din încheierea recurată, conform cărora aceasta nu se circumscrie competenței speciale statuate prin art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 în favoarea instanței specializate în materia contenciosului administrativ.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici prev. art. 10 alin. 2 și art. 8 alin. 3 din Legea nr. 550/2002, întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr. 238/2008 a fost semnat de către pârât, chiar dacă, pentru teren, el are numai valoarea unui antecontract. De reținut este, de altfel, și împrejurarea că reclamanta nu a făcut referire la aceste dispoziții legale, neinvocându-le ca temei de drept.
Astfel, raportat la starea de fapt expusă de către recurentă în susținerea cererii, în cauză nu este conturat clar un refuz nejustificat de semnare a contractului în formă autentică, ci, în primul rând, este vorba despre necesitatea clarificării situației juridice a imobilului dobândit de către petentă, prin sistarea indiviziunii dintre vânzător și pârâtul de rând II, astfel cum aceasta apare menționată în CF.
Că este așa rezultă chiar din poziția procesuală exprimată de către pârât prin întâmpinare, în cuprinsul căreia se arată că nu se opune admiterii acțiunii.
Ca atare, în vederea rezolvării situației litigioase deduse judecății și pentru a da posibilitate reclamantei să pună efectiv în valoare contractul nr. 238/2008, primordială este soluționarea primului petit al cererii, respectiv sistarea stării de indiviziune asupra unui imobil, care nu poate avea nici o natură comercială și nici una care să determine competența instanței de contencios administrativ.
În legătură cu această chestiune, Curtea împărtășește teza exprimată de către Tribunalului Comercial, conform căreia, având în vedere că părțile aflate în indiviziune sunt Statul Român și o persoană fizică, nu se poate pune în discuție incidența prev. art. 4 și 56.com. pentru a determina competența acestei instanțe, cu atât mai mult cu cât litigiul privește un imobil.
Totodată, nu se poate accepta, de plano, nici teza unui așa-zis refuz nejustificat al autorității de a încheia actul, în condițiile în care, pentru a fi calificat astfel și a intra, ca atare, în sfera contenciosului administrativ, trebuie lămurită, mai întâi, situația juridică a imobilului, eventual, în maniera solicitată de către recurentă.
Mai mult, din analiza unitară a prevederilor Legii nr. 550/2002 și, îndeosebi, a celor ale art. 10 alin. 1 din acest act normativ, rezultă că legiuitorul nu impune ca încheierea contractului să se facă într-o anumită formă, astfel încât, raportat la starea de fapt dedusă judecății, Curtea reține că procedura administrativă a fost parcursă în totalitate, inclusiv prin semnarea actului de vânzare.
Ca atare, chestiunile ulterioare parcurgerii acestei etape, respectiv refuzul de a încheia contractul într-o anumită formă, nu poate fi amendat în modalitatea solicitată de către reclamantă decât de jurisdicția civilă, de drept comun, cu atât mai mult cu cât el s-a datorat unor cauze obiective, legate de situația tabulară a imobilului în litigiu, care, la rândul său, nu poate fi clarificată decât de aceeași jurisdicție.
Ca atare, în opinia Curții, litigiul, în întregul său, are o natură civilă și văzând și prev. art. 1 pct. 1, raportat la cele ale art. 2 pct. 1 lit. b pr.civ. se apreciază că el este de competența judecătoriei, care are plenitudine de competență pentru judecata în primă instanță, cu excepțiile prevăzute de lege.
În acest context, nu pot fi reținute susținerile din recursul declarat de către reclamantă, conform cărora sentința de declinare pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj, irevocabilă prin neintroducerea recursului, se bucură de autoritate de lucru judecat atunci când stabilește ca litigiul are o natura de contencios administrativ și, ca atare, inclusiv instanța competentă să îl judece.
Aceasta întrucât această hotărâre "leagă" numai instanța care a pronunțat-o, iar nu și pe cea de trimitere, sau cele subsecvente, astfel încât acestea pot aprecia, la rândul lor, că nu sunt competente, iar în cazul de față, pentru soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, Curtea a considerat că este necesar să se pronunțe în maniera mai sus prefigurată, pentru a lămuri problema competenței și pentru a evita alte incidente procedurale legate de aceasta.
În concluzie, în baza prev. art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9.pr.civ. se va admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva încheierii civile nr. 1893 din 19.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, care va fi modificată în sensul că se va trimite cauza spre competenta soluționare, în primă instanță, Judecătoriei Cluj -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva încheierii civile nr. 1893 din 19.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică, în sensul că trimite cauza spre competenta soluționare, în primă instanță, Judecătoriei Cluj -
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.MB/MB
04.01.2010/6 ex.
jud.fond:
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
