Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3206/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 3206/2009
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - N împotriva deciziei civile nr. 2093 din 25.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, în contradictoriu cu intimatul având ca anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, în data de 07 decembrie 2009 s-a depus la dosar, transmisă pe fax, întâmpinare din partea intimatului, prin care solicită respingerea contestației ca nefondată.
În data de 08 decembrie 2009 s-a depus la dosar, transmisă prin poștă, întâmpinare din partea intimatului, prin care solicită respingerea contestației ca nefondată.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. pr. civ, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin contestația în anulare formulată la data de 18 august 2009, contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației, anularea deciziei civile nr.2093 din 25 iunie 2009 Curții de APEL CLUJ cu consecința admiterii recursului declarat de DGFP B- împotriva sentinței civile nr. 21 din 23 ianuarie 2009 Tribunalului Bistrița -N, iar în urma rejudecării cauzei să se dispună, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii formulată de reclamantul cu consecința obligării organului financiar la restituirea diferenței de 2752 lei, cu titlu de taxă specială achitată bugetului de stat.
În dezvoltarea motivelor contestației se arată, în esență, că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de modificare a hotărârii atacate prevăzut de art. 304 pct 6 din Codul d e procedură civilă, în sensul că, deși reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 2752 lei, soluția instanței de fond, confirmată și de instanța de recurs, a fost de admitere a acțiunii și a obligării pârâtei la suma de 5.622,57 lei, astfel că se impune modificarea soluției pronunțate.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate și a probelor existente la dosar, Curtea reține următoarele:
Demersul judiciar al reclamantului vizează recuperarea sumei plătite cu titlu de taxă specială achitată bugetului de stat cu ocazia înmatriculării unui autoturism achiziționat dintr-o țară membră UE.
Probele existente la dosar relevă fără echivoc împrejurarea că reclamantul a solicitat inițial restituirea sumei de 5622,7 lei achitată la data efectuării primei înmatriculări iar ulterior și-a precizat acțiunea solicitând restituirea doar a diferenței nerestituită adică a sumei de 2.752 lei din totalul taxei speciale achitate menționând că restul de 2.871 lei i-a fost restituit de către organul financiar potrivit unei proceduri administrative prevăzute de art. 11 din OUG nr. 50/2008 și în Normele metodologice de aplicare a actului normativ.
Prin sentința civilă nr. 21 din 23 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N ca fiind întemeiată, iar pârâta a fost obligată să-i restituie reclamantului taxa de 5.622,57 lei plătită.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că taxa achitată de către reclamant pentru înmatricularea unui autoturism adus din afara granițelor țării este nelegală, deoarece încalcă prevederile comunitare în domeniu fiind stabilită în mod discriminatoriu.
Împotriva soluției primei instanțe recurenta DGFP B-N a declarat recurs și a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 2093/25 iunie 2009 Curtea de APEL CLUJa respins recursul declarat de DGFP B- împotriva sentinței civile nr. 21/2009 a Tribunalului Bistrița -N, pe care a menținut-o în întregime.
Din cuprinsul deciziei civile contestate rezultă că instanța de recurs a analizat hotărârea recurată numai prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304, pct 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă și a omis să cerceteze motivul de modificare a hotărârii atacate prevăzut de art. 304 pct. 6 din Codul d e procedură civilă, astfel că precizarea acțiunii făcute de reclamant nu a fost analizată, iar motivul de recurs al pârâtei care viza acest aspect a fost nesocotit de către instanța de recurs.
Potrivit art.318 pr.civ.hotărârile instanțelor de recursmai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l doar în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Este cunoscut, însă, faptul că dispozițiile art.318 pr.civ. vizează doargreșelile materialecare înseamnă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite; prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt șinugreșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Se susține de către contestatoare împrejurarea că instanța de recurs a omis să analizeze unul din motivele de recurs invocat respectiv faptul că reclamantul a beneficiat anterior de restituirea sumei, parțial, în conformitate cu dispozițiile OUG nr.50/2008 și că astfel ar fi incident motivul de contestație prevăzut de art.318 alin.1 fraza I pr.civ.
Analizând conținutul deciziei contestate se observă că instanța de control judiciar nu a analizat acest motiv de recurs al recurentei și că a respins recursul omițând, din greșeală, să cerceteze acest motiv de modificare, astfel că ipoteza normei legale enunțate anterior este întrunită.
În consecință, Curtea va aprecia contestația formulată de către contestatoare ca fiind fondată iar în temeiul art.322 și urm. pr.civ. o va admite, va anula decizia contestată și va proceda la soluționarea recursului declarat de către recurenta DGFP B-
Analizând recursul declarat de către recurentă, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat în parte pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că taxa de primă înmatriculare achitată de către reclamantul este neconformă Tratatului UE și, ca atare se impune restituirea acesteia.
În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art. 2143.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Se poate conchide, așadar, că toate criticile aduse hotărârii instanței de fond din perspectiva legalității taxei de primă înmatriculare sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.
Însă, după cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune, reclamantului i-a fost restituită o parte a sumei achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare în procedura instituită prin OUG nr.50/2008, în cuantum de 2871 lei astfel că pârâta nu poate fi obligată la restituirea întregii taxe achitate ci doar a diferenței nerestituite în sumă de 2752 lei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat, va modifica hotărârea recurată în sensul că va admite acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată și va obliga pârâta să restituie reclamantului doar suma de 2752 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva sentinței civile nr. 21/CA din 23.01.2009,pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița pe care o modifică în sensul că admite acțiunea precizată formulată de reclamantul și obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 2752 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
5 ex./08.01.2010
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu