Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 3208/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 3208/2009
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ A FINAȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S ÎN NUMELE ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI J împotriva sentinței civile nr. 1142 din 29.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU- MINISTERUL MEDIULUI având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă auto.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 02 octombrie 2009 s-a depus la dosar, din partea intimatei ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU - MINISTERUL MEDIULUI o cerere pentru comunicarea recursului promovat.
În data de 07 decembrie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului prin care solicită respingerea recursului ca nefondată.
Curtea, analizând cererea formulată de intimata ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU - MINISTERUL MEDIULUI pentru comunicarea recursului, o apreciază ca fiind neîntemeiată și o respinge, reținând că, atât din cuprinsul citativului cât și din procesul verbal de îndeplinirea a procedurii de citare rezultă că s-a procedat la comunicarea lor în conformitatea cu dispozițiile art. 308.pr.civ.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicitată judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. pr. civ, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1142 din 29 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea reclamantului împotriva pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE care a fost obligată să restituie reclamantului suma de 5336 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând taxa de poluare, achitată prin chitanța nr.-/7.07.2008, a cărui anulare s- dispus.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației pentru Fondul de Mediu și respinsă excepția invocată în cauză.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că art. 1, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art.205 al.1 Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că pârâta a comunicat refuzul său la 22.01.2009, după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art.11 din Legea 554/2004, de 1 an de zile.
În fine, se mai impune sublinierea că prin cererea sa, reclamantul urmărește restituirea taxei de poluare iar nu anularea unei chitanțe, care atestă plata sumei pretinse, chiar dacă în petit respectiva chitanță este denumită, impropriu, act administrativ.
Motivele prezentate de reclamant în justificarea acțiunii sale se circumscriu ideii de fond că taxa de poluare este nedatorată, fără a se aduce critici legate de emiterea chitanței prin care taxa a fost încasată.
În privința excepției invocate de către chemate în garanție, este de subliniat că, din perspectiva prevederilor art.1 din OG50/2008 taxa de poluare se gestionează de către Administrația Fondului de Mediu, încât nu se poate susține că aceasta nu ar avea calitate procesuală pasivă, necesară fiind verificarea pe fond a cauzei.
Asupra cauzei pe fond:
Prin chitanța TS 3A nr.- din data de 7.07.2008, reclamantul a achitat în contul pârâtei suma de 5336 lei, cu titlu de taxă de poluare, astfel cum aceasta a fost calculată prin decizia pârâtei, din aceiași zi.
Potrivit OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art.4 lit.a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art.14 alin.1), rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art.5 alin.1).
Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.
Drept urmare, trebuie observat că taxa instituită prin OG 50/2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. Astfel, conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Comunității Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform hotărârii în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte membre.
Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În acest context organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Astfel fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția României, republicată și Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Sub acest aspect, s-a pronunțat și în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964) iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976).
Pentru cele ce preced tribunalul a constatat întemeiată acțiunea de față, pe care admis-o în sensul că a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5336 lei, cu dobânda legală aferentă, reprezentând taxa de poluare, achitată prin chitanța nr.-/7.07.2008, a cărui anulare dispune.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva Administrației pentru Fondul de Mediu, reținând pentru aceasta următoarele:
Reclamantul a achitat suma de 5752 lei cu titlu de taxă specială pentru autovehicule, încasată și administrată de către Ministerul Finanțelor.
Adevărat, taxa de poluare, percepută în baza nr.OG50/2008, constituie buget la Fondul de Mediu și se gestionează de către Administrația Fondului pentru Mediu.
În cazul de față însă, taxa de poluare a fost reținută dintr-o sumă achitată inițial bugetului de stat, fără a se proba vărsarea ei ulterioară către Fondul pentru Mediu.
Așa fiind, nu se poate susține că, în speță, chemata în garanție este beneficiara efectivă a taxei în litigiu, pentru a fi obligată la restituirea ei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței recurate și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulate de reclamant ca nefondată cu consecința menținerii ca temeinică și legală a deciziei nr.68/2008 emisă de Biroul de Soluționare Contestații din cadrul DGFP S și totodată înlăturarea obligației de plata dobânzii solicitate.
Dezvoltându-și motivele de recurs, pârâta a susținut că sentinta pronuntată prin prisma art. 304 punct. 9 Cod Procedură Civilă si in considerarea dispozitiilor art. 3041deoarece interpretând greșit dispozitiile Nr.OUG50/2008 instanta de fond a admis actiunea reclamantului și a dispus restituirea sumei de 5.336 lei, cu dobânda aferentă, reprezentând taxa de poluare, achitată cu chitanta nr.-107.07.2008, a cărui anulare dispune, și deasemenea în mod eronat a respins cererea de chemare în garantie formulată împotriva Administratiei Fondului pentru Mediu.
Critică sentința instanței de fond și sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție a Administrație Fondului Mediu având în vedere urămtoarele considerente:Art. 1 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare dispune: (1) Prezenta ordonanta de urgenta stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumita în continuare taxa, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu. În vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului. Conform art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008 (1) Taxa se calculeaza de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Având in vedere continutul textelor legale invocate rezulta ca organul fiscal din subordinea ANAF in speta DGFP S - J are doar atributii de calculare a taxei, iar banii incasati constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de administratia Fondului pentru Mediu.
Consideră că instanta de fond a ignorat prevederile imperative reglemantate de Nr.OUG 50/2008, și a retinut în mod eronat că suma de 5.752 lei a fost încasată și administrată de către Ministerul Finantelor, subliniează faptul că această sumă constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu si se gestioneaza de Administratia Fondului pentru Mediu. În vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar hotărâreă astfel pronuntată nu este opozabilă și Administratia Fondului pentru Mediu.
Solicită instanței de recurs respingerea acțiunii ca inadmisibilă având în vedere faptul că - prin actiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, reclamantul a solicităt anularea actului administartiv - chitanță pentru încasare de impozite, taxe contribuții seria - nr. -, eliberată la data de 07.07.2008 de Trezoreria J, și obligarea pârâtei la restituirea taxei specia le pentru autoturisme în cuantum de 5336 lei.
Precizează faptul că, reclamantul nu atacă un act administartiv în întelesul Legii nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, art. 2, Semnificatia unor termeni c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate public, în regim de putere public, în vederea organizarii executarii legii sau a executarii în concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice; d) act administrativ-jurisdicional - actul emis de o autoritate administrativa învestita, prin lege organ ca, cu atributii de jurisdictie administrativa speciala;
În concluzie chitanta a cărei anulare o solicită reclamantul nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ, potrivit art.8 alin,1 din Lege nr.554/2004. (1) Persoana vatamata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumit de rspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun rspuns în termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vătămata într-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Având în vedere faptul că, chitanta atacată nu constituie act administartiv, în concluzie solicită instantei de recurs admiterea exceptiei inadmisibilitătii actiunii pe cale contenciosului administrativ.
Prin Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule înregistrată la J sub nr. 11632 din data de 07.07.2008, prin care din aplicarea elementelor de calcul prevăzute de nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a rezultat că are de achitat taxă pe poluare în sumă de 5336 lei, iar această sumă a fost achitată cu chitanta nr. - din data de 07.07.2008.
Instanta de fond a ignorat motivarea eronată a reclamantului care prin actiunea introductivă a invocat faptul că această taxă ". s-a calculat după formula prevăzută de art.214 alin 3 Cod Fiscal.", precizează faptul că taxa achitată cu chitanta nr.-/07.07.2008 reprezintă taxă pe poluare auto și reprezintă un instrument de protectie a mediului și este determinată de emisia de dioxid de carbon produsă de fiecare mașină, nu a fost calculată conform art.214 Cod fiscal - abrogat la data achitării taxei ci conform nr.OUG50/2008.
-conform art.4 din nr.OUG50 /2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Obligatia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; Art.5 "Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă pentru stabilirea taxei,persoana fizică sau persoana juridică,denumită în continuare contribuabil,care intentionează să efectueaze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezultă elementele de calcul al taxei,prevăzute în normele metodeologice de aplicare a prezentei ordonante de urgentă.
De asemenea cuprinsul nr.OG50/2008 prevede o singură modalitate de a contesta taxa și anume atunci când persoana care urmează să înmatriculeze un autovehicul rulat poate să facă dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă prevăzută în anexa nr.4.
Motivele invocate de către reclamant în cuprinsul actiunii sunt
neîntemeiate, având în vedere faptul că în nr.5899/26.06.2008 trimisă de Reprezentanta Permanentă a României pe lângă UE -,se arată că expertul DG a mentionat că prevederile privind taxa pe poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene. Această informatie a fost transmisă DGFP S de Ministerul Finantelor Publice- Cabinet Secretar de stat.
OG nr.50/2008 a fost emisă tinând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile,inclusiv a jurisprudentei Curții de Justitie a Comunitătii Europene și pentru evitarea oricărei consecinte negative ale situatiei create.
Această taxă este aplicabilă în statele membre ale,s-a aliniat la regulile liberei concurente "Noua formă a taxei,care se referă la gradul de poluare,este asemănătoare cu ce există și în alte și cu ce se va implementa în altele."
Măsurile stabilite prin nr.OG50/2008 sunt compatiblie cu prevederile art.90 din tratatul de instituire a Comunitătii Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal,așa cum rezultă din Hotărârile CURȚII EUROPENE DE JUSTIȚIE și anume:
Cauza nr.112/84Humblot, hotărârea din 09.mai 1985;cauza nr.C-47/88 Comisia în contradictoriu cu Danemarca, hotărârea din 11.12.1990;cauza nr.C-345/93, hotărârea din 09.03.1995; cauza nr.C-375/95 Comisia în contradictoriu cu, hotărârea din 23.10.1997; cauza nr.C-393/98 ,hotărârea din 22.02.2001; cauza nr./05,hotărârea din 18.01.2007;cauza nr.C-74/06 Comisia în contradictoriu cu, hotărârea din 20.09.2007.
Caracteristicile fiscalitătii aplicate autovehiculelor sub incidenta dreptului comunitar, astfel cum sunt acestea determinate prin jurisprudenta Curții de Justitie, se regăsesc în trăsăturile taxei stabilite prin actul normativ mentionat mai sus.
document care a fost relevant în fundamentare actului normativ (respectiv nr.OG50/2008) este și Rezolutia parlamentului European din 11 martie 2008 privind politica europeană în domeniul transportului durabil, tinând seama de politicile europene în domeniul energiei și a mediului, în care se subliniază că pentru atingerea scopurilor acestei politici este deosebit de important să se recurgă la instrumente de piată pentru promovarea vehiculelor cu un consum redus de carburant și nivel redus de emisii, pentru care s-a recomandat adoptarea directivei privind taxarea autovehiculelor.
Măsurile stabilite de nr.OG50/2008 sunt compatibile cu prevederile art.90 din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene,taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Prin noua taxă de poluare se asigură conditiile necesare respectării obiectivelor de protectie a mediului prevăzute în Protocolul de la, al cărui semnatare este și România.
În domeniul taxării autoturismelor și al autovehiculelor nu există încă o directivă europeană care să impună taxarea autovehiculelor pe baza unor criterii unice. Această este și explicatia faptului că încă 16 Membre practică sisteme de taxare a mașinilor (întrecare: Ungaria, Danemarca, ia, Belgia, Olanda, Cipru,Austria, Finlanda), modalitatea de calcul fiind cea care diferă de la un stat la altul.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul privind instituirea comunitățiilor europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008.
Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din Tratat precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeana de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunitatilor Europene, par. 17).
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 si, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea Decizia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCE nu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 si Hona, par. 49).
S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxe nu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european.
Pornind de la aceste principii generale de drept comunitar se impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.50/2008 este conformă cu Tratatul precum și cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG nr.50/2008 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
În speță se susține că dispozițiile OUG 50/2008 cu privire la taxa de poluare sunt în contradicție cu dispozițiile art. 25, 28, 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
Art. 25 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. Art. 28 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite.
Cu privire la natura taxei de poluare CJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-- și C--, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul CE.
În aceste condiții, susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din tratat este nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru.
Nici încălcarea art. 28 din Tratat nu poate fi reținută; conform formulei impusă în jurispudența CJCE sunt măsuri cu efect echivalent nu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricționările importului sau exportului sunt permise doar în situația în care în domeniu lipsesc reglementările comunitare, restricțiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relațiile comerciale, pentru asigurarea protecției consumatorului, pentru protecția valorilor social-culturale naționale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producția internă sau externă.
Atâta timp cât OUG 50/2008 nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu efect echivalent nu se poate reține încălcarea art.28 din Tratat reținând că legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producția internă cât și cea externă.
Obiectivul taxei este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât si prin modul de impunere. De aceea, elementele ce stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon și se poate conchide că criteriile ce stau la baza taxei au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului, având în vedere ca în calculul cuantumului acesteia sunt importante emisiile de noxe toxice precum si cele de dioxid de carbon iar nu alte criterii precum valoarea de facturare. Prin urmare, întrucât taxa este stabilită în funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional fiind stabilita într-un cuantum mai mare pe măsură ce performanțele de mediu scad.
În aceasta privință, actul normativ analizat respectiv OUG nr.50/2008 a fost adus în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piață si care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
În concret, pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnică si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si obține o valoare mai mare a deprecierii. Aceasta posibilitate a contribuabilului asigură ca în toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import nu va depăși valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat.
În ceea ce privește art. 90 din Tratat, trebuie reținut că CJCE a apreciat cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C- și C-- că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză(în speță Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv (Ungaria) și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.l din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Așa cum rezultă din cuprinsul OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului), actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful din Tratatul CE.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective - (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 (Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență) astfel că exigențele stipulate de CJCE cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite 290/2005 și C-333/2005 sunt respectate.
Față de aceste împrejurări instanța reține că taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamant) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE și se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Mai mult, așa cum rezultă din art. 8:"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2). Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.". Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
Considerentele evidențiate au relevat că recursul formulat este fondat fiind prezent motivul de recurs prev de art 304 pct 9 pr civ astfel că, în baza art 312 pr civ Curtea va admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Finanțelor Publice J împotriva sentinței civile nr. 1142 din 29 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o va modifica.
Exceptia inadmisibilității a fost motivată de pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU prin invocarea faptului că reclamantul nu atacă un act administrativ, în ințelesul Legii nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, atacă chitanța, care nu este act administrativ, iar potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, "persoana vătămată intr-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim print-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns in termenul prevăzut la art.2 alin.1 lit.h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea in tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului său legitim"și din economia textului de lege sus-menționat, reiese că in cadrul unei acțiuni în contencios administrativ reclamantul are trei posibilități de formulare a obiectului acțiunii: de anulare, în tot sau în parte, a actului; de anulare a actului și de obligare la plata unor despăgubiri; de obligare la plata unor despăgubiri. Așa cum rezultă din economia dispozițiilor art. 5 și art. 7 din OUG nr. 50/2008 stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În cuprinsul deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule comunicată reclamantului s-a prevăzut in terminis că acest act reprezintă un titlu de creanță și constituie înștiințare de plată conform legii. De acemenea, s-a mai prevăzut expres că decizia poate fi contestată în termenb de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală.
Curtea observă că reclamantul a urmat procedura prevăzută de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxei de poluare, declanșând procedura administrativă de contestare a legalității taxei demarată sub forma unei cereri de restituire a taxei de poluare înregistrată la autoritatea fiscală pârâtă la data de 05 august 2008 sub nr. 13598 demers prin care se contestă practic baza legală a stabilirii și perceperii taxei de poluare.
La această cerere autoritatea fiscală prin actul nr. 14389/25.08.2008 răspunde că nu se poate da curs cererii de restituire pe considerentul că prevederile legale sub imperiul cărora a fost stabilită și percepută taxa nu au fost abrogate ori modificate așa încât se menține obligativitatea plății taxei de poluare pentru autovehicule, taxa fiind astfel legal achitată și nu poate face obiectul unei restituiri. Alegația conform căreia decizia de calcul a taxei de poluare nu întrunește exigențele și trăsăturile actului administrativ fiscal în sensul prevăzut la art. 41 din Codul d e procedură fiscală este neîntemeiată.
Natura juridică a acestui act este reflectată în conținutul art. 7 din OUG nr. 50/2008 astfel că excepția inadmisibilității apare ca nefondată și ca atare în baza acestor considerente urmează a fi respinsă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU este analizată în raport de dispozițiile Art. 1 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare care statuează că prin acesta se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumita în continuare taxa, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administratia Fondului pentru Mediu. În vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
De asemenea se dispune Conform art. 3 alin. 1 din OUG nr. 50/2008 că Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Interpretarea acestor l texte legale invocate relevă ca organul fiscal din subordinea ANAF in speta DGFP S - J are atributii de calculare a taxei, iar banii incasati constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de Administrația Fondului pentru Mediu, împrejurare în raport de care se apreciază că justificarea legitimării procesuale pasive nu este realizată, astfel că se va respinge cererea de chemare în garanție.
Acțiunea reclamantului pentru considerentele evidențiate a fost apreciată ca nefondată și în consecință respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S ȘI ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE J împotriva sentinței civile nr. 1142 din 29 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în sensul că respinge excepțiile, respinge acțiunea, respinge cererea de chemare în garanție.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
6 ex.18.01.2010
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
