Anulare act administrativ . Decizia 346/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.346
Ședința publică din data de 27 februarie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTOR 3: Adrian
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul G, domiciliat în B, str.- -, -.B,.35, județul B, împotriva sentinței nr.1281/30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.-/17.02.2009 și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant G, personal, lipsind intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, netimbrat, prin intermediul serviciului registratură al instanței intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Bad epus la dosarul cauzei întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care:
Recurentul-reclamant G depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei conform chitanței nr.-/17.02.2009 și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, anulate de instanță și, având cuvântul, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant G având cuvântul critică hotărârea instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Susținând oral motivele de recurs recurentul-reclamant arată că în lipsa sa intimata-pârâtă a efectuat un control fiscal, ocazie cu care s-a emis decizia nr.19/24.03.2008 prin care i-a fost imputată suma de 1647 lei, 1224 lei reprezentând impozit datorat, plus 423 lei accesorii, decizia de impunere fiind emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr.3033/06.02.2008.
Arată recurentul că sumele decontate nu sunt deductibile fiscal, a justificat toate cheltuielile deductibile conform art.48 pct.4 și 5 lit.i din Codul fiscal și contractul de comodat aflat la fila 28 dosar fond.
Precizează recurentul că sumele au fost acceptate la control pentru anul 2006. Pentru 530.000 lei pe anul 2006 din totalul de 3305 lei, impozit 84 lei, a fost activ autorizat până la 31 decembrie 2006.
Susține recurentul că suma de 1043 lei impozit nedatorat se compune din 7 sume, total diferite între ele.
Solicită admiterea recursului potrivit art.304 pct.6,7 și 9 Cod procedură civilă, casarea sentinței nr.1281/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău pentru suma de 1382 lei, să rămână doar suma de 265 lei, compusă din 181 lei impozit datorat plus 84 lei accesorii.
Fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea apreciază că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă este invocat astăzi în ședința de judecată și nu în termenul de recurs de 15 zile prevăzut de lege.
Recurentul-reclamant având cuvântul precizează că potrivit art.3041Cod procedură civilă recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
CURTEA
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- la data de 24.04.2008 contestatorul Gas olicitat în contradictoriu cu intimata DGFP B pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea în parte a deciziei nr. 19 din 24.03.2008.
În motivarea contestației, contestatorul a învederat faptul că prin decizia nr. 19 din 24.03.2008 i-a fost respinsă contestația din 28.02.2008 formulată împotriva deciziei nr. 3034 din 06.02.2008 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 3033/2008 întocmit de organele de control aparținând Administrației Finanțelor Publice
A mai arătat contestatorul că, inițial B i-a imputat suma de 1794 lei din care 1224 lei diferență impozit datorat și 570 lei accesorii, dar în urma contestației formulate, prin decizia nr.19/2008, DGFP a diminuat accesoriile în sumă de 570 lei cu 147 lei, rămânând în total suma de 1647 lei.
Prin Precizările depuse la data de 16.05.2008, contestatorul a mai arătat că pentru perioada anilor 2004-2007, organul de control nu a admis ca fiind cheltuieli deductibile: cheltuielile de întreținere sediu, consum energie, convorbiri telefonice, revizie auto, alimentare benzină, impozit clădiri și taxe auto, totalul sumei contestate fiind de 1382 lei din care 1043 lei reprezintă impozit stabilit eronat și 339 lei accesorii, astfel că solicită să se anuleze în parte decizia nr.3034 din 06.02.2008 pentru această sumă.
În susținerea contestației s-au depus în xerocopie: raportul de inspecție nr.3033/06.02.2008, deciziile nr.3034/06.02.2008 și nr.19/24.03.2008, contestația nr. 1628/28.02.2008, situație venituri - cheltuieli 2004-2007, decizia de impunere pe venit, contract de comodat, chitanțe.
Potrivit dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă, intimata DGFP Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată motivat de faptul că urmare inspecției fiscale efectuate de inspectorii din cadrul DGFP B s-au stabilit suplimentar, în baza documentelor înregistrate în evidența contabilă și a dispozițiilor legale în vigoare, sume reprezentând impozit pe venit, precum și accesorii.
Prin sentința nr.1281/30.10.2008 Tribunalul Buzăua respins contestația promovată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că urmare controlului fiscal efectuat de inspectorii din cadrul DGFP B, la cererea contestatorului, prin Raportul de inspecție fiscală nr.3033 încheiat la data de 06.02.2008 au fost stabilite suplimentar pentru persoana fizică autorizată G, obligații de plată la bugetul de stat reprezentând impozit pe venit și accesorii, sumele stabilite suplimentar prin raportul de inspecție fiscală încheiat de inspectorii din cadrul DGFP B reprezentând impozit pe venit, având la bază înregistrările și documentele justificative puse la dispoziție de contestator în timpul controlului.
A reținut tribunalul că impozitul pe venit în cazul activităților independente se determină de diferența între veniturile brute și cheltuielile efectuate în interesul activității autorizate rezultând venitul impozabil, potrivit prevederilor cuprinse în Titlul III Cp. II din Codul fiscal, contestatorul, contestând pentru anii 2004-2005-2006-2007 sume ce nu au fost admise ca fiind deductibile fiscal de către organul de control acest fapt având drept consecință mărirea venitului impozabil.
Tribunalul a reținut și faptul că pentru sumele solicitate ca fiind deductibile nu au existat în momentul controlului documente justificative înregistrate în evidența contabilă, aceste sume reprezentând cheltuieli cu întreținerea apartamentului, energie electrică, combustibil, reparații auto, impozit pe clădire și impozit pe autoturism și întrucât bunurile aparțin familiei contestatorului și nu persoanei fizice autorizate, acestea sunt cheltuieli pentru uzul personal și al familiei și nu pot fi luate în considerare potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 și 7 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
În ceea ce privește suma solicitată la deducerea pentru anul 2007, tribunalul a reținut că persoana fizică autorizată G și-a încetat activitatea la data de 15.12.2006 întrucât prin cererea înregistrată la sediul DGFP B sub nr.34147/15.12.2006 aceasta a solicitat anularea codului d e înregistrare fiscală anunțând încetarea activității ca persoană autorizată.
În aceste condiții, de la data de 15.12.2006 persoana autorizată și-a încetat activitatea drept pentru care nu mai putea să desfășoare activitatea în scopul în care a fost autorizat și în consecință nu mai putea să înregistreze venituri și nici să-și deducă cheltuielile în sumă de 564 lei, pentru anul 2007, având în vedere dispozițiile art.27 din Legea 82/1991 cu modificările și completările ulterioare potrivit căruia "Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și, de regulă, coincide cu anul calendaristic. Durata exercițiului financiar este de 12 luni".
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul G, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art.304 pct.6 și 7 Cod procedură civilă, precum și art.3041Cod procedură civilă.
Intr-un prim motiv de recurs, recurentul arata ca contesta partial decizia 19/2008, pentru suma de 1382 lei, din care 1043 lei impozit si 339 lei accesorii, intrucat justifica cu documente autentice si legale faptul ca cheltuielile inscrise in evidenta contabila sunt prevazute de legislatie ca deductibile fiscal.
Susține recurentul și faptul că pentru anul 2005 a depus la dosar copia încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Constanța prin care s-a dispus ca expertului să i se plătească suma de 200 lei pentru deplasare la Tribunalul Constanța cu mențiunea că suma nu este impozabilă, suma de 295 lei nu constituie venit impozabil, totuși organele de control au majorat impozitul cu suma de 47 lei fără niciun temei.
Recurentul susține că pentru anul 2004 s-au redus eronat cheltuielile deductibile cu suma de 19 lei, s-a luat drept donație 520 lei în loc de 501 lei, majorând impozitul cu 3 lei fără a fi real. Pentru același an, 2004, organele de control nu au calculat întâi contribuția de sănătate de 6,5% asupra venitului net, suma fiind de 134 lei și apoi impozitul. In anul 2007, aceeași eroare cu suma de 34 lei, prin procedeul practicat majorându-se eronat impozitul datorat cu suma de 43 lei.
Susține recurentul că toate aceste erori au fost precizate în contestația nr.16283/2008, în motivarea acțiunii, precum și în raspunsul la întâmpinare si concluziile scrise, însă instanța a omis să se pronunțe asupra acestora.
Precizează recurentul că organele de control nu au luat în calcul impozitul reținut la sursă: col.10/II, rd.21 din anexa la recurs, in anul 2004, suma de 469 lei, in anul 2005 491 lei, iar 2006 1447 lei motiv pentru care au stabilit pe nedrept un impozit majorat cu 302 lei.
In ceea ce privește sumele reprezentând cota parte din cheltuielile deductibile limitat, recurentul precizează că acestea sunt numite de organele de control " utilități" și compuse din: întreținere sediu, energie electrică, menținere în stare de funcționare auto, combustibil, convorbiri telefonice și sunt nominalizate în prevederile Legii 571/2003, art.48 pct.4 și 5 lit.b,i, l, dar detaliate în Normele de aplicare a legii, titlul III, pct.37, lit.a-c, pct.38, pozițiile hașurate și pct.39, lit.a,b,c,e pag.21, fila 121 și pag.22 și 23 fila 122.
Susține recurentul că cheltuielile suportate în totalitate sunt deductibile fiscal în baza prevederilor legale anterior menționate, fără dubii și cu precizarea că acestea sunt acceptate și de organele de control pentru anul 2006. Pentru anii 2004 și 2005, la control, s-a invocat rectificarea în timpul controlului a erorii constatate pentru cheltuielile în valoare de 2053 lei, cu impozit aferent 450 lei, iar după ce s-a prezentat conținutul art.26 pct.12 din Legea contabilității nr.82/1991, fila 119, reprezentanții B au renunțat tacit la acest argument și au invocat ca argument faptul că aceste cheltuieli ar fi pentru uzul personal. Cheltuielile cu întreținerea și funcționarea autoturismului nu au fost rectificate ci au fost înregistrate în anul 2006.
Arată recurentul că din anul 2007 a solicitat în mod legal admiterea la decontare a cheltuielilor deductibile fiscal în sumă de 530 lei cu impozit aferent de anulat 84 lei, justificarea deductibilității acestor cheltuieli prezentându-se corespunzător la pct.4 din motivele de recurs.
Precizează recurentul că invocarea încetării activității prin cererea din 15.12.2006 urma să se aprobe începând cu 01.01.2007, iar potrivit contractului "Obștea " prestatorul era obligat să finalizeze prestarea serviciilor din 2006 cu întocmirea și depunerea situațiilor financiare, obligație care s-a sfârșit la 21.03.2007, conform prevederilor Ordonanței nr.70/2004, art.29 pct.1 lit.b, fila 27, nr.811.
Susține recurentul că reprezentanții au nesocotit hotărârea Tribunalului Constanța de a nu impozita suma de 295 lei cu impozit 47 lei, nu au calculat, înainte de a calcula impozit, contribuția de sănătate de 6,5%, suma de 168 lei, impozit nedatorat 43 lei, nu și-au recunoscut eroarea de 19 lei care a majorat cheltuielile, impozit nedatorat 3 lei și nu au recunoscut sumele reprezentând impozitul reținut la sursă din care rezultă 302 lei, impozit nedatorat, prin aceste erori majorându-se impozitul pe nedrept cu 395 lei.
Arată recurentul și faptul că deductibilitatea sumelor prezentate este dovedită prin prevederile Codului fiscal și a Normelor metodologice, dar și de faptul că organele de control au admis la decontare aceleași cheltuieli în anul 2006.
Precizează recurentul că nu poate fi admisă nici susținerea privind încetarea activității în decembrie 2006 întrucât nu a fost vorba de un contract încheiat după data de 15.12.2006 ci de finalizarea contractului încheiat la 15.01.2005.
De asemenea, arată recurentul, că la control s-au eliminat de la decontare valorile medicamentelor fără nicio explicație, deși aceste valori sunt prevăzute la art.48 pct.5 lit.j și în normele metodologice la pct.39 lit.e, iar controlul s-a efectuat fără prezența sa.
Solicită recurentul a se admite recursul, casarea sentinței nr.1281/30.10.2008 pentru suma de 1382 lei (1043 lei impozit nedatorat plus 339 lei accesorii).
În temeiul dispozițiilor art.308 alin.2 Cod procedură civilă intimata-pârâtă Baf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Intimata-pârâtă arată că sumele stabilite suplimentar prin raportul de inspecție fiscală încheiat de inspectorii din cadrul DGFP B reprezentând impozit pe venit au la bază înregistrările contabile și documentele justificative puse la dispoziție de contestator în timpul controlului.
Susține intimata că impozitul pe venit în cazul activităților independente se determină de diferența între veniturile brute și cheltuielile efectuate în interesul activității autorizate rezultând venitul impozabil, potrivit prevederilor cuprinse în Titlul III Cp. II din Codul fiscal, iar contestatorul a contestat pentru anii 2004-2005-2006-2007 sume ce nu au fost admise ca fiind deductibile fiscal de către organul de control acest fapt având drept consecință mărirea venitului impozabil.
Arată intimata că așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond pentru aceste sume solicitate ca fiind deductibile nu au existat la momentul controlului documente justificative înregistrate în evidența contabilă, aceste sume reprezintă cheltuieli cu întreținerea apartamentului, energie electrică, combustibil, reparații auto, impozit pe clădire și impozit pe autoturism și întrucât bunurile aparțin familiei și nu persoanei fizice autorizate, acestea sunt cheltuieli pentru uzul personal și al familiei și nu pot fi luate în considerare potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 și 7 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Persoana fizică autorizată G, recurentul din cauza de față, a funcționat în baza carnetului nr.1217/2006 eliberat de Corpul Contabili și Autorizați din România - Filiala
Ca urmare a controlului fiscal efectuat de inspectorii din cadrul DGFP B, la cererea recurentului, pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2007, s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 3033 încheiat la data de 06.02.2008 prin care au fost stabilite suplimentar pentru persoana fizică autorizată G, obligații de plată la bugetul de stat reprezentând impozit pe venit și accesorii. Sumele stabilite suplimentar prin raportul de inspecție fiscală încheiat de inspectorii din cadrul DGFP B reprezentând impozit pe venit, au avut la bază înregistrările și documentele justificative puse la dispoziție de contestator în timpul controlului.
Curtea reține că, potrivit prevederilor cuprinse în Titlul III Cap. II din Codul fiscal, diferența între veniturile brute și cheltuielile efectuate în interesul activității autorizate constituie venitul impozabil, pe baza căruia se calculează impozitul pe venit datorat.
Potrivit dispozițiilor art.48 alin.7 din Legea nr. 571/2003, nu sunt cheltuieli deductibile: sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale; impozitul pe venit datorat potrivit acestui titlu, precum si donatiile de orice fel.
Din actele depuse la dosar, Curtea retine faptul ca, pentru anul 2004, recurentul a declarat ca si cheltuieli deductibile suma de 501 lei reprezentand donatii, precum si suma de 323,0541 lei reprezentand bunuri pentru uzul personal al contribuabilului, desi, potrivit dispozitiilor legale mentionate anterior, aceste sume nu puteau constitui cheltuieli deductibile.
Se retine si faptul ca, la momentul efectuarii controlului, recurentul avea inregistrate in evidenta contabila sume care au fost acceptate de catre organul de inspectie fiscala cu titlu de cheltuieli de intretinere, convorbiri telefonie, consum de energie, situatie atestata de anexa la raportul de inspectie fiscala. Ulterior controlului, recurentul a depus un nou Registru-jurnal de incasari si plati, diferit de cel aratat organului de inspectie fiscala, prin care unele cheltuieli inregistrate in registrul original (bunuri personale, donatii, medicamente) sunt recunoscute ca nedeductibile fiscal, iar cheltuielile privind consumul de combustibil pentru deplasarile cu autoturismul in interesul profesiei liberale sunt trecute din nou, desi fusesera avute in vedere de catre organul fiscal.
Se retine si faptul ca solicitarea recurentului-contestator de a se deduce cheltuielile de intretinere in procent de 74% si cheltuieli cu consumul de energie in procent de 77% nu poate fi avuta in vedere, la momentul controlului aceste sume nefiind inregistrate in evidenta contabila si nefiind prezentate documente justificative.
Sustinerea recurentului privind calcularea eronata a cotei de 6,5% contributia de sanatate nu poate fi avuta in vedere, o atare critica fiind formulata pentru prima data in fata instantei de recurs, fara a forma obiectul dezbaterilor in fata instantei de fond.
O situatie similara este retinuta si in privinta cheltuielilor privind utilitatile in anul 2005, sumele solicitate spre deducere nefiind inregistrate in evidenta contabila si dovedite cu documente justificative, recurentul-contestator prezentand, ulterior controlului, un nou registru-jurnal de incasari si plati.
In ceea ce priveste anul 2006, se retine faptul ca recurentul-contestator a solicitat deducerea sumelor platite pentru reparatii auto si piese de schimb, in valoare de 768 lei, desi documentele justificative (chitantele) au fost emise pe numele proprietarului autoturismului, si nu pe numele persoanei fizice autorizate, imprejurare corect avuta in vedere de catre organul de inspectie fiscala.
Se retine si faptul ca, in anul 2007, ulterior incetarii activitatii de persoana fizica autorizata, la cererea recurentului-contestator, acesta a emis un numar de 3 facturi fiscale in suma de 1050 lei, solicitand deducerea cheltuielilor efectuate in cursul anului 2007 cu incalcarea prevederilor art. 48 alin.4 si 7 din Legea 571/2003. Imprejurarea ca recurentul avea in derulare unele lucrari ce trebuiau finalizate nu justifica solicitarea de deducere a cheltuielilor efectuate dupa data incetarii activitatii, fiind culpa acestuia pentru solicitarea incetarii activitatii inainte de terminarea tuturor lucrarilor specifice.
Pentru aceste considerente, Curtea constata ca, in mod corect, instanta de fond a apreciat ca neintemeiata contestatia recurentului si, in temeiul disp. art. 312 proc.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantulG,domiciliat în B, str.- -, -.B,.35, județul B, împotriva sentinței nr.1281/30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.VG/CC
2 ex/23.03.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Valentina GheorgheJudecători:Valentina Gheorghe, Adriana Florina Secrețeanu, Adrian
