Anulare act administrativ . Sentința 3682/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bulancea Diana Magdalena
GREFIER - - -
Ședința publică de la 4 noiembrie 2009
Sentința civilă nr. 3682
Pe rol se află spre soluționarecauza de contencios administrativ privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâteleAGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILORși AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B, SERVICIUL VAMALĂ FISCALĂ din cadrul MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publicăau răspuns reclamanta, prin avocat din cadrul Cabinetului de avocat " G" și pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, prin consilier juridic - -, lipsind pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B, SERVICIUL VAMALĂ FISCALĂ din cadrul MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE.
Proceduraeste legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzeide către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității capătului de cerere prin care se solicită anularea deciziei de regularizare a situației nr.71/10.06.2008 și a procesului-verbal de control nr.133/2/10.06.2008, invocată de pârâte prin întâmpinare și inadmisibilitătii întregii acțiuni, invocată în ședința publică din data de 18.03.2009.
Pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, prin reprezentant, arată că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, întrucât nu s-a epuizat procedura administrativă prealabilă.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției inadmisibilității ca neîntemeiată și arată că această excepție putea fi invocată numai cu privire la capătului de cerere prin care se solicită anularea deciziei de regularizare a situației nr.71/10.06.2008 și a procesului-verbal de control nr.133/2/10.06.2008, nu cu privire la întreaga acțiune. Dispozițiile art. 723 din Codul d e procedură civilă au fost încălcat de pârâte. Prin acțiune a demonstrat că decizia este ilegală, nu s-au arătat care sunt indiciile pentru care au fost sesizate organele penale. Decizia de suspendare a soluționării contestației sale e un act ilegal și echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare. Depune concluzii scrise.
Pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, prin reprezentant, în replică, arată că singura acțiune pe care putea să o formuleze reclamanta ar fi avut ca obiect "obligare la soluționare".
Curtea, constatând că nu mai sunt excepții de discutat sau probe de administrat, acordă cuvântul părților prezente și pe fondul contestației formulate împotriva Deciziei de suspendare nr. 285/02.09.2008 emisă de ANAF.
În ceea ce privește contestația formulată împotriva deciziei de suspendare nr. 285/02.09.2008, apărătorul reclamantei solicită admiterea contestației, anularea deciziei de suspendare nr.285/02.09.2008 și obligarea fiscului să se pronunțe pe fond. Invocă art.214 al.1 lit.a) și alin.3 Cod procedură fiscală. Organele fiscale evită să se pronunțe asupra contestațiilor contribuabililor.
Pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, prin reprezentant, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că organele de soluționare a contestației au suspendat soluționarea acesteia, întrucât s-au constatat diferențe între facturi și au fost sesizate organele de urmărire penală.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare asupra excepțiilor inadmisibilității acțiunii în anularea Deciziei de regularizare nr.71/10.06.2008 și a procesului-verbal de control nr.133/2/10.06.2008 și inadmisibilității acțiunii în anularea Deciziei de suspendare nr.285/02.09.2008 și asupra contestației formulate împotriva deciziei de Deciziei de suspendare nr.285/02.09.2008.
CURTEA,
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 19.12.2008, sub nr-, reclamanta a solicitat instanței, ca în contradictoriu cu pârâteleAutoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, Serviciul Vamală Fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor PubliceșiAgenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, să dispună anularea totală a deciziei nr. 285/02.09.2008 emisă de cea de-a doua pârâtă prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației sale până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală și obligarea pârâtei să soluționeze contestația; anularea totală a deciziei nr. 71/10.06.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal emisă de catre Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale B, Serviciul Fiscala si Vamala din cadrul Autoritatii Nationale a Vamilor din Agentia Nationala de Administrare Fiscala din Ministerul Economiei si Finantelor, precum si a procesului-verbal de control inregistrat la Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale B, sub numarul 133/2/10.06.2008, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătatîn fapt, că la data de 10.06.2008 a fost emisa Decizia nr. 71/10.06.2008 pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal de catre Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale B, Serviciul Fiscala si Vamala din cadrul Autoritatii Nationale a Vamilor din Agentia Nationala de Administrare Fiscala din Ministerul Economiei si Finantelor (Anexa nr. 1), pe baza Procesului Verbal de Control nr. 133/2/10.06.2008, comunicat societatii la data de 25.06.2008 (Anexa nr. 2). Prin acest Proces-Verbal de Control nr. 133/2/210.06.2008 si prin Decizia 71/10/06.2008 s-au stabilit in sarcina societatii ca obligatii de plata si accesorii: 1.026.436 lei reprezentand TVA, 1.086.415 lei reprezentand dobanzi si majorari de intarziere, precum si 53.008 lei reprezentand penalitati de intarziere. Apreciind că actele au fost întocmite în mod nelegal, a formulat plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 16421/21.07.2008, solicitând anularea acestora întrucât au fost încheiate cu mai multe încălcări ale legii și în lipsa oricărei culpe a societății. Prin sentința civilă nr. 2790/22.10.2008, pronunțată în dosarul nr- a fost admisă cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate.
Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a emis decizia nr. 285/02.09.2008 prin care a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, practică pe care a apreciază ca fiind abuzivă și reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii. Susține că nu sunt întrunite dispozițiile legale exprese și imperative, limitative și de strictă aplicare ale art. 241 alin. 1 lit. a și alin. 3 din Codul d e procedură fiscală, întrucât organele fiscale nu au sesizat parchetul "cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni", ci doar s-au mărginit să trimită actele administrative întocmite "pentru a se constata dacă fapta săvârșită de întrunește elementele constitutive ale infracțiunii" și nici nu există o "înrâurire hotărâtoare asupra soluției", chiar organele fiscale reținând doar o "strânsă interdependență". Apreciază că organele fiscale au pornit de la prezumția de vinovăție a societății atunci când au apreciat că valorile diferite de pe facturile prezentate de reclamantă față de cele prezentate de firma concluzionează că cele prezentate de reclamantă nu ar corespunde realității, fără a întreprinde nici cea mai mică verificare. În realitate, susține că firma este cea care a emis două rânduri de facturi, primele conținând prețul real al mărfurilor, acceptate, achitate și înregistrate în contabilitate de către reclamantă, cel de-al doilea rând conținând prețuri nereale, mult mai mari, de care reclamanta nu a avut cunoștință, nu le-a acceptat, plătit și nici înregistrat, pe baza cărora autoritățile turce s-au sesizat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și au comunicat situația și autorităților române.
Pe fond, în esență apreciază că decizia nr. 71/10.06.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal este ilegală, întrucât a fost emisă exclusiv pe baza "documentelor primite cu adresa nr. -///23.03.2007 de la Centrul de Cooperare Internationala si transmis de catre Directia Vamala prin adresa nr. 17722/CIV/29.03.2007, inregistrata la B sub nr. 11400/03.04.2007", așadar numai pe baza celor puse la dispoziție de către firma. Apreciază că decizia este lipsită de obiect și lovită de nulitate expresă; atât decizia cât și procesul-verbal de control nu cuprind motivele de fapt care au condus la stabilirea obligațiilor de plată și accesoriilor în sarcina reclamantei; lipsește temeiul de drept al depunerii contestației; s-a încălcat dreptul său de a fi ascultat; cele reținute în decizie și actul de control sunt neîntemeiate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7, art. 9, art. 13, art. 43 alin. (2) lit. d) si e), art. 46 si art. 214 alin. (l) 1it. a) si alin. (3) din Codul d e Procedura Fiscala republicat; art. 100 alin. 3 din Legea nr. 86/2006; art. 6 alin 2 din nr.HG 704/1993 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991 republicata.
Reclamanta a atașat cererii înscrisuri în fotocopii.
PârâtaAgenția Națională de Administrare Fiscalăa depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea deciziei nr. 71/10.06.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și a procesului-verbal de control nr. 133/2/10.06.2008 întocmite de către B, având în vedere că organul de soluționare a contestației nu s-a pronunțat pe fondul cererii reclamantei, iar în privința deciziei nr. 285/02.09.2008 a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât organele vamale au sesizat Parchetul cu privire la efectuarea cercetărilor penale in ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006, în raport de constatările reținute în procesul-verbal de control referitoare la 20 de declarații vamale de import aferente anilor 2004-2005 pentru care reclamanta ar fi prezentat în vamă facturi care conțin date eronate.
PârâtaAutoritatea Națională a Vămilora depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în esență întrucât reclamanta nu se poate adresa instanței de contencios administrativ înainte de a fi soluționată contestația în procedura administrativă prealabilă, procedură obligatorie.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii actelor contestate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de argumentele părților și de temeiurile de drept incidente în cauză, cu prioritate asupra excepției inadmisibilității acțiunii în privința ambelor capete de cerere, potrivit dispozițiilor art. 137 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea totală a deciziei nr. 71/10.06.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal emisă de catre Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale B, Serviciul Fiscala si Vamala din cadrul Autoritatii Nationale a Vamilor din Agentia Nationala de Administrare Fiscala din Ministerul Economiei si Finantelor, precum si a procesului-verbal de control inregistrat la Directia Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale B, sub numarul 133/2/10.06.2008, în condițiile în care organul de soluționare a contestației nu a analizat în cadrul procedurii administrative prealabile fondul susținerilor reclamantei, dispunând doar suspendarea soluționării, Curtea apreciază că excepția inadmisibilității este întemeiată, urmând a fi admisă.
Astfel, problema care necesită analiza instanței este dacă este admisibilă o acțiune în contencios administrativ împotriva actelor administrativ-fiscale primare, în condițiile în care nu a fost emis actul administrativ de soluționare a căii administrative de atac, prin care organul administrativ analizează " motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal" (art. 213 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală).
Deși este necontestat că reclamanta a respectat dispozițiile legale privind contestația administrativă prealabilă (care are un caracter obligatoriu), în speță sunt aplicabile dispozițiile speciale reglementate de Codul d e procedura fiscală, și nu dispozițiile de drept comun, care reglementează în mod expres categoria actelor administrative ce pot fi supuse jurisdicției instanțelor de contencios administrativ.
Astfel, conform dispozițiilor art. 218 din OG nr. 92/2003 în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei de suspendare și promovării acțiunii, "Comunicarea deciziei și calea de atac" - "(1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. (2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.".
Așadar, analiza legalității actelor fiscale contestate de către reclamanta-recurentă se realizează exclusiv în cadrul contestației asupra deciziei emise în soluționarea fondului contestației, în lipsa unei asemenea decizii neputând opera cenzura instanței de contencios administrativ.
În ceea ce privește admisibilitatea contestării deciziei nr. 285/02.09.2008 de suspendare soluționării contestației, Curtea reține că această decizie este prevăzută în alin. 4 al art. 216 din OG nr. 92/2003 ca o decizie prin care se stabilește o soluție, ce poate fi contestată conform dispozițiilor art. 218 alin. 2 din OG nr. 92/2003 "la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii",astfel încât dispozițiile legale permit cenzurarea legalității măsurii dispuse prin decizia contestată, exclusiv sub aspectul măsurii suspendării, motiv pentru care excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere apare ca neîntemeiată.
În privința temeiniciei deciziei nr. 285/02.09.2008, Curtea reține că măsura suspendării dispusă în cadrul soluționării administrative a contestației formulate de reclamantă, de altfel amplu motivată, a fost luată cu respectarea și corecta aplicare a prevederilor art. 214 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003.
Potrivit acestui text de lege,"Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă."
Finalitatea acestei norme legale, rațiunea ei sau mai bine spus scopul în care a fost edictată (ratio legis) este aceea de a clarifica și de a elimina toate bănuielile, respectiv indiciile privind săvârșirea unei fapte penale, a cărei constatare ar avea o directă influență asupra soluției date în procedura administrativă, prealabil însă emiterii deciziei administrativ fiscale.
Ceea ce este hotărâtor așadar este legătura dintre potențialul caracter penal al faptei și soluția organului administrativ, legiuitorul înțelegând să acorde prioritate soluției organului de cercetare penală.
Din această perspectivă, argumentele reclamantei referitoare la întocmirea facturilor eronate de către firma exportatoare în exclusivitate, nu sunt suficiente pentru a analiza temeinicia actelor administrativ-fiscale, în condițiile în care și autoritățile turce și organele de urmărire penală române au demarat proceduri de cercetare penală pentru a determina care din cele două rânduri de facturi sunt cele reale, această situație de fapt fiind de esență pentru stabilirea, în mod corect, a datoriilor vamale reale ale reclamantei.
Totodată, Curtea apreciază că din cuprinsul deciziei de suspendare atacate rezultă cu evidență elementele pe baza cărora, în mod justificat s-a apreciat legătura dintre potențialul caracter penal al faptei și constatările organului fiscal ce ar atrage plata la bugetul statului a obligațiilor stabilite în sarcina reclamantei, prin decizia de impunere contestată, fiind pusă în discuție chiar caracterul real și efectiv al tranzacțiilor desfășurate și al documentelor justificative prezentate de către aceasta în cadrul operațiunilor vamale de import.
Aceste elemente, atestate de actele de control, vizează înregistrarea unor importuri în baza unor facturi, având însă valori diferite (mult scăzute) față de cele emise de către societatea exportatoare și evidențiate în documentele contabile ale acesteia, ceea ce a determinat diminuarea drepturilor de import prin raportare la valoarea facturilor prezentate de către reclamantă organelor vamale.
În fine, Curtea reține că, de altfel, și Curtea Constituțională s-a pronunțat, atunci când a fost investită cu excepția de neconstituționalitate a textului din Codul d e procedură fiscală ce reglementează cazul de suspendare facultativă a procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, similară cu procedura de suspendare cuprinsă în art. 244 pct. 2. proc. civ. în sensul că scopul evident al unei astfel de suspendări îl constituie tocmai verificarea existenței sau a inexistenței infracțiunii cu privire la care există anumite "indicii".
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că acțiunea reclamantei este neîntemeiată în privința acestui capăt de cerere, astfel încât o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii în anularea deciziei nr. 71/10.06.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal emisă de către Direcția Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale B, Serviciul Fiscala si Vamala din cadrul Autoritatii Nationale a Vamilor din Agentia Nationala de Administrare Fiscala din Ministerul Economiei si Finantelor, precum și a procesului-verbal de control inregistrat la Directia Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale B, sub numarul 133/2/10.06.2008, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale B, cu sediul în mun. B,--40, sector 6, pe care o respinge ca inadmisibilă.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii în anularea deciziei nr. 285/02.09.2008 privind solutionarea contestatiei depusa de C " " SRL -1 din comuna, judetul I, inregistrata la Directia generala de solutionare a contestatiilor - Agentia Nationala de Administrare Fiscala sub nr.-/31.07.2008, ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta-,cu sediul în com.,-, jud. I, având ca obiect anularea deciziei nr. 285/02.09.2008 emisă de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, cu sediul în mun. B,-, sector 5, ca neîntemeiată
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
/2 ex.
Președinte:Bulancea Diana MagdalenaJudecători:Bulancea Diana Magdalena
