Anulare act administrativ . Decizia 369/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 369/CA/2009
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius Ionel
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât Consiliul local al Orașului prin Primar împotriva sentinței civile nr. 677/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă mandatarul ales al recurentului pârât, avocat, intervenientul recurent asistat de mandatarul ales, avocat, mandatarul ales al intimatei-reclamante, avocat, lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 03 03 2009.
Reprezentanta recurentului-pârât depune la dosar adresa nr. 2786/2009 prin care se atestă faptul că imobilul teren este inclus în inventarul domeniului privat al orașului, extras CF nr.533, extras din Legea 215/2001 și chitanța reprezentând onorariu avocat, învederând instanței că a comunicat cu părților adverse înscrisurile.
Față de actele depuse de reprezentanta recurentului-pârât instanța, din oficiu, pune în discuție excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei.
Reprezentantul intervenientului recurent solicită respingerea excepției, motivând că înscrisul depus la dosar de reprezentantul recurentului-pârât este doar o afirmație a primarului și secretarului. Actul administrativ care l-a prejudiciat pe intervenient este Hotărârea Consiliului Local, recurentul nu putea să rezilieze un contract de natură civilă printr-o hotărâre a consiliului local, Consiliul Local, eventual, putea să împuternicească pe primar sau pe orice altă persoană să solicite instanței rezilierea contractului.
Reprezentantul intimatului arată că, la fond acțiunea a fost soluționată de secția de contencios administrativ, procedându-se corect.
Reprezentanta recurentului-pârât arată că până acum nu s-a solicitat să se facă dovada naturii juridice a terenului, dar având în vedere înscrisurile depuse la dosar, litigiu este de natură civilă astfel că se impune trimiterea dosarului spre competentă soluționare instanței civile.
Instanța față de excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub dosar - reclamanta a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al orașului solicitând a se dispune anularea hotărârii nr.222 adoptată de pârât la 29.11.2007.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu Primăria Orașului în 20.04.2002 contractul de concesiune nr.3784 prin care i-a fost concesionată suprafața de 421. înscrisă în CF 533 nr.top 597 în vederea construirii unei case de locuit, însă prin HCL 222/29.11.2007 i-a fost retrasă concesiunea pe motiv că nu a început execuția casei însă o parte din acest lucru nu-i este imputabil întrucât pe același teren s-a autorizat construirea altei case și lățimea terenului rămas nu-i permitea edificarea casei sale conform proiectului. În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului de către intervenientul.
Prin Sentința civilă nr.677/CA/9 decembrie 2008 Tribunalul Sibiu -Secția Comercială și Contencios Administrativ a admis acțiunea reclamantei și a anulat HCL 222/29.11.2007 a pârâtului Consiliul Local. S-a respins în fond cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Consiliul Orașului prin Primar solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În drept se invocă prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
În fapt se susține că hotărârea de retragere a concesiunii este legală fiind în acord cu prevederile art.6 din Contract și art.7 alin.5 și 6 din Legea 50/1991 potrivit cărora concesionara avea obligația de a solicita autorizația de construcție în termen de 1 an de la încheierea contractului și să construiască în termen de un an de la obținerea autorizației de construire, ori reclamanta nu a început construcția în acest termen.
Împotriva hotărârii a declarat recurs și intervenientul în interesul pârâtului solicitând a se dispune modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii și admiterea în fond a cererii de intervenție.
Recurentul susține că reclamanta nu a avut niciodată intenția de a realiza construcția, instanța apreciat greșit că reclamanta nu are culpă în neîndeplinirea obligației. De fapt ambele contracte de concesiune au fost încheiate pentru realizarea unei singure construcții.
Instanța din oficiu a pus în discuție potrivit art.306 al.2 Cod procedură civilă și art.158 Cod procedură civilă încălcarea competenței materiale a primei instanțe în soluționarea cauzei, prin prisma regimului juridic al terenului supus concesiunii care determină competența instanțelor de drept comun în analizarea comportamentului contractual al părților.
Terenul supus concesiunii este întabulat în CF 533 nr.top.597 grădină în suprafață de 421. proprietar Comuna conform schimbului din 1995.
În recurs s-a cerut pârâtului să precizeze regimul juridic al terenului supus concesiunii, iar pârâtul a arătat că este teren proprietate privată a orașului.
Deși reprezentantul intervenientului în interesul pârâtei a arătat că nu este de acord cu calificarea făcută de pârât, în cauză nu s-a făcut dovada contrară a aparenței terenului la domeniul public de interes local al Orașului, respectiv nu s-a depus inventarul bunurilor din domeniul public, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local, care apoi să fie atestat prin Hotărâre a Guvernului conform art.3 alineatul 4 din Legea 213/1998.
terenului în litigiu la domeniul privat al orașului este stabilită în conformitate cu prevederile art.4 din aceeași lege care stipulează: "domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public".
Conform art.2 din Legea 554/2004 litera "c"actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ. Potrivit art. 8 (2) din legea 554/2004 instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ. Prin prisma prevederilor de mai sus instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze doar litigiile care au ca obiect încetarea contractelor administrative care se circumscriu definiției dată actului administrativ de art. 2 lit. c din Legea 554/2004,respectiv contractelor administrative care pun în valoare bunuri din domeniul public.Contractul de concesiune care încetează prin hotărârea consiliului local de retragere a concesiunii atacată în speță,privește un teren din domeniul privat al unității administrativ teritoriale încheiat în temeiul Legii 50/1991,lege care nu cuprinde norme de competență speciale pentru litigiile în legătură cu aceste contracte,astfel că incidente în cauză sunt prevederile art.121 alineat 2 din Legea 215/2001 conform cărora " Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel." Hotărârile consiliului local nu sunt întotdeauna acte administrative supuse controlului instanțelor de contencios administrativ,prin hotărârea atacată consiliul local pârât acționează în numele unității administrativ-teritoriale exercitând atribuții de administrare a domeniului privat,respectiv manifestând voința persoanei juridice parte în contractul de concesiune de retragere a concesiunii,astfel că legalitatea acestui act trebuie analizată de instanța de drept comun care este Judecătoria Sibiu -ca instanță a locului încheierii/executării contractului.
Reținând că în speță instanța de fond a calificat greșit natura actului atacat și a stabilit greșit competența în primă instanță a tribunalului ca instanță de contencios administrativ, se impune ca potrivit art.304 pct.3 raportat la art.312 al.6 Cod procedură civilă să se admită recursurile pârâtului și a intervenientului în interesul acestuia și să se dispună casarea hotărârii cu trimiterea cauzei instanței de drept comun competente, Judecătoria Sibiu.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite excepția de necompetentă materială invocată din oficiu și drept urmare:
Admite recursul declarat de recurentul pârât Consiliul local al Orașului, prin Primar împotriva sentinței civile nr. 677/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu pe care o casează și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24.03.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - Cu opinie separată în sensul respingerii excepției |
Grefier, |
Red.MF
Dact./ex.2/6 03 2009
Jud.fond.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
În dezacord cu opinia distinșilor mei colegi apreciez că excepția de necompetență materială a Tribunalului Sibiu în primă instanță este neîntemeiată și în consecință trebuia respinsă.
Pentru a justifica această opinie am avut în vedere următoarele argumente:
Obiectul acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă în constituie anularea Hotărârii Consiliului local al orașului nr. 29.11.2007 din 29.11.2007.
Prin această hotărâre la art.1 " se aprobă rezilierea contractului de concesiune nr. 3784/2002 încheiat între Primăria orașului și reclamantă, având ca obiect concesionarea terenului identificat în CF 533 nr.top.597 în suprafață de 421.
Hotărârea în cauză este dată de Consiliul local în calitate de autoritate deliberativă a orașului, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 36 alin.2 lit. c și alin. 5 lit. b din Legea 215/2001 republicată, a administrației publice locale.
Se poate concluziona că hotărârea în cauză este un act unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică în vederea executării, în concret a legii, care dă naștere la raporturi juridice ( obligaționale în virtutea cărora primarul localității este obligat a demara procedurile judiciare de reziliere a contractului în discuție) întrunind astfel caracterele actului administrativ prevăzute de art. 2 lit. c din Legea 554/2004 și care poate fi cenzurat de instanța de contencios administrativ atunci când o persoană se consideră vătămată într-un drept al său prin emiterea acestuia. Potrivit art.10 din Legea 554/2004 instanța de contencios administrativ competentă este tribunalul.
Din această perspectivă nu interesează regimul juridic al bunului imobil ce formează obiectul contractului a cărui reziliere se aprobă prin hotărârea atacată. Dreptul de proprietate publică ori privată asupra acestui teren nu influențează caracterul hotărârii atacate, regimul de autoritate în care acționează consiliul local și anume acela de regim de putere publică, care așa cum s-a arătat mai sus este evident.
Obiectul cererii nu îl constituie un litigiu în legătură cu încetarea unui contract administrativ (de concesiune) și care în funcție de regimul juridic al bunului (proprietate publică ori privată al statului) ar atrage o competență diferită (instanța de contencios administrativ ori instanța de drept comun, care în speță ar fi judecătoria). Obiectul acțiunii este clar, anularea unei hotărâri de consiliu local care revenea în competența de jurisdicție a secției de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu, cum de altfel s-a procedat în cauză, așa încât excepția de necompetență a acestuia este neîntemeiată.
Judecător,
- -
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Marius Ionel
