Anulare act administrativ . Sentința 3802/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3802
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta - SRL, prin avocat cu împuternicire la dosar și pârâta ANAF, prin consilier juridic Bulgariu cu delegație la dosar, lipsind pârâta
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reclamanta prin apărător, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Pârâta ANAF, prin consilier juridic, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea parțială a deciziei contestate în ceea ce privește soluționarea contestației formulată de reclamantă, urmând a se avea în vedere faptul că reclamanta a făcut reevaluarea în termen în perioada când avea imobilul în proprietate și că a rectificat declarația privind impozitul pe profit conform legii. De asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că textele de lege invocate de ANAF nu sunt aplicabile în speță. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
Pârâta ANAF, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 15.12.2008, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Finanțelor Publice B anularea parțială a deciziei nr.330/8.10.2008, privind soluționarea contestației referitoare la respingerea cererii reclamantei privind restituirea sumei de2.039.113 lei reprezentând impozit pe profit nedatorat și 5.097 lei reprezentând impozit pe dividende nedatorat.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că în cursul anului 2003 reclamanta cumpărat de la mai multe persoane fizice terenuri situate în intravilanul municipiului B prin 3 contracte de vânzare-cumpărare, terenurile fiind înregistrate în contabilitate în contul 211 "terenuri", cu suma de 794.954 lei.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr.2867 din 4.12.2007, reclamanta a vândut - aceste terenuri la prețul de 14.901.134 lei, prin raportul de evaluare a proprietății imobiliare pentru impozitare, realizat de - SRL, terenurile fiind evaluate la 3.738.000 euro, echivalentul a 13.539.410 lei.
La 31.01.2008, reclamanta a înregistrat la Administrația Finanțelor Publice B sub nr.14.179, declarația privind impozitul pe profit pentru anul 2007, în conformitate cu care profitul impozabil era în sumă de 11.686.374 lei.
Prin raportul de inspecție fiscală nr.6868 din 20.03.2008, aferent perioadei 1.01.2005 - 31.12.2007, s-a constatat pentru anul 2007 un profit impozabil în sumă de 11.717.525 lei, stabilindu-se în sarcina reclamantei un impozit pe profit suplimentar pentru 2007 în sumă de 365.534 lei și majorări de întârziere, sume achitate de către reclamantă În baza acestui raport de inspecție fiscală s-a emis Decizia de impunere nr.207/2008 pentru sumele menționate anterior.
La 21.05.2008, reclamanta a înregistrat la Administrația Finanțelor Publice B sub nr.15397 declarația rectificativă privind impozitul pe profit pe anul 2007, potrivit căreia, baza de impozitare aferentă impozitului pe profit s-a modificat prin includerea în categoria cheltuielilor deductibile a valorii reevaluate terenurilor, rezultând un profit impozabil în sumă de 1.229.507 lei, solicitând restituirea sumei de 2.046.789 lei impozit pe profit și 5.097 lei impozit pe dividende persoane fizice.
Urmare raportului de inspecție fiscală nr.163.121 din 4.07.2008, dispus în vederea soluționării cererii de restituire s-a emis decizia de impunere nr.492 din 4.07.2008 pentru suma de 2.039.113 lei impozit pe profit și 7.676 lei majorări de întârziere.
Contestația formulată împotriva acestor acte a fost respinsă prin decizia 330/2008 a, reținându-se că societatea nu mai poate influența impozitul pe profit aferent anului 2007, cu diferența de impozit aferentă unei perioade care a făcut obiectul inspecției fiscale pe linie de impozit pe profit, deoarece în condițiile legii inspecția fiscală a anulat rezerva verificării ulterioare a obligației fiscale.
Arată reclamanta că în conformitate cu dispozițiile art.8 din legea 82/1991 și a pct.108 din Ordinul 1752/2005 avea dreptul să procedeze la reevaluarea terenurilor și să înscrie valoarea rezultată din reevaluare, întrucât legea nu stabilește nicio limită de timp în care bunurile aflate în patrimoniul reclamantei să fie reevaluate, respectiv valoarea rezultată să fie înscrisă în contabilitate și în declarațiile fiscale.
În ceea ce privește condiția cu privire la existența imobilizărilor corporale în patrimoniul reclamantei la sfârșitul exercițiului financiar, legea are în vedere exercițiul financiar anterior celui în care are loc reevaluarea, condiție îndeplinită în cauză, întrucât terenurile au fost achiziționate în 2003 și înstrăinate în decembrie 2007, reevaluarea realizându-se în anul 2007, înainte ca acestea să fie înstrăinate.
Din dispozițiile art.11 și art.41 alin.1pct.1 din Legea 82/1991, reiese că reclamanta are obligația de a înscrie în contabilitate operațiunile economice efectuate cu privire la bunurile aflate în patrimoniu dar nu stabilesc un termen în interiorul căruia trebuie realizată reevaluarea și înscrierea în contabilitate a valorii rezultate.
Susținerea organelor fiscale conform căreia reevaluarea terenurilor s-a realizat în anul 2008, după ce reclamanta înstrăinase terenurile, este nefondată și nu ține seama de faptul că data înscrisă pe raportul de evaluare este 23.11.2007, neavând relevanță data încheierii contractului și a facturii care au fost încheiate, respectiv emise, după data raportului de evaluare.
Se arată, de asemenea, că din dispozițiile art.81 alin.1 și alin.2 pr.fiscală, reiese că declarația fiscală trebuie înregistrată în fața organelor fiscale în termenele stabilite de codul fiscal, iar pentru ipoteza în care nu există asemenea termene de introducere Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a stabili termenele de depunere a acestora.
Conform punctului 811și pct.822din Normele metodologice de aplicare a codului d e procedură fiscală, sunt stabilite termene de înregistrare doar pentru declarațiile fiscale inițiale, neexistând astfel de termene în ceea ce privește înregistrarea reclamanților fiscale rectificative, astfel încât acestea pot fi înregistrate oricând.
Nelegală este și concluzia organelor fiscale potrivit căreia inspecția fiscală finalizată prin raportul de inspecție fiscală nr.6868 din 20.03.2008 a anulat posibilitatea rectificării declarației fiscale privind impozitul pe profit pentru anul 2007, întrucât în considerarea naturii de act administrativ a acestui raport, acesta poate fi modificat sau revocat de către autoritatea publică emitentă sub rezerva de a nu fi intrat în circuitul civil, sau poate fi anulat de instanța de judecată.
Relevante sunt și dispozițiile art.48 pr fiscală, care prevăd posibilitatea organului fiscal de a îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului, actul administrativ corectat urmând a se comunica contribuabilului potrivit legii.
În drept cererea a fost întemeiată pe art.7 art.48, art.81, 82, 84 și 90.pr.fiscală.
În dovedire, reclamanta a depus la dosarul cauzei actele administrative contestate, raport de evaluare a proprietății imobiliare pentru impozitare, declarația nr.14179 din 31.01.2008 pentru impozitul pe profit pe anul 2007, declarația rectificativă nr.15.397 din 21.05.2008, privind impozitul pe profit pe anul 2007, decizia de impunere nr.492 din 4.04.2008, decizia de impunere nr.207 din 20.03.2008, decizia de impunere nr.207 din 20.03.2008 de îndreptare eroare materială.
Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Bas olicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că prin declarația rectificativă privind impozitul pe profit înregistrată sub nr.15397 din 21.05.2008, reclamanta a apreciat că datorează impozit pe profit în sumă de 2.031.113 lei, care apare la data depunerii declarației rectificativă ca o plată fără titlu.
Potrivit art.86 - 90.pr.fiscală, declarația fiscală este asimilată unei decizii de impunere și produce efectele unei astfel de decizii până la verificarea efectuată de organele de inspecție fiscală, impozitul pe profit rezultat în urma rectificărilor efectuate de societate, ulterior inspecției fiscale, fiind în sumă de 196.721 lei, rezultând o diferență în sumă de 2.039.113 lei, pentru care societatea a cerut restituirea.
Societatea nu mai putea influența impozitul pe profit aferent anului 2007, cu diferența de impozit aferentă unei perioade care a făcut obiectul inspecției fiscale, pe linie de impozit pe profit, deoarece în condițiile legii, inspecția fiscală efectuată a anulat rezerva verificării ulterioare a obligației fiscale.
Potrivit art.108 alin.1 din Ordinul 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, reclamanta nu mai avea dreptul de a efectua reevaluarea terenurilor, întrucât la 4.12.2007, acestea nu se mai aflau în patrimoniul societății.
Atașat întâmpinării pârâta a depus la dosarul cauzei actele avute în vedere la emiterea deciziei contestate.
Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Juridică a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr.492/04.07.2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat în data de 4.07.2008 organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului B au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă totală de 2.046.789 (2.039.113 lei impozit pe profit și 7.676 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe profit).
Reclamanta a formulat contestație împotriva acestor acte administrative, prin decizia nr.330/8.10.2008 Agenția Națională de Administrare Fiscală- dispunând admiterea contestației pentru suma de 7.676 lei reprezentând majorări de întârziere aferent impozitului pe profit și respingerea ca neîntemeiată a contestației pentru suma de 2.039.113 lei impozit pe profit și respingerea ca fiind fără obiect a contestației pentru suma de 18 lei reprezentând impozit pe dividende.
Curtea reține că prin declarația de impozit pe profit nr.14179 din 31.08.2008, reclamanta a declarat pentru anul 2007 un profit impozabil în sumă de 11.689.374 lei stabilindu-se un impozit pe profit datorat în sumă de 1.170.300 lei calculat având în vedere veniturile și cheltuielile rezultate din achiziția și vânzarea unor terenuri, prin contractul de vânzare cumpărare nr.2867 din 4.12.2007, încheiat cu - SRL.
Prin decizia de impunere nr.207 din 20.03.2008, s-au stabilit sume cu titlu de impozit pe profit suplimentar de plată, sume achitate de către reclamantă cu ordinele de plată nr.19/2008 și 18/2008.
Potrivit dispozițiilor art.86 alin.4 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, declarația fiscală întocmită de contribuabil este asimilată cu o decizie de impunere sub rezerva unei verificări ulterioare și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia.
Potrivit art.90 alin.1 și alin.3 din OG 92/2003, cuantumul obligațiilor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare, iar rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripție sau ca urmare a inspecției fiscale efectuate în cadrul termenului de prescripție.
Din interpretarea acestor norme reiese că actul prin care contribuabilul declară veniturile supuse impozitării (declarația fiscală) este asimilată unei decizii de impunere și produce efectele unei astfel de decizie, până la verificarea efectuată de organele de inspecție fiscală.
În consecință, este neîntemeiată susținerea reclamantei potrivit căreia după emiterea unei astfel de decizii cuantumul obligației fiscale stabilit de către organele fiscale mai poate fi modificat de către organele fiscale în altă modalitate decât cea a soluționării unei contestații în procedura administrativ jurisdicțională prealabilă, sau în fața instanței de judecată.
Dispozițiile legale la care reclamanta face referire, respectiv art.48 pr.fiscală nu au în vedere erori în aplicarea sau interpretarea dispozițiilor legale, în temeiul lor neputându-se modifica baza de impunere, ci se referă la simple greșeli materiale, de calcul sau altele de asemenea natură.
În ceea ce privește dreptul reclamantei de a înscrie în contabilitate valoarea terenurilor, astfel cum aceasta a fost reevaluată prin raportul de reevaluare, Curtea reține că potrivit pct.108 alin.1 din Anexa 1 la 1752/2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene "entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul exercițiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situațiile financiare, întocmite pentru acel exercițiu".
Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că operațiunea de reevaluare a imobilizărilor corporale nu se poate referi decât la bunuri aflate în patrimoniul persoanei care procedează la această operațiune, operațiunea urmând a fi înscrisă în evidența contabilă a anului în care are loc o modificare a situației financiare aferente acestei reevaluări.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.2867 din 4.12.2007 reclamanta a vândut - SRL terenurile deținute în intravilanul localității B, acestea ieșind din patrimoniul său la data încheierii contractului.
La data de 14.05.2008 reclamanta încheie un contract de servicii imobiliare având ca obiect furnizarea de către - SRL servicii de evaluare al proprietății vândute la 4.12.2007, în temeiul căruia a fost emis raportul de evaluare situat în șos. -, județul B, data întocmirii acestui raport fiind 23.11.2007.
Curtea apreciază pe de o parte că între terenul supus evaluării și terenurile obiect al contractului de vânzare - cumpărare menționat anterior, nu s-a făcut dovada identității, iar pe de altă parte va reține ca pertinente argumentele pentru care organele fiscale nu au avut în vedere concluziile reclamantei referitoare la realitatea valorii acestui teren estimat potrivit raportului de evaluare, având în vedere împrejurarea că raportul de evaluare a fost întocmit la mai mult de 6 luni, anterior încheierii contractului cu acest obiect, între reclamantă și evaluator.
Astfel, în mod corect au apreciat organele fiscale că la momentul încheierii exercițiului anului fiscal 2007, întrucât bunurile nu se mai aflau în patrimoniul reclamantei, declarația rectificativă depusă de către petentă nu reflectă cuantumul real al profitului impozabil.
Nici argumentul referitor la dreptul contribuabilului de a corecta declarația fiscală ori de câte ori constată erori în cuprinsul acesteia, întrucât nu se stabilește nici un termen pentru declarația rectificativă, nu poate fi primit în condițiile în care, potrivit susținerilor reclamantei, aceasta ar fi avut cunoștință de valoarea reală activelor imobiliare la data întocmirii raportului de evaluare (23.11.2007), dar a formulat declarația rectificativă abia la 21.05.2008.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei nr.330/2008 cu referire la suma de 5.097 lei impozit pe dividende nedatorat, Curtea reține că prin pct.3 al deciziei contestate a fost respinsă ca fiind fără obiect contestația - pentru suma de 18 lei reprezentând impozit pe dividende, reținându-se că suma contestată nu este stabilită în sarcina societății prin decizia de impunere contestată.
În consecință, acest capăt de cerere este neîntemeiat, pe de o parte avându-se în vedere cuantumul diferit al sumelor solicitate, respectiv reținute în cuprinsul deciziei nr.330 din 8.10.2008, iar pe de altă parte, împrejurarea că această sumă nu a făcut obiectul inspecției fiscale a cărei legalitate este supusă cenzurii instanței în prezenta cauză.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept reținute anterior, având în vedere dispozițiile art.86-90 din OG 92/2003, art.109 alin.2 din OG 92/2003, dispozițiile Legii 82/1991, Curtea va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamanta - SRL cu sediul în B-, județul, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR cu sediul în B,-, sector 5 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI cu sediul în B,-, județul B, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./5 ex.
10.02.2010
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
