Anulare act administrativ fiscal. Decizia 388/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 388/CA
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul G, cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat, în I, Bd. -, - parter, județul I, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, cu sediul în I, str. - nr.26, județul I, având ca obiect-anulare act administrativ (restituire taxă de primă înmatriculare), recurs împotriva sentinței numărul 87/CA din 16.03.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru recurentul G, și consilier juridic intimata P
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurentul G, pune concluzii de admitere a recursului, de modificare în tot a sentinței primei instanțe și de admitere a acțiunii de restituire integrală a sumei încasată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu obligarea intimatei la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, având că s-a făcut dovada faptului că autoturismul a mai fost înmatriculat într-unul din statele membre ale Uniunii Europene.
Consilier juridic pune concluzii de respingere a recursului formulat de reclamant.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 87/ca din 30.01.2009 pronunțată de Tribunalul Iașia respins acțiunea promovată de reclamantul G în contradictoriu cu
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că în baza rolului său activ, consacrat de art. 129 alin, 5 Cod procedură civilă, a pus în vedere reclamantului, prin reprezentant, prin încheierile pronunțate în ședințele publice din 27.06.2008, 31.10.2008 și 21.11.2008, să depună la dosar actul translativ de proprietate a autoturismului, precum și înscrisuri doveditoare ale primei înmatriculări într-o altă țară comunitară decât România.
Cu toate acestea reclamantul nu a făcut dovezi în acest sens, neprobând că autoturismul respectiv a mai fost înmatriculat anterior într- altă țară din decât România, instanța apreciază că taxa de primă înmatriculare plătită în țara noastră, la data de 11.04.2008, nu este una discriminatorie și protecționistă, nefiind aplicabile cauzei de față dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Constatând că taxa achitată de reclamant este în concordanță atât cu normele interne, cât și cu cele comunitare, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că prima înmatriculare a autoturismului achiziționat de reclamant s-a făcut în spațiul comunitar, în România (instanța nu a avut în vedere înscrisurile prezentate de reclamant într-o altă limbă decât cea română, în condițiile în care acesta nu a adus la îndeplinire măsura dispusă de a depune la dosar traducerea legalizată a acestora), instanța va respinge cererea reclamantului ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motiv de faptul că instanța a analizat superficial probele depuse la dosarul cauzei, de unde rezultă faptul achiziționării autoturismului și al achitării taxei speciale, iar în ceea ce privește celelalte probe, deși au fost admisa de instanță, nu i-a fost acordat timpul necesar pentru a le procura și a le depune la instanță. În recurs, reclamantul a depus înscrisurile pe care înțelege să-și întemeieze acțiunea, solicitând admiterea recursului formulat și obligarea pârâtei la restituirea taxei achitate nelegal.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a reține următoarele:
La data de 11.04.2008, astfel cum rezultă din contractul de vânzare a unui autovehicul folosit, reclamantul Gac umpărat de la RO un autoturism marca BMW X5 cu nr. de identificareWBAFB71070LC48892, capacitate cilindrică 2993, autovehicul pe care vânzătorul l-a achiziționat din Germania, astfel cum rezultă din certificatul de înmatriculare și actul de vindere din Germania, și în care se regăsesc aceleași elemente de identificare ale autoturismului. Reclamantul, cu ocazia reînmatriculării în România a achitat contravaloarea taxei de primă înmatriculare prevăzută de art.2141-2143din Cod procedură fiscală, în cuantum de 15747,11 lei, conform chitanței fiscale nr. T -.
La data cumpărării autovehiculul era deja înmatriculat în circulație din 17.02.2004, într-un alt stat membru, astfel cum rezultă din certificatul de înmatriculare, tradus din limba germană de traducătorul autorizat (fila 27 dosar recurs).
Pârâta intimată în urma plângerii prealabile formulate de reclamantă a refuzat restituirea taxei de primă înmatriculare percepută nelegal susținând că nu există temei legal pentru restituire, potrivit adresei de răspuns nr. 57133 din 20.05.2008.
Curtea reține că autoturismul dobândit de reclamantă la data de 18.04.2008 era deja înmatriculat într-unul din statele membre ale comunității europene, în speță Republica Germania, astfel încât raportat la prevederile art.90 din Tratatul CE, la jurisprudența CJCE reliefată de hotărârile pronunțate împotriva Poloniei și Ungariei (cauza C313/05 și cauzele C-333/05; /05), și la jurisprudența națională se constată că prevederile art.2141-2143din Codul fiscal nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art.25, 28 și 90 din Tratatul CE, taxa de primă înmatriculare impusă de statul român constituind o taxă cu efect echivalent taxelor la import de natură a restricționa libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
Însăși Statul Român recunoaște caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare în preambulul OUG nr.50/2008 ("evitarea oricăror consecințe juridice negative") și prin abrogarea dispozițiilor art.2141-2143Cod fiscal, prin art.14 alin.2 din actul normativ amintit, în vederea instituirii taxei pe poluare începând cu data de 01.07.2008, prevederile OUG nr.50/1998 nefiind incidente în cauză ca urmare a imposibilității retroactivării legii civile potrivit art.15 din Constituția României.
La data soluționării prezentei cauze o instanță română deja a constatat în mod irevocabil că dispozițiile art.2141-2143din Codul fiscal, nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art.25, 28 și 90 din Tratatul CE (Sentința civilă nr.2563/07.11.2007 a Tribunalului Arad ) astfel încât având în vedere și jurisprudența CEDO reliefată de cauza Beian/România, în lumina art.148 alin.2 din Constituția României se va da efect dispoziției comunitare în sensul că pârâta va fi obligată să restituie reclamantei suma de 5441,16 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Întrucât taxa a fost percepută nelegal va fi obligată pârâta și la plata dobânzii legale aplicabile în raporturile civile, conform art.3 din OG nr.9/2000, în favoarea reclamantei, începând cu data efectuării plății și până la data restituirii integrale a taxei de primă înmatriculare în raport de al cărei cuantum se va calcula și dobânda legală.
În ceea ce privește cererea de anulare a actului administrativ fiscal, reprezentat în viziunea reclamantei de adresa seria nr. - din 11.04.20008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, se constată că este neîntemeiată întrucât răspunsul/chitanța de plata a taxei nu întrunește trăsăturile (elementele constitutive) ale actului administrativ fiscal, astfel cum acestea sunt definite în art.41 din Codul d e procedură fiscală (art. 41 Cod procedură fiscală. În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale).
Nefiind un act administrativ fiscal, simpla adresă emisă de pârâtă nu poate face obiectul acțiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ fiscal, astfel încât cererea de anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.
Față de cele reținute urmează a se admite în parte acțiunea și va fi obligată pârâta să restituie reclamantului - recurent suma de 15747,11 lei precum și la plata dobânzii legale aferente până la momentul despăgubirii efective.
Va respinge, ca nefondată, cererea reclamantei de anulare a înscrisului seria nr. - din 11.04.2008 emis de pârâtă.
În temeiul art.274 cod proc. civ. ca parte căzută în pretenții, pârâta va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurentul G împotriva sentinței civile numărul 87/ca din 30.01.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Admite, în parte, acțiunea promovată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta I, și, în consecință:
Obligă pârâta la restituirea către reclamant a taxei auto speciale în cuantum de 15747,11 lei, achitată cu chitanța seria nr.- din 11.04.2008, precum și la plata dobânzii legale aferente până la momentul despăgubirii efective.
Respinge capătul de cerere privind anularea chitanței seria nr.- din 11.04.2008, emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 41 lei cheltuieli judiciare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - I -
Grefier,
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Iași:
-
25.VI.2009
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
