Anulare act administrativ . Decizia 3941/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 3941

Ședința publică de la 13 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie

JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti

JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi

Grefier - -

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI D și intervenientele SC SRL, SC TRANSPORT SA, SC SRL împotriva sentinței numărul 898 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurentele interveniente SC SRL, SC TRANSPORT SA, SC SRL, lipsind recurenta reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI D și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că cererile de recurs nu sunt legal timbrate.

Față de cele învederate, apărătorul recurentelor interveniente depune chitanțele nr. 560-285-0126 din 12.10.2009, nr.560-285-0125 din 12.10.2009 și nr. 560-285-0124 din 12.10.2009 însumând 6 lei, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar în sumă de 1,65 lei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat pentru recurentele interveniente SC SRL, SC TRANSPORT SA, SC SRL susține verbal motivele de recurs formulate în scris, în raport de care solicită admiterea recursurilor, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de față deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința nr. 898 din 28 aprilie 2009, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUD.D, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL.

S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele SC TRANSPORT SA, SC SRL și SC SRL.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea Consiliului Local Podari nr. 62/2008, avându-se în vedere referatul întocmit de secretarul comunei, adresa nr. - emisă de Oltenia, adresa nr. -/2008 emisă de D și procesul verbal de avizare a hotărârii întocmit de comisia de specialitate, s-a restricționat circulația autovehiculelor cu o masă mai mare de 6.5 t/osie pe drumul comunal nr. 305 ce face legătura între 56 și localitatea, fiind stabilită o taxă de autorizare pentru circulația autovehiculelor ce depășesc acest tonaj, în cuantum de 500 lei/autovehicul/lună.

S-a stabilit, de asemenea, că autorizația de circulație va fi emisă de Primăria comunei Podari care va încasa și taxa de autorizare, iar nerespectarea restricției de circulație urmează să fie sancționată ca și contravenție.

Prin adresa nr. 3703/24.04.2007, Oltenia executant al lucrării de asfaltare a drumului comunal nr. 305 comunicat Consiliului Local Podari că drumul în discuție este destinat traficului ușor și, urmare a începerii lucrărilor cât și datorită traficului rutier de tonaj greu se impune cât mai urgent, pentru a se evita deteriorarea lucrărilor executate, restricționarea circulației pentru autovehiculele cu tonaj mai mare de 6,5 tone/osie.

Prin adresa nr. -/2008, Dac omunicat pârâtei acordul pentru instituirea restricției de circulație a vehiculelor cu masa mai mare de 6,5 tone.

Ulterior, prin referatul nr. 14739/2008, Instituția Prefectului D, exercitând controlul de tutelă administrativă asupra hotărârilor Consiliului Local Podari, a apreciat că nr. 62/11.04.2009 nu este legală, recomandând revocarea acesteia.

Prin nr.52/31.07.2008, Consiliul Local Podari a menținut nr. 62/2008, refuzând să dea curs invitației Instituției Prefectului

În raport de aspectele reținute anterior instanța a constatat că atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională sunt nefondate.

Astfel, potrivit art. 27 din Legea nr. 215/2001, privind administrația publică locală "în scopul asigurării autonomiei locale, autoritățile administrației publice locale au dreptul să instituie și să perceapă impozite și taxe locale, să elaboreze și să aprobe bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, în condițiile legii", iar potrivit art. 36 alin. 4 lit. c din același act normativ, în exercitarea atribuțiilor privind dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului sau municipiului, consiliul local stabilește și aprobă impozitele și taxele locale, în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 2 din Codul fiscal, " consiliile locale pot institui taxe pentru deținerea și utilizarea echipamentelor și utilajelor destinate obținerii de venituri care folosesc infrastructura publică locală, pe raza localității unde acestea sunt utilizate, precum și taxe pentru activitățile cu impact asupra mediului înconjurător".

Dispozițiile legale citate anterior, urmărind tocmai asigurarea premizelor necesare realizării autonomiei reale administrației publice locale, permit autorităților administrației publice prevăzute de art. 23 din Legea 215/2001, stabilirea, în condițiile legii, pe lângă taxele și impozitele enumerate expres de art. 248 alin 1 lit. a-g și a altor taxe locale necesare dezvoltării economico-sociale și de mediu a unității administrativ teritoriale, inclusiv pentru dezvoltarea și întreținerea infrastructurii rutiere.

De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 22 din OG43/1997 potrivit cărora administrarea drumurilor de interes local se asigură de către consiliile locale pentru drumurile situate pe raza administrativ teritorială a acestora, precum și dispozițiile art. 4 alin. 1 din HG1391/2006 conform cărora " închiderea sau crearea de restricții pentru circulația vehiculelor ori a pietonilor pe drumurile publice se poate face numai pentru limitarea intensității traficului, pentru protecția unor sectoare de drum sau pentru executarea unor lucrări, în condițiile stabilite de lege", autoritățile administrației publice locale, în calitate de administratori ai drumurilor în discuție pot emite în condițiile art. 1 alin 4 din OUG195/2002, cu avizul organelor de poliție competente reglementări ce vizează conservarea acestei categorii de drumuri prin limitarea traficului rutier.

În speța de față, așa cum a rezultat din adresa nr. 3703/26.04.2007 emisă de Oltenia, executantul lucrării de modernizare a drumului comunal nr. 305 ce face legătura între 56 și localitatea, traseul rutier în discuție se încadrează în categoria de importanță C, categoria IV, fiind destinat traficului ușor, împrejurare ce impune restricții de circulație pentru autovehiculele cu tonaj mai mare de 6.5 tone/osie, restricție în legătură cu a cărei instituire Inspectoratul de Poliție al Județului D - Serviciul Poliției Rutiere și-a exprimat acordul prin adresa nr. -/01.04.2008.

Ca atare, stabilind în conformitate cu dispozițiile legale citate anterior restricția de circulație pe drumul comunal menționat, Consiliul Local Podari nu a făcut decât să ia o măsură de minimă diligență pentru conservarea și menținerea în stare de utilizare drumului al cărui administrator este.

În acest context, instituirea taxei de autorizare pentru circulația autovehiculelor cu depășesc greutatea de 6.5 tone pe osie, în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin 2 din Codul fiscal și în exercitarea atribuțiilor conferite de dispozițiile Legii 215 /2001, este justificată, stabilind un just echilibru intre interesul privat al celor care folosesc infrastructura publică locală prin utilizarea echipamentelor și utilajelor destinate obținerii de venituri, cum este cazul intervenientelor, și interesul public ce reclamă menținerea în bună stare a traseelor rutiere prin obținerea fondurilor necesare înlăturării deficiențelor inerente unui trafic pentru care lucrarea nu a fost proiectată.

Este adevărat că utilizarea în art. 1 al nr. 62/2008 a sintagmei " se interzice circulația autovehiculelor" este de natură a crea impresia unei interdicții totale de circulație în ce privește autovehiculele ce depășesc tonajul de 6.5 t/osie însă, față de conținutul art. 2 și 3 din aceeași hotărâre, este neîndoielnic că în cauză este vorba de o interdicție condiționată, de o restricție de circulație ce permite accesul numai în anumite condiții, contradicția aparentă dintre aceste dispoziții nefiind de natură a afecta validitatea actului administrativ în discuție.

S-au reținut ca nefondate și celelalte critici formulate de reclamantă și interveniente.

Astfel, în condițiile în care dispozițiile art. 1 alin 2 din OG15/2002 instituie un tarif de utilizare a rețelei naționale de drumuri din România care cuprind potrivit art. 6 din OG43/1997, autostrăzi, drumuri expres, drumuri naționale europene, drumuri naționale principale și drumuri naționale secundare, iar nu drumuri comunale cum este cazul în speța de față, este evident că prin instituirea taxei locale prin hotărârea de consiliu contestată nu se ajunge la o dublă impunere, tronsonul de drum în discuție neintrând sub incidența OG15/2002 pentru ca, pentru utilizarea acestuia să fie necesară rovinieta prevăzută de aceste dispoziții.

Tot astfel, este irelevant faptul că lucrările la drumul comunal 305 s-au efectuat în urmă cu mai bine de un an, nefiind stabilit de dispozițiile legale un termen de decădere în interiorul căruia se poate stabili restricția de circulație sau în care se poate stabili o taxă locală pentru utilizarea infrastructurii publice locale, după cum irelevant este și faptul că o hotărâre de consiliu local anterioară cu același conținut a fost revocată pe cale administrativă.

Prima instanță nu a reținut nici argumentul legat de faptul că hotărârea în discuție ar contraveni principiului liberei circulații a bunurilor serviciilor și capitalurilor.

Libera circulație a mărfurilor, consacrată de dispozițiile art. 23-31 și art. 90-93 din Tratatul, vizează obligația statelor membre de a înlătura toate măsurile ce constituie o barieră în calea comerțului în interiorul Comunității, prin interzicerea taxelor vamale și a tuturor taxelor cu efect echivalent, a restricțiilor cantitative în operațiunile comerciale ori impozitarea discriminatorie a produselor altor state membre în raport cu produsele naționale similare.

Libera circulație a serviciilor, consacrată, de asemenea, de Tratatul în art. 49-50, presupune libertatea cetățenilor unui stat membru ori entităților juridice constituite conform legislației unui stat membru și având sediul pe teritoriul Uniunii Europene de a furniza servicii către beneficiari din oricare alt stat membru, fără restricții și discriminări bazate pe elemente de naționalitate.

Ca și în cazul celorlalte libertăți, incidența dispozițiilor comunitare referitoare la libera circulație a mărfurilor și libera circulație a serviciilor presupune existența unui element transfrontalier, în sensul că este vorba fie de produse ce tranzitează frontierele statelor membre, fie de faptul că furnizorul și beneficiarul serviciului prestat sunt stabiliți în state membre diferite.

Ori, în speța de față, pe lângă faptul că lipsește cu desăvârșire elementul transfrontalier, nu poate fi pusă în discuție libertatea serviciilor, neexistând un furnizor și un beneficiar în sensul art. 50 din Tratatul

De asemenea, atât timp cât dispozițiile contestate se aplică în aceleași condiții și în mod egal atât persoanelor fizice cât și juridice, fără distincție după proveniență națională sau nu a produselor transportate, în cauză nu poate fi pusă în discuție încălcarea dispozițiilor comunitare referitoare la libera circulație a mărfurilor, taxa stabilită de Consiliul Local Podari pentru emiterea autorizației de circulație nefiind nici discriminatorie, nici protecționistă în sensul art. 90 din Tratatul

Împotriva aceste sentințe a declarat recurs reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI D, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

În motivarea acestei cereri s-a arătat că soluția instanței de fond este nelegală avându-se în vedere că nu s-a ținut seama pe de o parte, că prin hotărârile contestate se îngrădește dreptul la libera circulație a produselor și serviciilor stabilit prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare la a României și Bulgariei, iar pe de altă parte, de faptul că art. 1 este în contradicție cu art. 2 întrucât la dosar există autorizația de circulație emisă de Poliția Rutieră în favoarea transportatorului.

S-a mai criticat soluția instanței de fond și prin prisma menținerii existenței dispozițiilor contradictorii în cuprinsul aceleiași hotărâri, în sensul că la art. 1 se interzice circulația autovehiculelor cu o masă mai mare de 6,5 tone/osie pe drumul comunal 305, iar la art. 2 se stabilește o taxă de 500 lei/vehicul pentru circulația autovehiculelor pe același drumul comunal 305.

În drept, recurenta și- întemeiat cererea de recurs pe dispoz. art. 304 pct. 9 din Codul d e pr. Civilă.

În motivarea cererii de recurs intervenientele au criticat soluția recurată prin prisma faptului că instanța de fond a reținut aspecte neprobate, hotărârea fiind motivată pe o adresă SC SA, aceasta fiind constructorul drumului ce avea interesul ca lucrarea să nu fie expusă niciunei potențiale surse de uzură, astfel încât se impunea efectuarea unei expertize tehnice care să determine categoria drumului raportată la alocarea surselor de finanțare pentru proiect.

S-a mai susținut că hotărârile nr. 61/2008 și 62/2008 au fost adoptate cu nerespectarea Constituției României referitoare la adoptarea prin vot direct și liber a hotărârilor de consiliu local, prin aceea că prin hotărârea nr. 61/2008 s-a prevăzut viitoarea adoptare a unei noi hotărâri (62/2008) înainte de dezbaterea sa, consilierii luându-și angajamentul ca în urma revocării, să adopte (emită) o nouă hotărâre, de a exercita votul într-un anumit mod, indiferent de ce urma să prevadă viitorul act administrativ.

Recurenții intervenienți au mai criticat soluția instanței de fond și prin prisma existenței în cuprinsul celor două hotărâri a unor dispoziții contrare în sensul că la art. 1 se interzice circulația autovehiculelor pe drumul comunal 305, pentru ca la art. 2 să se stabilească o taxă de 500 lei/vehicul pentru circulația autovehiculelor pe același drum comunal.

De asemenea, recurenții intervenienți au mai susținut că nu există în referat o motivare asupra fondului necesității adoptării hotărârii, lipsa avizului Poliției Române fiind doar unul dintre motivele pentru care cele două hotărâri anterioare, 71 și 84 din 2007, au fost declarate nelegale, al doilea motiv de nelegalitate arătat de Instituția Prefectului D, nerespectarea Tratatului de Aderare al României la Uniunea Europeană înlăturat.

În referatul nr. 1666/04.04.2008 s-a arătat că hotărârile nr. 71 și 84 din 2007 au fost luate întrucât la data adoptării lor "drumul se asfaltase proaspăt și trebuia ferit de circulația vehiculelor de mare tonaj, însă în memoriul actual drumul nu mai este proaspăt asfaltat".

S-a mai susținut că Dc 305 este un drum de acces către o zonă industrială iar lucrările de modernizare în loc să favorizeze dezvoltarea economică a zonei, constituie doar un pretext pentru interzicerea accesului investitorilor la platforma industrială.

Recurentele interveniente au mai susținut că taxa de 500 le/camion/lună încalcă principiul echității, accesul la o porțiune de drum neputându-se justifica rațional, iar instituirea acestei taxe reprezintă o dublă impunere prin plata unei taxe de drum atât la nivel național cât și la nivel local.

S-a mai criticat soluția instanței de fond și sub aspectul contradictorialității existente între art. 1 și 2, precum și al faptului că Dc 305 este singurul drum din cele asfaltate în cadrul Proiectului " străzii com. Podari, jud. D" pentru care a fost interzisă circulația camioanelor.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenți și a dispoz. art. 3041Cod pr. Civilă se rețin următoarele aspecte:

Cu privire la critica vizând existența unor dispoziții contradictorii în cuprinsul HCL nr. 62/2008 Curtea o constată întemeiată având în vedere că prin dispozițiile art. 1 din acest act administrativ "se interzice circulația autovehiculelor cu o masă mai mare de 6,5 tone/osie pe drumul comunal Dc 305 și se impune montarea de indicatoare cu restricție de circulație", iar prin art. 2 "se stabilește o taxă de autorizare pentru circulația autovehiculelor cu o masă mai mare de 6,5 tone/osie pe Dc 305 în sumă de 500 lei/autovehiculul/lună astfel încât, deși se stabilește o interdicție totală de circulație a autovehiculelor ce depășesc tonajul de 6,5 tone/osie totuși se stabilește o taxă pentru circulația acestor autovehicule.

Verificarea legalității actelor administrative ale autorităților administrației publice locale are în vedere ca în procesul de elaborare și redactare a actelor administrative, să fie respectate două categorii de condiții de legalitate, respectiv condiția de fond în sensul că actele administrative să fie emise cu respectarea competenței materiale și a competenței teritoriale, în condițiile și la termenele expres prevăzute de actele normative care reglementează domeniul de activitate ce face obiectul măsurii adoptate de autoritatea administrației publice locale, și condiții de formă, în sensul că actele administrative să aibă formă scrisă să conțină, atât în preambul, cât și în dispozitiv, toate informațiile necesare pentru a putea identifica autoritatea emitentă, destinatarul actului, măsura adoptată, termenul și condițiile în care, se execută măsura dispusă, sigiliul autorității, ștampila numărul actului și numărul de înregistrare al actului administrativ, data emiterii,

În speță, se constată că HCL nr. 62/2008 și implicit HCL nr. 52/2008 de menținere a primei hotărâri, conțin elemente de nelegalitate sub aspectul măsurilor dispuse și a condițiilor în care se execută aceste măsuri, ca urmare contradicției între măsurile dispuse prin art. 1 și cele prevăzute la art. 2, criticile formulate în acest sens de recurenți fiind întemeiate.

Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată întemeiate recursurile declarate de recurentă și intervenienți, urmând a fi admise în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. Civilă, modificând în tot sentința, în sensul admiterii acțiunii, a cererii de intervenție și a anulării HCL nr. 62/2008 și HCL nr. 52/31.07.2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI D și intervenientele SC SRL, SC TRANSPORT SA, SC SRL împotriva sentinței numărul 898 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.

Modifică sentința în sensul că admite acțiunea și cererea de intervenție.

Anulează HCL Podari nr. 62/11.04.2008 și nr. 52/31.07.2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. Jud. M

Ex.3//13.11.2009

Jud. fond GDD.

Președinte:Costinel Moțîrlichie
Judecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 3941/2009. Curtea de Apel Craiova