Anulare act administrativ . Decizia 40/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 40
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP G, împotriva sentinței nr. 1457 din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta - SRL.
La apelul nominal s-a prezentat avocat G pentru intimata reclamantă - SRL și consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat G pentru intimata reclamantă - SRL solicită respingerea recursului ca neîntemeiat. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1457 din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins excepția tardivității invocată de pârâtă.
S-a admis contestația formulată de contestatoarea - SRL, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Tg -
S-a anulat decizia nr. 2 din 25.03.2009 privind soluționarea contestației formulată de - SRL Tg. J înregistrată la DGFP G sub nr. 10737/06.03.2009 împotriva dispoziției nr. 28/17.11.2008.
A fost obligată intimata să soluționeze contestația pe fondul acesteia.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În temeiul art. 7 alin. (7) din aceeași lege, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alineatul (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Termenul de 6 luni a fost calificat expres de legiuitor ca fiind de prescripție, în consecință intimata avea obligația să se pronunțe pe fondul contestației și nu pe excepția tardivității, întrucât s-ar încălca dreptul reclamantei la o bună administrare și existența unui asemenea drept presupune și recunoașterea posibilității pentru organul administrativ emitent sau ierarhic superior de a putea să-și revoce actul care fără voia autorității, nu întrunește condițiile de legalitate.
În consecință, procedura prealabilă este o șansă dată atât autorității publice de a putea să-și revoce actul și să nu mai fie obligată să participe la un proces care astfel va fi evitat, cât și pentru cel vătămat care va putea să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, într-o procedură necontencioasă putându-se astfel evita sesizarea instanței în cadrul procedurii contencioase.
În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 175 alin.(1), art. 179 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, precum și ale art. 83, 84 și 108 alin.(3) din Codul d e procedură fiscală, s-a reținut că poate fi contestată în procedură prealabilă la organul fiscal și apoi în condițiile Legii nr. 554/2004, decizia de impunere fiscală. Or, în cauză, actele atacate se înscriu în categoria operațiunilor juridice emise conform art. 103 alin.(3) din Codul d e procedură fiscală, prealabilă încheierii actului de impunere fiscală, operațiuni lipsite de efecte juridice în planul impunerii fiscale și care contravin prevederilor art. 1 alin.(1) din Legea nr. 554/2004.
In ceea ce privește excepția tardivității invocată de către intimată, aceasta urmează să fie respinsă, raportat la principiul proporționalității și anume a faptului că prescripția extinctivă este o ingerință legală care în cazul, de față nu are justificare, raportat la faptul că procedura de soluționare a contestației în cadrul actelor fiscale nu a fost respectată de către intimată, ceea ce a creat vătămarea unui interes legitim și privat al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G în termen și motivat, criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
S-a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității invocată de pârâtă deoarece intimata reclamantă a depus contestație împotriva Dispoziției nr. 28/17.11.2008 emisă de DGFP G la data de 06.03.2009, iar comunicarea acestei dispoziții s-a făcut la data de 02.12.2008 o dată cu Decizia de impunere nr. 208/18.11.2008.
Termenul de depunere a contestației este de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, așa cum prevede art. 207 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală.
Intimata a depus la data de 11.12.2008 contestație împotriva nr-/779 și nu a măsurilor stabilite prin Dispoziția nr. 28/17.11.2008.
S-a susținut și că în mod greșit instanța de fond a anulat Decizia nr. 2/25.03.2009 emisă de DGFP G și a obligat intimata să soluționeze pe fond contestația, întrucât prin Dispoziția privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 28/17.11.2008, organele de inspecție fiscală au dispus intimatei să procedeze la depunerea declarațiilor recapitulative privind livrările/achizițiile intracomunitare de bunuri - 390 - aferente trimestrului II 2007 și trimestrului II 2008, precum și declarația informativă rectificativă privind livrările/prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul național aferentă semestrului II 2007.
Potrivit art. 209 alin. (1) din Codul d e procedură fiscală republicat, organele de soluționare a contestațiilor sunt competente să soluționeze, contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum si a deciziilor privind regularizarea situației, emise în conformitate cu legislația în materie vamală.
Ordinul Ministrului finanțelor publice nr. 1939/2004 pentru aprobarea formularului "Dispoziție privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscală", cod 14.13.27.18, la pct. 1 din Anexa 2 - Instrucțiunile de completare a formularului,Dispoziție privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala cod 14.13.27.18", prevede că acesta reprezintă actul administrativ fiscal emis de organele de inspecție fiscală în aplicarea prevederilor legale privind obligativitatea contribuabililor de a îndeplini masurile stabilite. Nu va cuprinde masuri referitoare la sumele pe care contribuabilii le datorează bugetului general consolidat al statului.
Întrucât măsurile stabilite în sarcina intimatei, prin Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 28/17.11.2008 nu vizează stabilirea obligațiilor fiscale ale contestatoarei, și în consecință nu are caracterul unui titlu de creanță, soluționarea contestației pentru acest capăt de cerere intră în competența organelor fiscale emitente ale actului administrativ contestat, potrivit art. 209 alin. (2) din Codul d e procedură fiscală, republicat.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței nr. 1459/12.05.2009 și respingerea acțiunii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3041 din Codul d e procedură civilă, iar în baza art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, s-a solicităm judecarea cauzei chiar și în lipsă.
La data de 2 decembrie 2009 intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat susținând că:
A formulat și înregistrat la G sub nr. 52620/11.12.2008, contestație, în termen legal, împotriva următoarelor acte administrative fiscale: Decizia de impunere nr. 208/18.11.2009 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală; dispoziția nr. 28/17.11.1008 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală; raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 17.11.2009 și înregistrat sub nr. 12758/18.11.2008; somația de plată nr. - din data de 03.12.2008 și titlul executoriu nr. 13280/03.12.2008.
Ulterior înregistrării acestei contestații, a sesizat și instanța solicitând totodată și suspendarea executării actelor administrative atacate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei,
La termenul de judecată din data de 03 martie 2009, dat fiind faptul că nu a primit nici un răspuns la modul cum a fost soluționată contestația, a formulat cerere de suspendare a cauzei până la soluționarea contestației și comunicarea soluției. Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 03 martie 2009, instanța de fond a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 1551Cod Procedură Civilă.
La data de 06 martie 2009, a formulat și înregistrat la G sub nr. 10737, completări la motivele contestației inițiale, ce nu fusese soluționată până la 06.03.2009, demersul intimatei vizând și urgentarea soluționării.
Prin Decizia nr. 11/24.03.2009 a fost soluționată contestația ca nedepusă în termen, însă pentru a da această soluție intimata G s-a raportat numai la data de 06.03.2008, dată la care s-au înregistrat completări la motivele inițiale, fără a face însă vreo referire la contestația înregistrată sub nr. 52620 din data de 11.12.2008 si care timp de 3 luni nu a fost soluționată.
S-a susținut ca fiind legale și temeinice și argumentele primei instanțe întemeiate pe prevederile art. 7 alin. (7) din Legea 554/2004.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând recursul formulat în cauză Curtea îl reține ca fiind nefondat cu următoarea motivare:
Prin decizia nr. 11/24.03.2009 Direcția Generală a Finanțelor Publice Gad ispus respingerea contestației formulată de intimată împotriva Deciziei de impunere nr. 208/18.11.2008 ca nedepusă în termen și transmiterea contestației formulate de intimată împotriva dispoziției nr. 28/17.11.2008, Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii G - Activitatea de Inspecție Fiscală.
Prin decizia nr. 2/25.03.2009 G - Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a respins contestația formulată de intimată referitor la dispoziția nr. 28/17.11.2008 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală ca fiind nedepusă în termen.
Prin sentința recurată s-a admis contestația formulată de contestatoarea - SRL, în contradictoriu Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Tg - J și s-a anulat decizia nr. 2 din 25.03.2009 privind soluționarea contestației formulată de - SRL Tg. J înregistrată la DGFP G sub nr. 10737/06.03.2009 împotriva dispoziției nr. 28/17.11.2008, deși prin acțiunea inițială așa cum a fost precizată reclamanta înțelegea să atace decizia nr. 11/24.03.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice G privind Decizia de impunere nr. 208/18.11.2008.
În acest context este evident faptul că intimata - SRL Tg. J avea interes să formuleze recurs împotriva sentinței pronunțate în cauză, însă, instanța nefiind învestită cu acest recurs și văzând și dispozițiile 315 alin. 4 raportat la art. 296 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă, va analiza recursul prin prisma interesului părții ce a învestit instanța cu soluționarea căii de atac, respectiv acela de a menține actele administrativ - fiscale emise.
Din acest punct de vedere se reține că rganele de specialitate ale Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii - Activitatea de Inspecție Fiscală au efectuat inspecția fiscală enerală privind modul de calcul și evidență a obligațiilor datorate bugetului general consolidat la - SRL, întocmind în acest sens raportul de inspecție fiscală nr. 758/18.11.2008, Decizia de impunere nr. 208/18.11.2008 și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 28/17.1 1.2008. Toate aceste acte au fost comunicate contribuabilului în data de 02.12.2008.
Așa cum rezultă din contestația formulată de intimată (filele 7 - 9 dosar fond) și înregistrată sub nr. 52620/11.12.2008 la G, intimata a înțeles să conteste toate măsurile, dispuse de organele fiscale ca urmare a controlului efectuat.
Punctul de vedere al recurentei potrivit căruia prin această contestație intimata nu a înțeles să conteste decât acte de executare (somația și titlul executoriu), așa cum se arată expres în preambulul contestației este pur formal și nu poate fi reținut, deoarece la o lecturare, chiar sumară, a cuprinsului contestației, din aceasta rezultă în mod evident voința intimatei de a contesta toate măsurile dispuse de organul fiscal ca urmare a inspecției fiscale enerale a societății.
Ca urmare, contestația formulată de intimată la 9 zile după comunicarea actelor pe care aceasta înțelegea să le conteste, este făcută în termenul prescris de dispozițiile art. 207 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, de 30 de zile de la comunicarea actelor administrativ-fiscale.
Criticile aduse sentinței prin prisma autorității publice competente în soluționarea contestației sunt în mod evident nefondate în contextul în care pârâta reținută prin dispozitivul sentinței recurate, și care a fost obligată la soluționarea pe fond a contestației împotriva dispoziției nr. 28/17.11.2008 este Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, iar recurenta își argumentează recursul în sensul competenței Administrației în soluționarea pe fond a contestației, la care de altfel a și trimis contestația spre soluționare potrivit deciziei nr. 11/24.03.2009.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP G, împotriva sentinței nr. 1457 din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta - SRL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Lavinia Barbu - - | JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie - - |
Grefier, |
Red. GV
2 ex.
Președinte:Lavinia BarbuJudecători:Lavinia Barbu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
