Anulare act administrativ . Sentința 4106/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.4106
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta - FARM MANAGEMENT SRL, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima strigare, cât și la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin serviciul registratură la data de 23.11.2009, reclamanta a depus la dosar Răspuns la întâmpinare, în dublu exemplar și un set de înscrisuri, într-un singur exemplar.
Se mai învederează instanței faptul că pentru acest termen, apărătorul ales al reclamantei a transmis prin fax o cerere de lăsare a cauzei la ultima strigare.
Cauza a fost strigată la sfârșitul ședinței de judecată, față de cererea reclamantei prin apărător, când la apelul nominal, au lipsit părțile.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la 8.04.2009 reclamanta - FARM MANAGEMENT SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice anularea deciziei nr.237/8.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.63421/31.07.2008 și deciziei de impunere nr.221/31.07.2008 emise de pârâtă.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că prin aceste acte fiscale, respectiv cap.II pct.2 din raportul de inspecție fiscală nr.63421/31.- s-a stabilit în sarcina reclamantei o diferență de TVA în privința căreia contestatoarea și-ar fi exercitat în mod eronat dreptul de deducere aferentă avansurilor plătite către Societatea Comercială pentru Promovare Internațională SRL
Se susține că organul fiscal își întemeiază constatările pe dispozițiile art.134, 1341și 145 din Legea nr.571/2003 și art.8 din Legea nr.469/2002, fără a analiza dispozițiile art.1342pct.2 lit.a și care constituie temeiul contestației, indicat de reclamantă.
Se arată de asemenea, că reclamanta a acordat avansuri bănești către Societatea Comercială pentru Promovare Internațională SRL în vederea înființării de culturi și predării produselor până la contravaloarea sumelor avansate cu termen de livrare în luna septembrie - octombrie 2007.
Relațiile comerciale dintre cele două societăți sunt atestate de contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar, acte ce atestă voința părților contractante în sensul că reclamanta a acordat avansuri bănești în valoare de 616.060 lei, operațiune evidențiată în facturile fiscale aferente contractelor.
Organele fiscale au apreciat în mod eronat că reclamanta nu are drept de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată în cuantum de 616.060 lei aferentă avansurilor plătite către Societatea Comercială pentru Promovare Internațională SRL, fără a lua în considerare dispozițiile art.1342al.2 lit.b și art.145 din Codul Fiscal.
Susținerile pârâtei privind momentul la care intervine faptul generator, respectiv data livrării bunurilor, precum și constatările acesteia referitoare la neîndeplinirea obligațiilor contractuale angajate de vânzător nu sunt aplicabile în speță și nu aduc atingere dreptului de deducere al vânzătorului, exigibilitatea TVA intervenind la data la care se încasează avansul.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.8 Legea 554/2004, art.1342al.2 lit.b, art.145 Legea nr.571/2003.
În dovedire contestatoarea a depus la dosar actele administrative contestate, contracte de vânzare-cumpărare.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Ialomița în raport de dispozițiile art.10 al.1 din Legea nr.554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.145 din Legea 571/2003 și că în mod corect s-a stabilit că reclamanta nu beneficiază de dreptul de deducere a TVA, întrucât dispozițiile legale menționate, condiționează exigibilitatea TVA de emiterea unei facturi de avans parțial și de livrarea bunurilor.
Prin sentința civilă nr.429/11.05.2009 Tribunalul Ialomițaa admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, în considerarea dispozițiilor art.10 al.1 din Legea 554/2004 modificată și republicată.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei facturi fiscale, alte înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 31.07.2008, organele de inspecție fiscală au procedat la verificarea modului de stabilire a taxei pe valoare adăugată la reclamantă în vederea soluționării decontului de TVA cu opțiune de rambursare aferent lunii decembrie 2007, taxa pe valoare adăugată deductibilă înscrisă în decont provenind în principal din înregistrarea în evidența contabilă a reclamantei a facturilor de avans cu o taxă pe valoare adăugată în sumă de 616.060 lei.
Organele de inspecție fiscală au stabilit că societatea și-a exercitat în mod eronat dreptul de deducere pentru TVA în sumă de 616.060 lei aferentă avansurilor plătite către SRL B întrucât livrarea produselor, respectiv cereale nu a avut loc, iar reclamanta își va recupera creanța prin cererea de chemare în judecată formulată.
Prin Decizia nr.237/8.2008 a - I contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere nr.221/31.07.2008 și a raportului de inspecție fiscală a fost respinsă ca neîntemeiată.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că reclamanta a încheiat cu Societatea Comercială pentru Promovare Internațională SRL B contracte de vânzare cumpărare având ca obiect achiziționarea de cereale, termenul de livrare al produselor fiind lunile august - octombrie 2007.
Reclamanta a încheiat acte adiționale ale contractelor de vânzare - cumpărare în care au fost inserate clauze referitoare la majorarea prețurilor produselor sau la suplimentarea garanțiilor cuprinse în contractul inițial, niciuna dintre clauzele actelor adiționale nespecificând modificări ale termenului de livrare al creanțelor din contractele inițiale.
Reclamanta a plătit partenerului contractual avansuri bănești în vederea înființării de culturi, produsele nefiind însă livrate către aceasta, astfel cum reiese din înscrisurile existente la dosarul cauzei, iar sumele încasate de Societatea Comercială pentru Promovare Internațională SRL B nefiind restituite.
Potrivit dispozițiilor art.1342, Legea nr.571/2003 faptul generator pentru livrări de bunuri și prestări servicii intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor cu excepțiile prevăzute de lege.
Conform art.1342al.1 din Legea 571/2003 exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data la care are loc faptul generator, iar prin derogare de la aceste dispoziții, conform art.1342al.2 lit.b din același act normativ, la data la care se încasează avansul pentru plățile în avans efectuate înainte de data la care intervine faptul generator.
Aceste ultime dispoziții legale definesc și noțiunea de avans care reprezintă plata parțială sau integrală a contravalorii bunurilor și serviciilor efectuată înainte de data livrării sau prestării acestora.
Din interpretarea coroborată și sistematică a acestor dispoziții legale, reiese că în situația în care se emite o factură de avans parțial, exigibilitatea TVA se naște la momentul livrării bunurilor plătite, legea condiționând deductibilitatea parțială de data livrării sau prestării bunurilor / serviciilor.
Ori, din întregul material probator administrat în cauză, reiese că bunurile plătite în avans de către reclamantă nu numai că nu au fost livrate, dar și că o instanță de judecată a respins cererea contestatoarei, prin care s-a solicitat recuperarea acestor creanțe.
Pe de altă parte, din interpretarea art.1342al.2 rap. la art. 155 al.1 Codul Fiscal, reiese că exigibilitatea TVA intervine la data emiterii unei facturi pentru întreaga valoare pentru bunurile livrate, dar nu mai târziu de data de 15 lunii următoare datei la care are loc faptul generator.
În situația în care însă, deși se emite o factură de avans, parțial, dar livrarea nu are loc, exigibilitatea de TVA nu poate interveni, astfel încât în mod legal au apreciat organele fiscale că reclamanta nu poate beneficia de deducerea TVA de 616.060 lei, întrucât livrarea nu a avut loc.
În considerarea aspectelor de fapt și de drept expuse anterior, Curtea va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamanta - FARM MANAGEMENT SRL cu sediul în S, Șos. -, Corp B nr.3, județul, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în S,-, județ I și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în S,-, județ I, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./5 ex.
03.02.2010
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
