Anulare act administrativ . Sentința 4120/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.4120

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.11.2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta

GREFIER - - -

Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, în contradictoriu cu pârâta SC GENERALE ROMÂNIA SA.

Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 10.11.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17.11.2009 și la 24.11.2009, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 28.08.2008, reclamanta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a solicitat anularea sentinței arbitrale nr.252/2007, pronunțată de Tribunalul Arbitral în dosarul nr.417/2005, cu consecința respingerii acțiunii formulate de Construcții Generale România împotriva CNANDR, ca netemeinică.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că, în luna noiembrie 2005, Construcții Generale România a formulat acțiune arbitrală împotriva companiei, în temeiul dispozițiilor contractului de exceuție lucrări 1931/2002, încheiat cu fosta (actuala CNADNR ), solicitând rezilierea contractului de execuție lucrări nr.1931/2002, obligarea reclamantei la plata sumei de 1.659.142,3 RON, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere datorate pentru neachitarea la timp a facturilor emise în baza contractului, la -,14 RON daune interese, constând în prejudiciul efectiv și beneficiul nerealizat de ca urmare a neexecutării parțiale a contractului nr.1931/2002, obligarea reclamantei la încheierea procesului-verbal de recepție finală și la restituirea de 30% din valoarea garanției de bună-execuție.

Prin sentința arbitrală nr.252/27.11.2007, Tribunalul Arbitral a admis în parte acțiunea și a obligat reclamanta la achitarea sumelor solicitate prin acțiunea arbitrală, la încheierea procesului-verbal de recepție finală și restituirea restului de 30% din valoarea garanției de bună-execuție, respingând capătul de cerere privind rezilierea contractului.

Susține reclamanta că, întrucât instanța arbitrală a reținut că rezilierea ca și măsură sancționatorie nu a operat în mod nelegal a dispus obligarea companiei la achitarea daunelor interese având în vedere natura juridică a acestora care, în esență, au fost văzute ca și efect al rezilierii.

Totodată, în mod nelegal s-a dispus obligarea reclamantei la încheierea procesului-verbal de recepție finală, întrucât aceasta se putea efectua doar pe sectoarele realizate conform proiectului, iar în cadrul dispozițiilor aplicabile restituirii garanției de bună-execuție cuprinse în G nr.60/2001, legiuitorul are în vedere doar produsul finit.

De asemenea, în mod nelegal Tribunalul Arbitral a luat în considerare doar dispozițiile contractuale, fără a ține cont și de dispozițiile art.3 din HG nr.273/1994 și art.34 din același act normativ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.364 lit.i Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, Construcții Generale, a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, arătând că acțiunea în anulare a fost formulată cu depășirea termenului de o lună prevăzută de dispozițiile art.365 alin.2 Cod procedură civilă, și excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că motivele de fapt și de drept invocate nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art.364 Cod procedură civilă.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii în anulare, ca neîntemeiată.

La dosarul cauzei a fost depusă sentința arbitrală nr.252/25.11.2007, precum și dosarul arbitral nr.417/2005.

La termenul de judecată de la 02.06.2009, pârâtul a invocat și excepția necompetenței funcționale a Secției de Contencios Administrativ în soluționarea cauzei și excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.

Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate, Curtea reține următoarele:

Excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în soluționarea prezentei cauze este neîntemeiată, în raport de dispozițiile art.365 alin.1 din Codul d e procedură civilă, iar excepția necompetenței funcționale a Secției de Contencios Administrativ este, de asemenea, neîntemeiată în considerarea caracterului contractului dedus judecății în fața Tribunalului Arbitral, respectiv un contract de achiziție publică încheiat în temeiul dispozițiilor G nr.60/2001, privind achizițiile publice.

Potrivit dispozițiilor art.365 alin.2 Cod procedură civilă, acțiunea în anulare poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale, termenul menționat începând să curgă, așadar, de la data de la care partea interesată ia cunoștință de conținutul sentinței arbitrale.

În cauză, sentința care face obiectul acțiunii în anulare a fost comunicată la 30.07.2008 reclamantei, data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată fiind 27.08.2009 (fila 6 dosar), astfel încât excepția tardivității formulării acțiunii în anulare este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecință.

Conform dispozițiilor art.364 Cod procedură civilă, hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din următoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule sau inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală;

d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

e) hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut deart. 353^3;

f) tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării, nu este semnată de arbitri;

h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire;

i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Acțiunea în anulare constituie o cale de control judecătoresc asupra hotărârii arbitrale care poate fi promovată așadar, doar în cazurile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile legale menționate anterior, neputându-se deduce pe calea unei asemenea acțiuni alte critici vizând, în principal, fondul litigiului

În cauză, reclamanta contestă temeinicia hotărârii arbitrale referindu-se la greșita interpretare de către Tribunalul Arbitral a clauzelor contactului nr.1931/2002, încheiat cu Construcții Generale România la dispozițiile G nr. 60/2001 privind achizițiile publice.

Motivele invocate de către reclamantă nu se circumscriu niciuneia din ipotezele prevăzute în art.364 Cod procedură civilă, neputând constitui obiect al cenzurii de legalitate pe care instanța investită cu soluționarea cauzei să o realizeze potrivit art.365 și urm. Cod procedură civilă.

În consecință, în temeiul dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea va admite excepția inadmisibilității cu consecința respingerii acțiunii în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței funcționale.

Respinge excepția tardivității.

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge, ca inadmisibilă, acțiunea în anulare formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței arbitrale nr.252/2007, pronunțată de Tribunalul Arbitral, în dosarul nr.417/2005, în contradictoriu cu pârâta GENERALE ROMÂNIA, cu sediul în B,-, sector 3.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - - - -

Red.

Tehnodact.

4 ex./16.02.2010

Președinte:Ghica Alina Nicoleta
Judecători:Ghica Alina Nicoleta

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 4120/2009. Curtea de Apel Bucuresti