Anulare act administrativ . Decizia 411/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
Decizia civilă nr.411
Ședința publică din data de 12.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ungureanu Doina
JUDECĂTOR 2: Bîcu Vasile
JUDECĂTOR 3: Stănișor Denisa
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței civile nr.2721/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.2721/14.10.2009, în contradictoriu cu intimata - reclamante.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - reclamantă, personal și asistat de avocat din cadrul Cabinetului de Avocat " ", lipsind recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul intimatei - reclamantei depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/01.02.2010 și chitanța nr.101/01.02.2010 reprezentând cheltuielile de judecată. Nu mai are cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe recurs.
Avocatul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. Consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.150 pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 29.04.2009, reclamanta a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. -/26.01.2009, emisă de intimată, prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de impunere nr.253 și exonerarea reclamantei de la plata impozitului stabilit în cuantum de 4.009 lei și obligarea intimatei Ia plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2721/14.10.2009, Tribunalul Bucureștia admis acțiunea și a anulat decizia nr. -/26.01.2009 emisă de pârâtă, precum și decizia de impunere nr. -/11.11.2008 emisă de pârâtă.
În motivare, prima instanță a arătat că prin Sentința civilă nr. 5938/22.06.2007 depusă la filele 9-12 dosar, Judecătoria Sectorului 3 Bal uat act de tranzacția părților încheiată cu privire la partajul terenului în suprafață de 10.200 mp intravilan situat în B,str. G putnei nr.47-53 sector 3 dobândit în baza legii 18/1991, tranzacție pe care a consfințit-o între lordan, lonescu, și lancu, atribuind în natură, fiecărei părți câte un lot. Reclamanta împreună cu și lonescu a primit lotul 3 în suprafață de 1.804,97 mp. Hotărârea a devenit irevocabilă prin nerecurare la 8.08.2007.
Între reclamanta și lonescu a intervenit în data de 7.10.2007 contractul de partaj voluntar încheiat în formă autentică cu nr.977 Ia BNP lorgovan, prin care fiecare devenea proprietar exclusiv asupra unei suprafețe de teren 601,46 mp-depus Ia filele 13-15.
Prin Decizia de impunere privind veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007 nr. -/ 11.11.2008 - formular 253, organul fiscal Sector 3 stabilit, în sarcina reclamantei, un impozit de 4009 lei, calculat la valoarea masei partajabile.
Contestatoarea s-a adresat, în aceste condiții, intimatei, solicitând anularea deciziei de impunere, contestația fiind respinsă prin Decizia nr. -/ 26.01.2009.
Se constată că această decizie este nelegală și netemeinică. Astfel, în primul rând, se constată că intimata a reținut greșit împrejurarea că hotărârea de expedient a devenit definitivă și irevocabilă la 22.06.2007, dată la care erau aplicabile prev. art. 151/2 și 151/5 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, astfel cum au fost modificate prin HG nr. 1861/2006. Intimata a reținut că, potrivit acestor dispoziții, date în aplicarea art. 77/1 din Codul fiscal, sunt supuse impozitării actele de partaj voluntar sau judiciar.
Intimata reținuse că, ulterior, prin HG nr. 1195/2007, care a intrat în vigoare la 19.10.2007 și prin care s-au modificat din nou Normele metodologice aprobate prin HG nr. 44/2004, art. 151/3 din noile norme prevede că,În cazul partajului judiciar sau voluntar nu se datorează impozit".
Făcând trimitere la principiul de drept,tempus regit actum", intimata a apreciat greșit că tranzacția judiciară este supusă regimului reglementat de HG nr. 1861/2006, dispoziții conform cărora, pentru bunurile comune tranzacționate, contestatoarea datora impozit.
Instanța a apreciat, însă, că acest principiu trebuie să guverneze actul administrativ - fiscal prin care a fost stabilit impozitul. Astfel, decizia de impunere a fost emisă la 11.11.2008, dată la care erau în vigoare disp. art. 151/3 din Normele modificate prin HG nr. 1195/2007, care prevedeau expres că nu se datorează impozit în cazul partajului voluntar sau judiciar.
În al doilea rând, oricare ar fi norma metodologică de aplicare a Codului fiscal, în temeiul căreia s-ar aprecia asupra necesității impozitării, se constată că art. 77/1 din Codul fiscal, care nu a suportat modificări, prevede că se datorează impozit,la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia". Însă hotărârea de partaj precum și partajul voluntar nu reprezintă un act translativ de proprietate, ci are un efect declarativ de drepturi deoarece se transformă o coproprietate comună în proprietate exclusivă, reclamanta nepierzând sau nedobândind calitatea de proprietar asupra terenului, chiar dacă au intervenit cele două acte declarative de drepturi, astfel că disp. art. 77/1 din Codul fiscal nu sunt aplicabile cauzei. În acest context, normele de aplicare a acestui text nu puteau adăuga legii, cf. normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000.
Partajul voluntar nu reprezintă un transfer de proprietate susceptibil de impozitare, în condițiile în care, în urma partajului, nu sunt obținute drepturi noi în patrimoniul foștilor coproprietari, ci, dimpotrivă, aceștia dețin calitatea de proprietar încă de Ia data dobândirii dreptului de proprietate comună.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta a arătând că a fost citată pentru termenul din 02.09.2009, fără a i se comunica și copie a acțiunii, fără a se respecta dispozițiile art. 1141alin. 2 din codul d e procedură civilă care prevede că "președintele va dispune în același timp să se comunice pârâtului o dată cu citația, copii de pe cerere și de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligația de a depune întâmpinare".
La termenul de judecată din 02.09.2009, pârâta a solicitat instanței să-i comunice copie de pe acțiune, însă, având în vedere protestul magistraților și al personalului auxiliar al Tribunalului București, Ia termenul respectiv nu au fost primite înscrisuri Ia dosar și nici nu au fost eliberate acte de Ia dosarele cauzelor, instanța acordând termen Ia data de 14.10.2009.
La termenul din 14.10.2009, instanța a constatat procedura ca fiind legal îndeplinită și a acordat cuvântul pârâtului pe excepții, probe și fondul cauzei, reținând cauza în pronunțare spre soluționare, pârâta fiind privată de dreptul de a-și formula apărări și de a solicita să i se încuviințeze probatoriu.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 167 alin. 5 "partea lipsă la încuviințarea dovezii este obligată să ceară dovada contrarie Ia ședința următoare, iar în caz de împiedicare, Ia prima zi de înfățișare." De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 134 "este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii".
Termenul Ia care instanța a rămas în pronunțare nu poate fi considerat ca fiind prima zi de înfățișare întrucât deși pârâta a fost legal citată, nu era în măsură să pună concluzii întrucât nu cunoștea obiectul acțiunii.
Menționează, de asemenea, că în cuprinsul sentinței, instanța precizează că "intimata nu a formulat întâmpinare, însă a depus Ia dosarul cauzei actele care au stat Ia baza emiterii deciziei contestate", deși pârâta nu a depus nici un înscris Ia dosarul cauzei.
În privința motivului de recurs invocat, Curtea reține că la dosarul de fond se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta din care reiese că i-a fost comunicată o copie a acțiunii.
Pe de altă parte, recurenta, deși legal citată, nu a înțeles să depună întâmpinare sau să solicite probe, astfel că, în mod legal, prima instanță a considerat cauza în stare de judecată.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin Sentința civilă nr. 5938/22.06.2007 depusă la filele 9-12 dosar, Judecătoria Sectorului 3 Bal uat act de tranzacția părților încheiată cu privire la partajul terenului în suprafață de 10.200 mp intravilan situat în B,str. G putnei nr.47-53 sector 3 dobândit în baza legii 18/1991, tranzacție pe care a consfințit-o între lordan, lonescu, și lancu, atribuind în natură, fiecărei părți câte un lot. Reclamanta împreună cu și lonescu a primit lotul 3 în suprafață de 1.804,97 mp. Hotărârea a devenit irevocabilă prin nerecurare la 8.08.2007.
Între reclamanta și lonescu a intervenit în data de 7.10.2007 contractul de partaj voluntar încheiat în formă autentică cu nr.977 Ia BNP lorgovan, prin care fiecare devenea proprietar exclusiv asupra unei suprafețe de teren 601,46 mp-depus Ia filele 13-15.
Prin Decizia de impunere privind veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal pe anul 2007 nr. -/ 11.11.2008 - formular 253, organul fiscal Sector 3 stabilit, în sarcina reclamantei, un impozit de 4009 lei, calculat la valoarea masei partajabile.
Decizia de impunere a fost emisă la 11.11.2008, dată la care erau în vigoare disp. art. 151/3 din Normele modificate prin HG nr. 1195/2007, care prevedeau expres că nu se datorează impozit în cazul partajului voluntar sau judiciar.
Art. 77/1 din Codul fiscal, care nu a suportat modificări, prevede că se datorează impozit,la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia". Însă hotărârea de partaj precum și partajul voluntar nu reprezintă un act translativ de proprietate, ci are un efect declarativ de drepturi deoarece se transformă o coproprietate comună în proprietate exclusivă, reclamanta nepierzând sau nedobândind calitatea de proprietar asupra terenului, chiar dacă au intervenit cele două acte declarative de drepturi, astfel că disp. art. 77/1 din Codul fiscal nu sunt aplicabile cauzei. În acest context, normele de aplicare a acestui text nu puteau adăuga legii, cf. normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000.
Partajul voluntar nu reprezintă un transfer de proprietate susceptibil de impozitare, în condițiile în care, în urma partajului, nu sunt obținute drepturi noi în patrimoniul foștilor coproprietari, ci, dimpotrivă, aceștia dețin calitatea de proprietar încă de Ia data dobândirii dreptului de proprietate comună.
Din aceste motive, în baza art. 3041și 312. proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței civile nr.2721/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.2721/14.10.2009, în contradictoriu cu intimata - reclamante.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - --
GREFIER
Tribunalul București
Secția a IX-a de Contencios
Administrativ și Fiscal
Judecător fond
Red. Jud. /2 ex./23.02.2010
Președinte:Ungureanu DoinaJudecători:Ungureanu Doina, Bîcu Vasile, Stănișor Denisa
