Anulare act administrativ . Decizia 417/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 417/
Ședința publică din 08 Mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de reclamantul -, domiciliat în S,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 211 din 2 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pârâta-intimată prin consilier juridic, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural timbrat cu suma de 2 lei, taxei judiciare de timbru și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul pârâtei intimate declară că nu are cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentantul pârâtei-intimate având cuvântul solicită în principal respingerea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică în integralitatea sa, neexistând motive de modificare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 211 din 2 mai 2007, Tribunalul Mureșa respins excepția necompetenței materiale a instanței, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B și a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta DADR
Prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 66 din 4 iulie 2006, emisă de DADR prin care s-a dispus recuperarea subvențiilor încasate necuvenit de PF, subvenții acordate conform HG nr. 64/1995, până la concurența sumei de 2000 lei. Întrucât reclamantul nu a contrazis susținerea pârâtei potrivit căreia contravaloarea mierii vândute ( 1368 kg) a fost încasată la 15 iulie 2005 și 1 septembrie 2005, iar termenul de depunere a fost depășit cu 4 luni, instanța a apreciat că reclamantul s-a mulțumit la a face doar simple afirmații.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către reclamant care a solicitat casarea și în rejudecare, admiterea acțiunii sale și anularea deciziei de imputare nr. 66 din 4 iulie 2006 DADR.
Recurentul a invocat faptul că prima instanță nu a cercetat cauza sub toate aspectele, deși pârâtele sunt în culpă pentru pierderea dosarului depus în termen. A precizat că subvențiile i-au fost acordate legal și cuvenit, fiind depuse actele cerute de lege în acest sens, iar decizia atacată este nelegală și chiar abuzivă.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca fiind nul și în subsidiar nefondat, motivând că recurentul nu a arătat motivele de nelegalitate, fiind încălcate dispozițiile imperative și făcându-se trimitere la prevederile art. 302 alin. 1 lit. "c" și art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a mai criticat și faptul că recursul, chiar și în condițiile în care sunt aplicabile dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă nu vizează dispozitivul hotărârii și cu atât mai puțin considerentele iar reclamantul nu și-a dovedit pretențiile.
Instanța de recurs constată în primul rând că față de pârâtul prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive iar pârâtul căruia i s-a reținut calitatea de parte în proces și în raport de care s-a respins acțiunea reclamantului este doar DADR M, instituție care nu a formulat întâmpinare.
Cu privire la recursul reclamantului acesta, prin incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, text legal invocat de altfel, nu se poate considera nul pentru faptul că nu s-a indicat în mod expres vreunul din motivele prevăzut de art. 300 Cod procedură civilă.
Considerentele pentru care prima instanță a respins acțiunea reclamantului sunt la fel de lacunare. Instanța, față de obiectul cauzei deduse judecății, trebuie să verifice dacă decizia atacată îndeplinește condițiile legale de formă și de fond și dacă reclamantului i s-a soluționat contestația în deplină legalitate. Astfel, se menționează în dispozitivul dispoziției, care nu cuprinde o motivare în fapt care să justifice recuperarea subvenției încasate, că ea poate fi contestată la sediul DADR
Din conținutul adresei de la fila 4 dosar fond, rezultă că reclamantul a contestat această decizie iar modalitatea în care s-a soluționat contestația încalcă norme elementare procedurale. Ea se concretizează într-un răspuns prin care se precizează scurt, concis că, în urma reverificării efectuate de serviciul inspecției al DADR M, decizia de imputare nr. 66 din 4 iulie 2006 va rămâne în vigoare fiind temeinică și legală.
Nici măcar la dosarul instanței nu s-au depus actele care au stat la baza emiterii deciziei și implicit a soluționării contestației, acte pe care reclamantul nu avea posibilitatea să le depună, cu atât mai mult cu cât în preambulul deciziei se face trimitere la Nota de control nr. 45190 din 8 iunie 2006 Corpului de control al ministerului.
La solicitarea instanței, răspunde că nu deține documentația care a stat la baza emiterii deciziei de imputare nr. 66/2006, precizând că documentele solicitate "e regăsesc la nivelul Curții de Conturi M" "având în vedere că decizia de imputare a fost emisă în urma controlului efectuat de aceasta" (fila 14 dosar fond).
Față de acest răspuns, instanța de fond s-a adresat Curții de Conturi M, instituție care a comunicat că decizia de imputare nr. 66/2006 a DADR M nu s-a făcut în baza unei documentații întocmită de Curtea de Conturi (fila 21 dosar fond).
La insistențele instanței, se depune la dosar Nota 45190 din 8 iunie 2006 în care, cu referire la reclamant se precizează că termenul de depunere a cererii a fost depășit cu 4 luni, iar suma a fost încasată necuvenit (fila 47 dosar fond) concluzia fiind că responsabilitatea pentru verificarea defectuoasă a dosarelor privind acordarea subvențiilor revine salariaților cărora li s-a și indicat numele.
Este evident că această notă prin concluziile ei, nu putea să reprezinte singurul temei al emiterii deciziei contestate de reclamant. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul invocă faptul că a depus cererea și actele solicitate în termen legal, odată cu unchii săi cărora li s-au acordat subvențiile, el fiind anunțat că nu i se mai găsește dosarul și trebuie să întocmească un altul. Astfel, pe baza noului dosar, s-a considerat repus în termen, fiind acordată subvenția, reclamantul invocând culpa angajaților care, prin faptul că i s-a format un nou dosar, l-au considerat repus în termen, recunoscându-și astfel greșeala de înregistrare a dosarului inițial.
În contextul celor arătate, fără nici un temei prima instanță a apreciat că reclamantul nu a depus relațiile cerute și că a făcut doar simple afirmații.
Nota care a stat la baza emiterii deciziei, era elocventă pentru a constata că aceasta nu era o notă de fundamentare a emiterii deciziei de recuperare a subvenției de la beneficiar ci de constatare a responsabilității persoanelor angajate ale instituției existente cu atribuții de verificare a dosarelor.
Prima instanță a ignorat și dispozițiile HG nr. 64/2005 privind achitarea sumelor de la bugetul de stat cu titlu de subvenții în mod necorespunzător. Astfel, potrivit art. 17 "prin înscrierea sau atestarea de date ori situații nereale pe documentele de decontare, constituie contravenție" și se sancționează cu amendă precum și cu obligarea la restituirea contravalorii stimulentelor încasate nejustificat, majorate potrivit indicelui de inflație. Articolul menționat prevede și cine constată contravențiile și aplică sancțiunile, făcându-se trimitere și la prevederile OG nr. 2/2001.
Cum în cauză nu rezultă că s-ar fi stabilit o contravenție cu privire la acordarea subvenției reclamantului, nefiind depus un asemenea proces verbal care să prevadă și măsura sancționatorii a amenzii precum și restituirea sumei achitate nejustificat, emiterea deciziei atacate nu are nici un temei legal.
Față de cele ce preced, instanța văzând și prevederile Legii nr. 554/2004 va admite recursul reclamantului și va modifica hotărârea atacată în sensul că va admite acțiunea în contencios administrativ și va dispune anularea deciziei de imputare nr. 66 din 4 iulie 2007 emisă de DADR M, menținând restul dispozițiilor privind soluționarea excepțiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în S,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 211 din 2 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că admite acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta DADR M și dispune anularea deciziei de imputare nr. 66 din 4 iulie 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
Red.
Tehnored.BI/2ex
Jud.fond: GREFIER,
-9.06.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
