Anulare act administrativ . Decizia 418/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.418/CA/2008 -
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar-JUDECĂTOR 2: Florica Vîrtop
JUDECĂTOR 3: Ovidiu
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat de recurenta pârâtă Institutia Prefectului S M - Serviciu Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Carei,-/A, Județ S M, împotriva sentinței nr.267 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiectanulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei achitată prin chitanța nr.-/23.07.2008, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.267 din 18 iunie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul împotriva pârâtei INSTITUȚIA PREFECTULUI S M - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE AUTOVEHICULE S M, în sensul că, a anulat actele administrative nr.34025/07.03.2008 și nr.34013 și 34014/25.02.2008 emise de pârât, cu obligarea pârâtei să înmatriculeze definitiv autovehiculul marca cu nr.de identificare -, proprietatea reclamantului fără plata taxei speciale de înmatriculare prevăzută de art. 2141Cod fiscal. A respins capătul de cerere privind suspendarea executării actelor administrative contestate și obligarea pârâtei la înmatriculare provizorie. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
După data de 01.01.2007, în cursul anului 2007, reclamantul a achiziționat din Germania stat membru UE un autoturism folosit, marca, fabricat în anul 2001, înmatriculat în Germania.
Pentru a intra în legalitate în conformitate cu dreptul intern și normele comunitare, reclamantul a solicitat autorității publice române competente, în speță pârâtei să înmatriculeze autoturismul.
Autoritatea publică pârâtă, a refuzat înmatricularea autoturismului, motivat de faptul că reclamantul, la depunerea cererii nu s-a făcut dovada achitării taxei speciale prevăzute de art. 2141- art. 2143Cod fiscal.
Refuzul exprimat de autoritatea publică reprezintă o manifestare unilaterală de voință a autorității publice producătoare de efecte juridice, astfel că actul administrativ emis în legătură cu cererea de înmatriculare a autoturismului formulată de reclamant are natura juridică de act administrativ, în sensul în care acesta este definit de art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Întrucât, astfel cum s-a arătat, răspunsul formulat la o cerere formulată de o persoană fizică cu privire la un drept prevăzut de lege - dreptul de a se înmatricula în țara de domiciliu un autoturism proprietatea personală a unui resortisant,este un veritabil act administrativ, iar pentru anularea sau modificarea lui nu este prevăzută prin lege ordinară o altă procedură, instanța a apreciat că acesta poate fi cenzurat sub aspectul legalității pe calea acțiunii în contencios administrativ, indiferent de bugetul în care trebuie vărsată suma de bani datorată cu titlu de taxă specială.
În contextul celor de mai sus, instanța a apreciat că apărarea de fond a pârâtului formulată prin prisma inadmisibilității cererii de chemare în judecată este nefondată, astfel că aceasta urmează a fi înlăturată.
În ședința publică din 23.04.2008, instanța a pus în discuția contradictorie a părților excepția inadmisibilității capătului de cerere formulat de reclamant în sensul suspendării executării actelor administrative atacate și, ca o consecință a acestei suspendări, să oblige pârâta să înmatriculeze provizoriu autovehiculul până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pronunțându-se în conformitate cu art. 137.proc.civ. asupra excepției invocată din oficiu, instanța a avut în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004: "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.
Când in cauza este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă si de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.
În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.
Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendări", iar potrivit art. 15 din același act normativ, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii in fond.
Dispozițiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.
Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.
În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă in condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."
Față de aceste dispoziții legale, instanța constată că, în materia contenciosului administrativ instanța de contencios administrativ este abilitată în mod expres să ia măsuri vremelnice doar în sensul suspendării executării actelor administrative emise de autoritățile publice a căror anulare/ revocare se solicită pe calea procedurii reglementate de Legea contenciosului administrativ.
În general instanțele de judecată, în materie civilă sunt abilitate să ia măsuri provizorii în temeiul art. 581.proc.civ. text de lege care, verificat de către instanță prin prisma art. 28 din Legea nr. 554/2004 este apreciat ca fiind incompatibil cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, sens în care s-au pronunțat în mod constant instanțele de contencios administrativ.
De asemenea, instanța constată că cererea de suspendare formulată de reclamant nu este temeinic justificată sub aspectul îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 15 din Legea contenciosului administrativ în sensul că acesta nu a justificat în mod temeinic urgența, respectiv prejudiciul iminent care ar justifica luarea măsurii provizorii solicitate.
Constatând, fără prejudicierea fondului cauzei că capătul de cerere înaintat de aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 554/2004 pentru ca instanța de contencios administrativ să poată lua măsuri vremelnice, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 581 și urm. proc.civ. a textelor de lege amintite, instanța urmează să respingă acest capăt de cerere al reclamantului.
Pe fondul cererii, respectiv a legalității refuzului de înmatriculare a autoturismului proprietatea privată a reclamantului, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Prin art. 11 din Constituția României, "Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte."
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, conform cărora:
" Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultatedin actul aderării și din prevederile alineatului 2."
În cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ nr. C 106/77 din 09.03.1978, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu titlu de principiu că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Din această soluție de principiu dată de Curtea De Justiție a Comunităților Europene a cărei jurisprudență în interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale, instanța constată că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin și direct al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, fără a fi necesară așteptarea eliminării prealabile a acesteia pe cale legislativă.
Esențial problemei deduse judecății în prezenta cauză, întemeiată de către reclamant pe dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene este stabilirea faptului dacă taxa specială, taxă de natură fiscală instituită de Statul Român și în lipsa plății căreia se refuză înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului este contrară sau nu dreptului comunitar, dacă da, dacă această încălcare este evidentă și suficientă pentru a îndreptăți judecătorul național să facă aplicarea principiului efectului direct al dreptului comunitar.
Potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul,"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că "statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe internă și care sunt de natură similară.
În privința reglementărilor interne, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007. După modificarea legii, prin OUG nr. 110/2006, taxa a fost stabilită pentru toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate de la plata acesteia precum și situații concrete de la plata taxei.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
În privința consecințelor aplicării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană în prezenta cauză, instanța constată că, în interpretarea acestui articol Curtea de Justiție a Comunităților Europene a emis o serie de principii. Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Nadasdi -es - Regionalis, respectiv Ntemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia aste acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 l p. -0000, par. 65 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește a importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47. Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai M în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorita efectelor pe care le produce.
48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de construi un sistem fiscal care are diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natura să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
54. Un autoturism nou pentru care taxa de înmatriculare a fost plătită în Ungaria își pierde, în timp, o parte din valoarea sa de piață. Pe măsura deprecierii autoturismului, se diminuează de asemenea cuantumul taxei de înmatriculare incluse în valoarea reziduală a autoturismului. Din moment ce acesta este un autoturism folosit, el nu poate fi vândut decât pentru un preț ce corespunde unei părți din valoarea sa inițială, care conține valoarea reziduală a taxei de înmatriculare.
55. Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, că un autoturism de același model, vechime, cu același număr de kilometri parcurși, cumpărat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.
56. Deci, deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
57. Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela ca art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care, sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă".
Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, instanța nu observă nici o diferență între taxa instituită de legislația maghiară - care a făcut obiectul examinării Curții Europene de Justiție în cauza citată mai sus - și art. 2141din Codul fiscal român.
Ca și în cazul legislației maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriu! României - stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ele autoturismului (tipul motorului; capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Ca urmare a efectului direct în ordinea juridică internă a art. 90 alin. 1 din Tratat și a constatării că dispozițiile art. 2141- art. 2143Cod fiscal sunt contrare acestei norme din dreptul comunitar, instanța apreciază că, în soluționarea prezentei cauze se impune înlăturarea dispoziției din dreptul intern, respectiv a dispozițiilor din Codul fiscal amintite și care stau la baza refuzului autorității publice pârâte de a înmatricula autoturismul în litigiu În România, în urma importului acestuia dintr-un stat membru al Comunităților Europene.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Instituția Prefectului - județul SMs olicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea în fond a cauzei și pe cale de consecință respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de judecată a pronunțat hotărârea cu interpretarea greșită a prevederilor legale privind înmatricularea autovehiculelor în România. Plata taxei de primă înmatriculare s-a efectuat în contul Trezoreriei Statului Român, făcându-se venit la bugetul de stat în temeiul art. 214/1, 214/2 cod fiscal.
Arată că, Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor S M nu a fost titularul obligației de încasare a taxei de primă înmatriculare, efectuând doar o operațiune obligatorie și prealabilă înmatriculării și anume verificarea achitării taxei speciale de primă înmatriculare și consideră că singura instituție abilitată a aproba înmatricularea permanentă sau temporară fără plata taxei speciale era Ministerul Economiei și Finanțelor prin organele sale abilitate activitatea de verificare a achitării taxei speciale de primă înmatriculare efectuată de serviciul public comunitar reprezintă doar îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în temeiul competențelor acordate prin Ordinul 1501/2006, cu modificările și completările ulterioare, în speță art.7 alin.1 lit.
Consideră că nu se poate reține culpa instituției recurente, în ceea ce privește verificarea efectuării plății taxei speciale, operațiune premergătoare și obligatorie pentru înmatricularea permanentă sau temporară a unui autovehicul, deoarece în acest mod se îndeplinea o atribuție de serviciu și omisiunea ei sau încălcarea cu vinovăție ar atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz a funcționarului care săvârșește fapta.
În ce privește obligarea pârâtei la înmatricularea autovehiculului marca fără plata taxei speciale arată că, prevederile legale stipulau clar excepțiile de la plata taxei speciale și anume cazurile prev.de art.214/1 alin.1 și 2 cod fiscal, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că autoturismul a cărui înmatriculare fără plata taxei speciale s-a solicitat, nu se încadrează în nici una din aceste categorii, acesta neîncadrându-se nici în categoria prev.în art.214/3 cod fiscal.
Consideră că Instituția prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S M nu poate fi obligată la înmatricularea fără plata taxei de primă înmatriculare, fiind astfel obligată la încălcarea flagrantă a legii. Instituția prefectului nu este organul abilitat să procedeze la armonizarea legislației românești cu cea comunitară, această activitate fiind atributul legiuitorului și executivului respectiv al Parlamentului și Guvernului României.
Învederează că legiuitorul în reconsiderarea prev.art. 2141și 2142Cod fiscal a emis OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care instituie taxa pe poluare și care în art.3 alin.2 și art.9 menține prevederile privind scutirile de la plata taxei de poluare, prevederi între care nu se încadrează reclamantul.
În drept au fost invocate prev.art.299 și urm. Cod procedură civilă, art.214 /1, 214/2, 214/3 Cod fiscal Ordinul MAI 1501/2006, OUG 50/2008.
Deși legal citat, intimatul nu s-a prezentat în instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041Cod procedură civilă instanța apreciază recursul declarat de recurenta Instituția prefectului județului S M ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Conformart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale cuprinse în art.2141și 2142din Legea 571/2003 - Codul fiscal, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențial al taxei, se instituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prev.art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând, prin prevederile naționale adoptate, în mod direct dreptul comunitar. Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Referitor la invocarea de către recurentă a faptului că nu este titularul obligației de încasare a taxei de primă înmatriculare, această critică nu poate fi primită deoarece instituției recurente îi revine atribuția înmatriculării autoturismelor conform prevederilor Ordinului MAI 1501/2006, cu modificările și completările ulterioare și nu se pune problema răspunderii disciplinare, contravenționale, civile sau penale a funcționarului care procedează la înmatriculare, în condițiile în care, după cum se precizează mai sus, taxa de primă înmatriculare este contrară prev.art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene.
De asemenea, este nerelevantă împrejurarea că legiuitorul, în reconsiderarea prev. art. 2141și 2142din Codul fiscal a emis OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acest act normativ nefiind incident în speță, neputând retroactiva, intimatul reclamant formulând cererea de înmatriculare a autoturismului la data de 13.02.2008, când erau în vigoare textele din Codul fiscal menționate mai sus.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prev.art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene și art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Instituția prefectului județului S
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta pârâtă Institutia Prefectului S M - Serviciu Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, Județ S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Carei,-/A, Județ S M, împotriva sentinței nr.267 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi20 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 27.11.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 8 decembrie 2008
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Florica Vîrtop, Ovidiu
