Contestație act administrativ fiscal. Decizia 419/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.419/CA/2008 -
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar-JUDECĂTOR 2: Florica Vîrtop
JUDECĂTOR 3: Ovidiu
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat de recurenta reclamantă - SRL cu sediul în, Str.-, nr.26, Județ S M, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, județ S M, împotriva sentinței nr.241 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiectcontestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta reclamantă prin consilier juridic în baza împuternicirii de reprezentare și vizită emisă de recurentă, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 2 lei achitată prin chitanța nr.-/18.11.2008, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că intimatul pârât a depus la dosar în data de 26.09.2008 întâmpinare, după care:
Reprezentantul recurentei reclamante precizează că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea soluției date și admiterea acțiunii. Soluția dată este neîntemeiată și se încalcă prezumția de nevinovăție prin aceasta. Organele de cercetare penală de 2 ani încearcă și tot nu reușesc să facă dovada existenței infracțiunii de fraudă. Solicită deci, admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin sentința.241 din 11 iunie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta - " " SRL, împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice SMp entru anulare decizie. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 59256/02.10.2006 emisă de pârâtă, s-a dispus suspendarea soluționării contestațiilor nr. 59252/24.- și nr. 59256/24.- formulate de - " " SRL împotriva Procesului verbal din 10.07.2007, respectiv a Deciziei de impunere nr. 246/12.07.2007 întocmite de organele de control din cadrul Administrației Finanțelor Publice S M, Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Juridice II până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii.
Sesizarea penală, până la soluționarea căreia s-a dispus suspendarea soluționării contestațiilor formulate de reclamantă, cu nr. 55069/31.07.2007 adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei de către Activitatea de Inspecție Fiscală SM( filele nr. 68 - 70 din dosar), a fost întocmită urmare a constatărilor organului de control fiscal cuprinse în procesul verbal nr. 50655/12.07.2007 și în Raportul de inspecție fiscală nr. 50656/12.07.2007 - în baza cărora s-a emis decizia de impunere nr. 426/12.07.2007 - și vizează implicațiile fiscale ale constatărilor organelor de poliție din data de 09.08.2006, respectiv existența unor indicii privind săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 82/1991 a contabilității.
Cererea de suspendare a judecării acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei de suspendare a soluționării contestațiilor, formulată de către pârâtă a fost apreciată de către instanță ca neîntemeiată, motiv pentru care, în ședința publică din 11.06.2008 a respins-
Instanța a apreciat că, prin prezenta acțiune în contencios administrativ este chemată să se pronunțe asupra legalității deciziei emisă de pârâtă în sensul suspendării soluționării contestațiilor formulate de reclamantă și nu pe fondul contestațiilor, respectiv să stabilească caracterul legal sau nu al acestei suspendări prin prisma existenței sau nu a legăturii de cauzalitate între modul de soluționare a plângerii penale și contestațiile formulate de către reclamantă.
În aceste condiții, instanța constată că, în prezent, între modul de soluționare a sesizării penale și legalitatea deciziei contestate nu există legătură care să justifice suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 244 pct. 2.proc.civ.
Pe fondul cauzei, instanța constată incidența în speță a dispozițiilor art.214 alin. 1 lit. a și alin. 3 din OG nr. 92/2003, potrivit căruia, "organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea."
Verificând conținutul actelor administrativ fiscale contestate de către reclamantă prin contestațiile formulate în cadrul procedurii administrative prevăzută de Codul d e procedură fiscală, conținutul deciziei de impunere, al sesizării penale formulate de organul fiscal care a efectuat activitatea de control și al contestațiilor formulate de către reclamantă, instanța constată că, modul de soluționare a contestațiilor formulate de către reclamantă depinde de modul de soluționare a sesizării penale, deoarece stabilirea obligațiile fiscale suplimentare în sarcina reclamantei este consecința aprecierii de către organul fiscal a existenței unei fapte de natură penală și, practic acestea reprezintă prejudiciul cauzat bugetului de stat prin săvârșirea acestei fapte.
Astfel, instanța constată că, în mod corect organul competent de soluționare a contestației a dispus suspendarea soluționării contestației, respectiv că, decizia a cărei anulare se solicită este temeinică și legală.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs în termen legal timbrat, recurenta - SRL solicitând instanței admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că prin cererea adresată instanței de fond a solicitat suspendarea executării respinsă pe considerentul că a fost sesizată pentru cercetare penală Judecătoria Carei și că executarea procesului verbal întocmit de SMe ste suspendată până la soluționarea dosarului penal. Această reținere este pentru admiterea cererii sale și nu pentru respingerea ei, din moment ce procesul verbal era suspendat până la soluționarea dosarului penal, organele financiare nu puteau proceda la executarea silită. Din moment ce organele financiare au pornit executarea singura apărare împotriva acestei inegalități era o cerere de suspendare a executării silite până la soluționarea dosarului penal, ori instanța de fond a respins cererea de suspendare și a validat executarea silită a unui proces verbal ce a fost suspendat până la soluționarea dosarului penal.
Intimata SMl egal citată în cauză mu s-a înfățișat și nu a depus întâmpinare.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu reține că este nefondat urmând ca în baza prev.art.312 Cod procedură civilă să se dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Recurentul reclamant prin acțiunea introductivă a solicitat primei instanțe anularea deciziei 59256/2.10.2006 emisă de intimata pârâtă și obligarea acesteia la soluționarea contestațiilor formulate împotriva procesului verbal de control din 10.07.2007 respectiv a deciziei de impunere 246/12.07.2007.
Analizând acțiunea formulată prin prisma motivelor invocate cât și a prevederii legale incidente art.214 alin.1 lit.a și alin.3 din OG 92/2003 prima instanță în mod corect și legal a reținut că decizia atacată este legală atâta vreme cât soluționarea contestațiilor depinde de modul de soluționare a sesizării penale formulate de organul fiscal în urma controlului efectuat.
Prin cererea formulată în fața primei instanțe recurenta reclamantă nu a investit instanța cu o cerere de suspendare a executării silite, iar prima instanță nefiind investită cu soluționarea unei asemenea cereri nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra acestor aspecte.
Prin urmare se reține că motivele de recurs privitoare la necesitatea suspendării executării silite ori nepronunțarea primei instanțe asupra unei asemenea solicitări nu pot fi primite, instanța neputându-se pronunța legal decât asupra ce s-a cerut prin acțiune. Existența unor motive ce vor putea duce la suspendarea executării silite demarate împotriva recurentei trebuie să fie analizate de către instanța competentă a se pronunța asupra executării silite ca urmare a sesizării ei cu o contestație la executare în cadrul căreia să fie formulată și o cerere de suspendare a executării, dar acest fapt nu poate avea loc în cadrul analizei legalității actului administrativ prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate împotriva procesului verbal de control și deciziei de impunere.
Cererea de suspendare formulată în fața primei instanțe viza suspendarea soluționării cauzei în temeiul prev.art.244 pct.2 Cod procedură civilă până la soluționarea dosarului penal și nu suspendarea executării procesului verbal cum în mod eronat arată recurentul în motivele de recurs, iar prin respingerea acestei cereri prima instanță nu a validat executarea silită ci a statuat că între soluționarea cauzei și modul de soluționare a plângerii penale nu există legătură de cauzalitate atâta vreme cât fondul din prezenta cauză nu vizează legalitatea actelor administrative contestate.
Prin urmare, instanța de recurs reține că motivele de recurs invocate sunt nefondate urmând să dispună respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Instanța nu va acorda cheltuieli de judecată deoarece acestea nu s-au solicitat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta reclamantă - SRL cu sediul în, Str.-, nr.26, Județ S M, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice cu sediul în S M, Romană, nr.3-5, județ S M, împotriva sentinței nr.241 din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi20 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 27.11.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 10 decembrie 2008
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Florica Vîrtop, Ovidiu
