Anulare act administrativ . Decizia 4291/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4291
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE G și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PRESTAȚIE SOCIALĂ G împotriva sentinței nr.1499 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentele pârâte AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE G și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PRESTAȚIE SOCIALĂ G, intimata reclamantă și intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursurile au fost declarate în termen legal și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, iar intimata reclamantă a formulat întâmpinare.
S-a arătat că recurentele pârâte au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 Cod proc. civilă.
Curtea a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 1499 din 15 mai 2009, Tribunalul Gorja respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale
A admis contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Direcția de Muncă și protecție Socială, Agenția Județeană pentru Prestații Sociale G și primăria comunei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că că reclamanta la data de 8 aprilie 2007 născut-o pe minora, iar la data de 29 mai 2008 născut pe cel de al doilea copil, respectiv pe, formulând cerere pentru acordarea indemnizației pentru creșterea celor doi copii, conform dispozițiilor OUG nr. 148/2005, iar prin decizia nr. 6331 din 13.08.2007, s-a aprobat cererea reclamantei acordându-se indemnizație pentru creșterea unuia dintre cei doi copii, în cuantum de 600 lei începând cu data de 1.06.2007.
S-a constatat că reclamanta la data de 29 mai 2009 născut pe cea de a doua fiică -, fiindu-i acordată indemnizație pentru creșterea numai unuia dintre cei doi copii, în cuantum de 600 lei începând cu data de 8.04.2007 când a fost născută.
Din considerentele deciziei atacate rezultă că reclamantei nu i s-a acordat toate drepturile prevăzute de ordonanța respectivă, fiind soluționată parțial, în sensul acordării unei singure indemnizații pentru creșterea celor doi copii, deși conform disp. art. 6 al. 1 din OUG nr. 148/2005 "concediul și indemnizația lunară pentru creșterea și îngrijirea copilului se cuvine și se plătește pentru fiecare dintre primele trei nașteri". În acest mod s-au încălcat disp. art. 8 al. 1 din HG1025/2006 care prevede că în cazul în care persoana îndreptățită beneficiară a concediului și a indemnizației lunare pentru creșterea copilului de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, naște în această perioadă unul sau mai mulți copii, concediu pentru creșterea copilului prev. la art. 1 al. 1 din OUG nr. 148/2005 se prelungește corespunzător până la încheierea duratei de acordare pentru cel din urmă copil, conform legii, a concediului și indemnizației pentru creșterea copilului.
Ca atare, interpretarea dată de pârâtă în sensul că legiuitorul nu a precizat pentru fiecare copil, ci doar pentru fiecare naștere este eronată, întrucât se observă că legiuitorul s-a referit la concediul și indemnizația lunară ci nu la concediul sau indemnizația lunară, cu atât mai mult cu cât prin normele metodologice de aplicare s-a definit termenul de naștere ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii vii, astfel că mamele beneficiază pentru fiecare din primele trei nașteri, atât de concediu, cât și de indemnizația lunară pentru creșterea și îngrijirea copilului, indemnizație care se acordă copilului și nu copiilor, și pe cale de consecință, interpretarea corectă este că indemnizația lunară se acordă pentru fiecare copil în parte, născut în primele trei nașteri, fără a se preciza că de acest drept ar beneficia doar primii trei copii născuți și nu copii născuți din primele trei nașteri.
În raport de aceste aspecte, rezultă firesc faptul că atât concediul cât și indemnizația lunară pentru creșterea și îngrijirea copilului se acordă și se plătește pentru fiecare din primele trei nașteri, respectiv pentru mamă concediu, iar pentru copil indemnizația lunară, fără a se menționa că se acordă o singură indemnizație indiferent de numărul copiilor născuți vii în primele trei nașteri.
Nu s-a reținut nici motivarea pârâtei în sensul că beneficiarul indemnizației lunare ar fi exclusiv părintele și nu copilul, când de fapt legiuitorul vizează ambele persoane așa cum rezultă din aceleași norme metodologice de aplicare a prevederilor ordonanței de urgență privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și care stabilește că indemnizația pentru creșterea copilului și nu copiilor este de 600 lei sau opțional de 85% din media veniturilor profesionale realizate în ultimele 12 luni.
Pe de altă parte este de notorietate faptul că, statul asigură protecția copilului și garantează respectarea tuturor drepturilor sale, prin activitatea specifică realizată de instituțiile statului și de autoritățile publice cu atribuții în acest domeniu. Statul intervine în stabilirea politicilor sociale de protecție a familiei și copilului, în dezvoltarea unui sistem eficient de asigurări sociale, în dezvoltarea de programe de interes național, o funcție importantă a acestuia este aceea de a crea și monitoriza gradul de implementare a cadrului legal privind respectarea și promovarea drepturilor copilului.
Unul din obiectivele importante ale programului de protecție socială îl reprezintă reducerea abandonului de copii și sporirea natalității, prin adoptarea unor măsuri specifice, respectiv susținerea familiilor în vederea creșterii copilului, așa cum rezultă din nota de fundamentare a promovării și adoptării ordonanței nr.148/2005, astfel că această indemnizație reprezintă una din măsurile de protecție a copilului în vârstă de 2 ani sau 3 ani, alături de toate celelalte drepturi și stimulente.
Conform art.6 alin.l din OUG nr.148/2005: "Concediul si indemnizația lunara prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate in una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006."
Conform art.5 alin.2 din OUG nr.148/2005: " de aceleași drepturi si una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul in vederea adopției sau care are copilul in plasament ori in plasament in regim de urgenta, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum si persoana care a fost numita tutore."
Prin decizia nr.937/2006 Curtea Constituțională a reținut că: "Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 instituie o forma de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârsta de pana la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.", rezultând în mod concret faptul că această indemnizație reprezintă o măsură de protecție atât pentru copil sau copii, cât și pentru părintele care beneficiază de concediul pentru creșterea și îngrijirea copilului sau copiilor.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
În temeiul art. 7 alin. (7) din aceeași lege, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alineatul (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
În consecință, procedura prealabilă este o șansă dată atât autorității publice de a putea să-și revoce actul și să nu mai fie obligată să participe la un proces care astfel va fi evitat, cât și pentru cel vătămat care va putea să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, într-o procedură necontencioasă putându-se astfel evita sesizarea instanței în cadrul procedurii contencioase.
În măsura în care însă cel ce se consideră vătămat printr-un act administrativ înțelege să se adreseze instanței de judecată, ar fi excesiv de formalist a se interpreta că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită, când de fapt legiuitorul a urmărit prin normele edictate, să îi sprijine pe cei ce se consideră vătămați în drepturile lor prin acte administrative, cu atât mai mult cu cât cererea reclamantei nu a fost soluționată în totalitate, ci doar parțial.
De altfel decizia atacată exprimă punctul de vedere al intimatei, punct de vedere menținut de-a lungul desfășurării cauzei de față și exprimat în concluziile scrise
Împotriva sentinței a declarat recurs Agenția Județeană pentru Prestații Sociale G, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a considerat în mod eronat că în prezenta cauză ar fi vorba despre copii gemeni când în realitate se pune problema acordării indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului născut în perioada în care mama se afla deja în concediu pentru creșterea și îngrijirea primului copil.
Se arată că instanța de fond n-a ținut cont de faptul că reclamanta nu a depus un nou dosar pentru acordarea indemnizației pentru cel de-al doilea copil la Primăria, petenta fără a avea o justificare legală a solicitat acordarea unei indemnizații duble, pe motivul că la 29.05.2008 a născut al doilea copil fără însă să existe o solicitare în acest sens din partea reclamantei.
Un al doilea motiv de recurs privește aspectul că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii, instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești.
Deși petenta a solicitat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului în cuantum de 1200 lei începând cu 29.05.2004, data la care a dat naștere celui de-al doilea copil, instanța anulând decizia a acordat indemnizația de la data emiterii acesteia, deși cel de-al doilea nu era încă născut.
Recurenta arată că potrivit art.6 alin.3 și 4 din nr.OUG148/2005 dispun că în situația în care se suprapun două sau mai multe cazuri din cele prevăzute la art.1 și 2 va avea loc o prelungire corespunzătoare a concediului, dar în ceea ce privește indemnizația se va acorda o indemnizație unică și nu în funcție de numărul copiilor, reglementare cuprinsă î.8 din nr.HG1025/2006 privind normele de aplicare a nr.OUG148/2005.
Arată recurenta că instanța de fond a refuzat să ia în considerare că această indemnizație nu reprezintă o măsură de protecție a copilului întrucât beneficiarul indemnizației este părintele și nu copilul și reprezintă un substituit al salariului deoarece în perioada concediului de creștere și îngrijire a copilului, contractul individual de muncă în cauză fiind suspendat conform legii.
La 25.06.2009 și Direcția de Muncă și Protecție Socială Gad epus recurs, invocând aceleași motive de recurs ca și
La 12.10.2009 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor.
Intimata arată că sentința a fost pronunțată cu respectarea strictă a legislației în vigoare, respectiv nr.OUG148/2005 și a normelor metodologice de aplicare a acesteia.
Se mai arată că în mod eronat se susține că beneficiarul indemnizației este părintele și nu copilul întrucât părintele nu este decât persoana prin intermediul căreia se plătește această indemnizație în beneficiul copilului, deoarece chiar suportul faptic al acestui drept bănesc este generat de nașterea fiecărui copil în parte.
Intimata arată că susținerea că s-ar plăti o indemnizație dublă nu corespunde realității, fiecare copil urmând să beneficieze în perioada de la nașterea acestuia și până la împlinirea vârstei de 2 ani de câte o indemnizație separată.
Precizează intimata că nu este adevărat că n-ar fi solicitat niciodată indemnizația, deși era suficientă doar depunerea actelor care să ateste a doua naștere, cu atât mai mult cu cât pârâta a refuzat primirea documentației doveditoare la cea de-a doua naștere până la 08.04.2009.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art.3041Curtea reține:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei G să-i plătească indemnizație de creștere pentru ambii copii, respectiv pentru născută la 08.04.2007 și născută la 29.05.2008, precum și să-i plătească două indemnizații pentru perioada anterioară, adică de la 29.05.2008 (data nașterii celui de-al doilea copil) și până în prezent.
Deși reclamanta nu a solicitat niciodată anularea deciziei prin care i s-a acordat indemnizația pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei, instanța a anulat această decizie pronunțându-se și asupra acestui lucru ce nu s-a cerut, ceea ce atrage motivul de modificare a sentinței prevăzut de art.304 pct.6 proc. civ.
Mai mult, deși la dosar există două decizii cu același număr respectiv 6331 dar din date diferite, una din 13.08.2007 și alta din 12.03.2009, instanța de fond o anulează pe prima (cea din 13.08.2007) privind cuantumul indemnizației în sensul că acordă 1200 lei în loc de 600 lei.
Acest lucru echivalează cu obligarea pârâtei de a plăti de la data anulării deciziei, adică de la 13.08.2007, o indemnizație dublă în cuantum de 1200 lei deși cel de-al doilea copil nu era născut la data când pentru pârâtă a început să curgă obligația plății, ceea ce contravine flagrant dispozițiilor prevăzute de nr.OUG148/2005.
Curtea constată totodată că nu există niciun act prin care reclamanta să facă dovada că a solicitat vreodată acordarea indemnizației pentru creșterea și îngrijirea celui de-al doilea copil, simpla nastere neobligand parata in niciun fel atata vreme cat nu se si solicita drepturile ce deriva din aceasta.
În consecință, având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 proc. civ. va admite recursurile și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâtele AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE G și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PRESTAȚIE SOCIALĂ G împotriva sentinței nr.1499 din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
2ex/27.11.2009
Jud. fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti
