Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 4293/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4293
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.1941 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns procurator pentru recurenta reclamantă, lipsind intimatul pârât STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Procurator pentru recurenta reclamantă depune, în copie, procura generală autentificată sub nr.3721/21.10.2009, adresa nr.59/2009 emisă de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența și o cerere prin care recurenta reclamantă precizează că renunță la capetele 1 și 2 din cerere, care vor face obiectul unui alt dosar și solicită admiterea recursului și modificarea sentinței cu privire la petitul 3, în sensul acordării despăgubirilor morale
Curtea, având în vedere dispozițiile art.68 alin.4 Cod proc. civilă, a trecut la deliberări.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr-, reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate și să- recunoască calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, precum și a holocaustului comunist pentru perioada de deportare în 1951-1956 împotriva sa și a familiei sale, precum și obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor morale și materiale în cuantum de 1.500.000 euro pentru ea și câte 100.000 euro pentru fiecare membru al familiei sale compusă cei doi copii și.
In motivarea cererii sale, reclamanta aratat că la data de 18.06.1951 a fost deportata, împreună cu familia în localitatea Nouă, județul B de la domiciliul său din de Cîmp, județul M, la părăsirea domiciliului său a lăsat pământuri arabile și terenuri intravilane, case de locuit și anexe gospodărești, păsări, animale, unelte și mașini agricole, stupi, etc. iar la revenire a găsit o ruină.
In Câmpia, reclamanta a susținut că a stat cinci ani, în chin și suferință datorită condițiilor mizere în care a locuit și urmare acestui fapt s-a îmbolnăvit.
A mai susținut reclamanta că atât ea cât și familia sa, pe perioada deportării, au fost supuși la un regim de dezumanizare și călcare a demnității umane.
In drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.90 pr.civilă, art.1075 civil, CEDO, Constituția României, Legea nr.30/1994, Legea nr.173/2006, Decretul Lege nr.118/1990 și nr.OUG214/1999.
In dovedirea acțiunii, reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu acte pe care le-a depus în copie xerox la dosarul cauzei.
In apărare, în baza disp. art.115 și următoarele, pârâtul a ridicat excepția inadmisibilității cererii pentru neparcurgerea procedurii prealabile administrative conform nr.OUG214/1999, iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât reclamantul și familia sa este beneficiarul drepturilor prevăzute de lege.
Prin sentinta nr. 1941 din 21 mai 2009, Tribunalul Mar espins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice M.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca reclamanta, înainte de a sesiza instanța de judecată, nu a realizat procedura prevăzută de nr.OUG214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România.
Potrivit art.4 alin.3 din nr.OUG214/1999, Comisia înființată conform art.4 alin.1 din aceeași ordonanță verifică dacă solicitantul îndeplinește condițiile prevăzute de ordonanța de urgență și constată calitatea de luptător în rezistența anticomunistă prin decizie, iar împotriva deciziei comisiei, precum și în cazul refuzului nejustificat al acesteia de a rezolva cererea, persoana interesată poate introduce plângere la instanța de contencios administrativ competentă, în baza art. 6 alin. 2 din ordonanța de urgență a guvernului.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta, care a sustinut ca aceasta este data cu incalcarea Legii nr. 221/2009 - art. 3 lit. e, in sensul ca dislocarea sau stramutarea si stabilirea domiciliului obligatoriu constituie masura administrativa, iar competenta de solutionare apartine sectiei civile, potrivit art. 4 din Legea nr. 221/2009.
La data de 27.10.2009 recurenta reclamanta a solicitat analizarea sentintei doar in ceea ce priveste solutia data petitului 3 al cererii de chemare in judecata, intruca intelege sa renunte la judecarea primelor doua, pentru care isi rezerva dreptul de a formula o alta cerere de chemare in judecata, de raspunsul primit de la Comisia pentru constatarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Prin cererea introductiva, intemeiata pe dispozitiile OUG nr. 214/1999, reclamanta a investit instanta cu solicitarea de a se constata calitatea acestuia si a membrilor familiei sale de luptatori in rezistenta anticomunista, constatarea si recunoasterea publica a holocaustului comunist pentru perioada de deportare in (1951-1956), obligarea statului R la plata daunelor materiale si morale in cuantum de 1.500.000 euro pentru reclamant si 100.000 euro daune morale pentru membrii familiei.
de modalitatea clară și lipsită de echivoc de redactare a cererii de chemare în judecată, in mod corect judecatorul fondului si-a intemeiat analiza pe dispozitiile OUG nr. 214/1999, care prevede o procedura speciala, aceea de adresare in prealabil comisiei, infiintata in conditiile art. 4 alin.1, care verifică dacă solicitantul îndeplinește condițiile prevăzute de ordonanța de urgență și constată calitatea de luptător în rezistența anticomunistă prin decizie, urmand ca împotriva deciziei comisiei, precum și în cazul refuzului nejustificat al acesteia de a rezolva cererea, persoana interesată sa introduca plângere la instanța de contencios administrativ competentă, în baza art.6 alin.2 din ordonanța de urgență a guvernului.
Este de principiu in materie de drept procesual civil ca partea are dreptul sa hotarasca ea singura cu privire la exercitarea actiunii, a carei pornire se concretizeaza prin cererea de chemare in judecata. In acest scop, ea este obligata sa determine obiectul actiunii, urmand ca litigiul sa fie solutionat numai in acest cadru si fara ca instanta sa poata depasi limitele fixate. Obligatia instantei de a se pronunta numai cu privire la obiectul actiunii constituie o garantie pentru aplicarea corecta a principiului disponibilitatii, recunoscut partii prin art. 129 alin.6 civ.
Cod PenalPrin cererea de recurs, insa, reclamanta a modificat temeiul juridic al cererii introductive, sustinand ca aceasta era admisibila in raport de prevederile art. 3 din Legea nr. 221/2009, care defineste masura administrativa cu caracter politic ca fiind orice masura luata de organele fostei militii sau securitati avand ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, iar prin notele scrise din sedinta de la 27.10.2009, a solicitat Curtii examinarea sentintei doar sub aspectul solutiei data petitului 3 al cererii introductive, acela al acordarii despagubirilor in temeiul Legii nr. 221/2009.
C urmeaza sa constate ca aceste critici sunt formulate cu incalcarea prevederilor art. 316 si 294 alin. 1.civ.Cod Penal, in conformitate cu care in recurs nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata si nici nu se pot face alte cereri noi.
Prin urmare, cererea recurentei prin care a schimbat temeiul juridic al actiunii in faza recursului, nu poate fi primita intrucat controlul judiciar nu poate privi decat ceea ce s-a dezbatut si solutionat in faza primei instante, astfel ca aceste critici nu pot fi valorificate ca motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.1941 din 21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. -
2ex/-
Jud. fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti
