Anulare act administrativ . Decizia 4340/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4340
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 20 octombrie 2009, privind recursurile declarate de reclamanta - - S și pârâta D împotriva sentinței nr.1064 din 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 20 octombrie 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr.1064 din 25 mai 2009 admis în parte contestația formulată de reclamanta - - S în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII D și
S-a anulat în parte decizia nr. 96/20.06.2008, decizia de impunere nr. 1703/29.02.2008 și raportul de inspecție fiscală nr. 1703/29.02.2008 cu privire la suma de 201.889 RON pentru care s-a calculat în cuantum de 38.359 RON și accesoriile aferente.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, urmare a raportului de inspecție fiscală nr.1703/2008 întocmit la data de 29.02.2008, s-a emis decizia de impunere nr.1703/29.02.2008 prin care s-a stabilit suplimentar în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 60.449 lei, respectiv pentru suma de 116.264 lei reprezentând valoarea unor bunuri degradate calitativ s-a calculat. în cuantum de 22.090 lei, iar pentru suma de 201.889 lei reprezentând valoarea unor bunuri constatate lipsă în gestiune s-a calculat în cuantum de 38.359 lei, adăugându-se accesoriile aferente de 3.808 lei.
Împotriva celor două acte fiscale reclamanta a formulat contestație, fiind respinsă ca neîntemeiată prin decizia nr.96/20.06.2008.
Referitor la obligația de plată a sumei de 38.359 lei reprezentând și accesoriile aferente, stabilită ca urmare a constatării lipsei unor bunuri în gestiune în valoare de 201.889 lei, instanța a reținut că această sumă nu este datorată de către reclamantă și deci, actele fiscale contestate sunt nelegale sub acest aspect, având în vedere că, așa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, diferența constatată prin procesul-verbal din 30 octombrie 2007 dintre valoarea stocurilor faptice și valoarea scriptică a fost reglată de către reclamantă în lunile noiembrie și decembrie, astfel că dispozițiile art.128 alin.4 lit.d din Legea nr.571/2003 nu își mai găsesc aplicabilitatea în cauză, atât timp cât constatările faptice se regăsesc în întregime în înregistrările scriptice din contabilitatea firmei.
În ce privește obligația de plată a sumei de 22.090 lei la care se adaugă accesoriile aferente stabilită ca urmare a constatării unor bunuri degradate calitativ a căror valoare este de 116.264 lei, instanța a reținut că reclamanta nu a efectuat operațiunile de distrugere și scădere din gestiune a acestor bunuri.
Potrivit art.128 alin.8 lit.b din Legea nr.571/2003, precum și normelor metodologice cuprinse în nr.HG44/2004, nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin.1 bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ, următoarele condiții: bunurile nu sunt imputabile, degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente, se face dovada că s-au distrus bunurile și nu mai intră în circuitul economic.
Întrucât această ultimă condiție prevăzută de lege nu este îndeplinită în cauză, fapt constatat și prin expertiza efectuată, aceste stocuri trebuie considerate livrare de bunuri cu plată pentru care se datorează
Cât privește cererea de rambursare a sumei de 64.257 lei reprezentând A și accesorii, instanța a apreciat că aceasta este inadmisibilă, având în vedere restituirea și rambursarea sumelor de la buget către contribuabili este reglementată printr-o procedură specială, prevăzută de nr.1899/2004 care obligă organul fiscal să efectueze o verificare a datelor din evidența de plătitor a solicitantului, restituirea sumei făcându-se numai în măsura în care nu există alte obligații bugetare restante, iar dacă există, după efectuarea compensării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - - și DGFP
În recursul său reclamanta - - critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând că, înceea ce privește bunurile degradate, acestea nu sunt purtătoare de TVA.
Se arată că în 2003, societatea a produs și înregistrat în contabilitate sămânța de porumb, care din motive obiective neimputabile, nu a mai fost însămânțat din cauza germinației scăzute și că la data privatizării(anul2003) a preluat un stoc de produse chimice pentru efectuarea de tratamente la culturi ce nu s-a putut folosi și care au expirat în 2005.
Precizează recurenta că livrarea de bunuri este o operațiune comercială generatoare de TVA iar art.128 alin.8, lit.a-c din Codul Fiscal, la care se face trimitere în actele de control și în sentința atacată, constituie excepția de la art.128 alin.4 lit.d din Codul Fiscal ce prevede că sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată, bunurile constatate lipsă din gestiune, cu excepția celor la care face referire art.128 alin.8, lit.a-c din Codul Fiscal.
Învederează că, în speță, bunurile nu sunt lipsă în gestiune, astfel că nu sunt purtătoare de TVA și pe cale de consecință nu se poate aplica excepția prevăzută de art.128 alin.8, lit.a-c din Codul Fiscal, așa cum în mod corect s-a reținut în raportul de expertiză.
DGFP D în recursul său critică sentința instanței de fond invocând faptul că hotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii.
Referitor la diferențele existente între stocul faptic și cel scriptic al bunurilor din patrimoniul - -, se arată că a dovedit instanței de fond că acestea au fost determinate pe baza documentelor contabile aparținând petentei precum și a listelor de inventariere la 30 octombrie 2007.
Învederează recurenta că instanța trebuia să analizeze temeinicia și legalitatea unui act raportat la înscrisurile existente la data întocmirii sale iar înscrisurile avute în vedere de expert pentru a răspunde la obiectivul nr.1 din raport nu au fost prezentate la data întocmirii actelor administrative.
Examinând recursurile potrivit art.304 CPC și potrivit art.3041CPC, Curtea reține:
Prin sentința nr.1064 din 25 mai 2009, Tribunalul Dolja admis în parte contestația formulată de - - S, a anulat în parte decizia nr.96/2008, decizia de impunere nr.1703 din 29 februarie 2008 și raportul de inspecție fiscală nr.1703 din 29 februarie 2008 cu privire la suma de 201.889 lei RON pentru care s-a calculat TVA în cuantum de 38359 lei RON și accesoriile aferente.
Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a exonerat-o pe reclamantă de plata TVA-ului în cuantum de 38359 lei RON și accesorii stabilită de organul fiscal ca fiind diferența între stocul faptic și cel scriptic al bunurilor din patrimoniul acesteia.
Potrivit raportului de expertiză, ce a avut ca obiectiv încuviințat de instanță situația stocului scriptic și a celui faptic, reiese că la 31 octombrie 2007 nu mai există diferențe între inventar și contabilitate ca urmare a reglărilor din contabilitate.
Susținerea recurentei - - că bunurile degradate nu sunt purtătoare de TVA nu poate fi reținută ca motiv de modificarea a sentinței.
Potrivit art.128 alin.8 din Codul Fiscal nu se consideră livrare de bunuri cu plată bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:
a - bunurile nu sunt imputabile;
b - degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente;
c - se face dovada că s-au distrus bunurile și nu mai intră în circuitul economic.
În speță, chiar raportul de expertiză a stabilit că reclamanta nu a făcut dovada scăderii din gestiune și a distrugerii bunurilor degradate, respectiv sămânța de porumb și produsele chimice, bunurile pe care reclamantul le apreciază ca nefiind livrare de bunuri și nepurtătoare de TVA.
În consecință, nefiind îndeplinite două din cele trei condiții pe care art.128 alin.8 le prevede a fi îndeplinite cumulativ, Curtea apreciază ca fiind corectă constatarea organului de control prin care a stabilit că bunurile mai sus menționate nu pot fi apreciate ca fiind stocuri degradate calitativ, ci livrare de bunuri cu plată pentru care se datorează TVA.
Astfel, având în vedere dispozițiile art.312 CPC, Curtea urmează a respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta - - S și pârâta D împotriva sentinței nr.1064 din 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehnored.
10 decembrie 2009
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Alina Răescu, Costinel Moțîrlichie
