Anulare act administrativ . Decizia 440/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 440
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
- - -- JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta reclamantă - -, împotriva sentinței numărul 3771 din 05 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat, pentru recurenta reclamantă - - și pentru intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față;
Avocat, pentru recurenta reclamantă - -, solicită într-o primă variantă admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea completării administrării probatoriului și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât instanța de fond a reținut eronat că deplasarea pe ruta B - și retur nu s-ar fi făcut în interesul societății, astfel încât suma de 5.041 lei, reprezentând cheltuieli cu biletele de avion nu ar fi deductibilă fiscal, ori această deplasare s-a făcut în vederea încheierii unor contracte. Cu privire la cele două autoturisme marca Peugeut, arată că acestea au fost folosite de către directorul economic al - - și de către Președintele Consiliului al Administrație, deci persoane care își desfășoară activitatea în societate în baza unui contract individual de muncă și respectiv în baza unui contract de mandat.
In subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și anularea actelor administrative fiscale suplimentare emise de organele de control și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
consilier juridic pentru intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, întrucât instanța de fond a respins proba cu expertiză deoarece actele existente la dosar au fost suficiente pentru soluționarea cauzei. Cu privire la biletele de avion, pe ruta B - și retur, acestea nu au fost depuse la organul de control, iar cu privire la cele două autoturisme precizează că nu au fost folosire în interesul societății pentru realizarea de operațiuni impozabile, și, în consecință, societatea contestatoare nu avea dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugată întrucât nu îndeplinește prevederile art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12.04.2007 pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal reclamanta - - Cac hemat în judecată pârâtul D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța anularea actelor de control întocmite de către pârât, respectiv decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 6869/29.11.2006 și a raportului de inspecție fiscală nr. 6869/29.11.2006 - anexă a acestei decizii, și Decizia nr. 23/26.03.2007 prin care s-a respins contestația reclamantei.
In temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea executării până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
In fapt, reclamanta arată că prin Decizia de impunere nr. 6869/29.11.2006 s-au stabilit următoarele: baza impozabilă stabilită suplimentar pentru TVA -673.884 lei, TVA stabilită suplimentar - 128.038 lei, majorări aferente TVA -83059 lei, baza impozabilă stabilită suplimentar pentru impozit pe profit - 473.265 lei, impozit pe profit stabilit suplimentar - 78.655 lei, majorări aferente impozitului pe profit - 30298 lei.
Reclamanta arată că organul de inspecție fiscală considera că suma de 126.050, 42 lei reprezentând contravaloare lucrări de reabilitare birou și hala este eronat înregistrată integral în cheltuieli deductibile. Se consideră că aceste lucrări reprezintă investiții efectuate la mijloace fixe existente, în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali, care măresc gradul de confort și ambient. Consideră opinia organului de inspecție fiscală ca fiind nelegală, deoarece suma de 126.050,42 reprezintă contravaloare lucrări de reparații, iar calificarea cheltuielilor rezultă din interpretarea pct. 7 lit. d din HG 909/1997, respectiv pct. III 2 din HG 2139/2004.
Totodată, reclamanta arată că organul de inspecție fiscală a considerat suma de 30585,19 lei reprezentând cheltuieli cu întreținerea, funcționarea, reparațiile, asigurări, diferențe de curs valutar și dobânda pentru două autoturisme marca Peugeut ca fiind nedeductibile, cu motivația că sunt folosite de administratori care nu sunt angajați în firmă. Se consideră că această sumă este deductibilă la calculul impozitului pe profit, având în vedere că societatea reclamantă are încadrată o persoană având funcția director economic, angajat cu contract individual de muncă, societatea este condusă de Consiliul de administrație, președintele acestui Consiliu având abilitarea să reprezinte societatea în relațiile cu terții, iar cele două mașini sunt destinate salariatului cu funcție de conducere și Președintelui Consiliului de Administrație.
De asemenea, reclamanta arată că organul de inspecție fiscală a considerat ca fiind nedeductibilă suma de 5.071 lei, reprezentând cheltuieli cu bilete de avion pe ruta B- și retur, deoarece societatea nu are relații de afaceri cu firme din. Reclamanta consideră că această cheltuială este deductibilă, deoarece, deplasarea în s-a făcut în interesul afacerii, la invitația unui potențial partener de afaceri.
Organul de inspecție fiscală a considerat că societatea a dedus în mod eronat în anul 2004, cheltuieli cu diferențele de curs valutar în sumă totală de 472.466.550 lei, constatând că societatea reclamantă a achitat suma de 88.000 USD către o firmă din Liban (. ) în baza facturii pro forma nr. 1162/02, pentru achiziția unor utilaje, care nu au mai fost livrate. Organul de inspecție fiscală califică cheltuiala cu diferența de curs ca fiind nedeductibilă pe motiv ca plata nu s-a concretizat în utilaje care să producă venituri impozabile.
In ceea ce privește TVA, reclamanta a arătat că organul de inspecție fiscală a considerat că societatea nu are drept de deducere pentru suma de 60.519,19 lei TVA aferentă achiziției de teren, imobil mijloace fixe care nu sunt utilizate în folosul operațiunilor taxabile, acolo locuind unul dintre administratori. De asemenea, se menționează că tranzacția nu a fost înregistrată la notar și nici operata la Cartea Funciară.
In fapt, societatea reclamantă a achiziționat de la - INDUSTRIES - conform facturii fiscale seria - - nr. -/13.10.2004 teren în suprafață de 225 mp și mijloace fixe în valoare de 3.790.412.496 lei ROL. TVA aferentă este de 60.519,19 lei. Consideră că societatea are drept de deducere pentru TVA în cuantum de 15966 RON aferentă avansului plătit, în cuantum de 1.000.000.000 ROL, în temeiul pct. 59 alin. 3 din Titlul VI din HG 44/2004 în ceea ce privește TVA aferentă avansului plătit, consideră că societatea are drept de deducere, deoarece, după obținerea dreptului de proprietate, acest imobil este utilizat pentru realizarea de operațiuni impozabile, respectiv acest bun este închiriat și s-a optat pentru aplicarea regimului de taxare normală. In ceea ce privește TVA aferentă bunurilor mobile, în cuantum de 37.766.515 lei, reclamanta consideră că societatea are drept de deducere, deoarece, în condițiile în care casa este utilizată ca o casă de protocol, iar imobilul este închiriat, achiziția servind la realizarea de operațiuni impozabile.
Organul de inspecție fiscală a considerat că societatea nu are drept de deducere pentru suma de 2.671,79 lei reprezentând TVA aferentă cheltuielilor de întreținere și reparații pentru cele două autoturisme Peugeut, considerând că societatea și-a exercitat în mod legal dreptul de deducere a TVA. Reclamanta arată că nu avea obligația de a colecta TVA aferentă mărfurilor degradate neimputabile, în temeiul pct. 7 alin. 1 din titlul VI din HG 44/2004, deoarece se face dovada îndeplinirii celor trei condiții impuse de textul legal.
Reclamanta consideră că societatea nu datorează impozitul pe profit și TVA stabilite suplimentar și pe cale de consecință nici majorările de întârziere potrivit principiului accesorium sequitur principale.
În dovedirea acțiunii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosar următoarele înscrisuri: decizia nr. 23/26.03.2007, emisă de DGFP D, taxă timbru, timbru judiciar, raport de inspecție fiscală încheiat la data de 29.11.2006, decizie privind nemodificarea bazei de impunere înregistrată sub nr. 6869/29.11.2006, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, situație de lucrări către - -, reabilitare hală depozit de medicamente, contract de vânzare-cumpărare încheiat între - INDUSTRIES - C și - - C autentificat sub nr. 2951/12.12.2006, facturi fiscale, contract prestări servicii încheiat între - SUD SRL B și - - C, lista deșeurilor admise în depozitul ecologic C, contract de închiriere nr. 117/13.12.2006, obiective expertiză contabilă încheierea nr. 9286/06.10.2006 a Oficiului Registrului Comerțului Județului D, certificat de înregistrare mențiuni, act adițional la statutul - - C, încheierea nr. 792/17.03.2003 a Oficiului Registrului Comerțului Jud. D, act adițional la contractul și statutul - - C, act constitutiv al - - C, încheiere de autentificare nr. 604/13.03.2000, factura proformă nr. 1162/02, contract de cesiune de creanță, proces-verbal nr. 98/17.08.2006 încheiat de DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ D, iar la termenul de judecată de la 02.10.2007, s-a depus la dosar invitația pentru deplasarea la de care se face vorbire în acțiune.
La data de 16.05.2007, reclamanta a depus precizare la acțiune, prin care arată că suma ce face obiectul contestației este de 159.693 lei.
La data de 06.06.2007, în temeiul art. 115 -118 c, paratul DGFP Dad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menținerea actelor administrative contestate, considerând că organul de inspecție a apreciat în mod legal ca respectivele cheltuieli ar fi de fapt investiții în mijloacele fixe existente sub forma cheltuielilor ulterioare care majorează valoarea mijlocului fix și devin mijloace fixe amortizabile.
La data de 13.06.2007, reclamanta a depus la dosar cerere de renunțare la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării actelor de control întocmite de către pârâta DGFP D, ce face obiectul acțiunii.
Instanța a reținut că prin decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 6869/29.11.2006 și raportul de inspecție fiscală nr. 6869/29.11.2006 - anexă a deciziei, emise de către Direcția Generală a Finanțelor Publice D, s-au stabilit impozitele și contribuțiile la care este obligată reclamanta - -.
Împotriva acestora a formulat contestație reclamanta, înregistrată sub nr. 72794/27.12.2006 la Direcția Generală a Finanțelor Publice D, contestația fiind respinsă prin decizia nr. 23 din data de 26.03.2007.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 3771 din 5.10.2007 a respins acțiunea reclamantei - - C împotriva pârâtei DGFP
A luat act de renunțarea reclamantei la suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate.
Astfel, potrivit art. 1169 cod civil,cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", legea stabilind astfel obligativitatea reclamantului de a dovedi susținerile sale formulate prin acțiune.
În cauză, nu s-a dovedit temeinicia susținerilor reclamantului, de vreme ce organul de inspecție fiscală a apreciat în mod legal că respectivele cheltuieli ar fi de fapt investiții în mijloace fixe existente sub forma cheltuielilor ulterioare care majorează valoarea mijlocului fix și devin mijloace fixe amortizabile.
Cheltuielile cu lucrările de reabilitare hală, înregistrate în anii 2004 și 2005 în contul 628, în valoare totală de 126.050,42 de lei nu sunt deductibile, dat fiind că prin lucrările efectuate hala a suferit transformări și amenajări care au condus la mărirea gradului de confort și îmbunătățirea aspectului estetic al construcției, ceea ce demonstrează că aceste cheltuieli sunt de natura investițiilor, nu a reparațiilor, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 7 litera d) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, aprobate prin nr.HG 909/1997.
Suma de 30.585,19 de lei, reprezentând cheltuielile cu întreținerea, funcționarea, repararea, asigurările, diferențele de curs valutar și dobânzile pentru două autoturisme marca Peugeut, folosite de către administratorii societății, nu este deductibilă la calculul profitului impozabil, dat fiind că prin codul fiscal se condiționează acordarea deductibilității limitate, prevăzute de art. 21 alin. 3 litera n) cod fiscal, de îndeplinirea calității de angajat, iar în, speță, persoanele respective nu îndeplinesc această condiție, acestea neavând contracte individuale de muncă încheiate cu societatea contestatoare.
Potrivit art. 21 alin. 1 din Codul fiscal, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri neimpozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare", iar alin. 4 litera e) arată că nu sunt deductibile cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau servicii.
Așadar, cu privire la suma de 5.071 de lei, reprezentând cheltuielile cu biletul de avion pe ruta B- și retur, nu s-a făcut dovada de către reclamantă că deplasarea s-a făcut în interesul societății comerciale administrate, astfel încât aceste cheltuieli sunt nedeductibile.
Cu privire la suma de 47.246,66 de lei, reprezentând cheltuieli din diferența de curs valutar aferente plății în avans a unui import de utilaje, se constată că aceasta nu este deductibilă la calculul profitului impozabil, având în vedere faptul că plata în avans nu s-a concretizat în achiziționarea utilajelor și nici în restituirea valutei plătite.
La data de 06.10.2004, - - a achiziționat, conform facturii fiscale nr. - - nr. -/13.10.2004, emisă de - Industries -, un imobil situat în C,-, compus din teren în suprafață de 225 mp. Și clădire cu alte mijloace fixe aferente, în valoare de 318.552 de lei și taxă pe valoare adăugată în sumă de 60.519 de lei.
Potrivit art. 145 alin. 3 litera a) din codul fiscal,dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoare adăugată are dreptul să deducă taxa pe valoare adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate", iar în art. 128 alin. 1 se menționează că,prin livrare de bunuri se înțelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acționează în numele acestuia".
Totodată, Normele metodologice de aplicare a Legii 571/2003 precizează la punctul 59 alin. 3 că,în cazul livrării de bunuri imobile, data livrării, respectiv data la care se emite factura fiscală, este considerată data la care toate formalitățile impuse de lege sunt îndeplinite pentru a face transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător".
Așadar, taxa pe valoare adăugată nu este deductibilă dat fiind că imobilul a fost destinat să fie utilizat pentru primirea delegaților și organizarea de mese de protocol.
În baza art. 246 cod procedură civilă, instanța ia act de renunțarea reclamantei la cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale contestate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantă - -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond a reținut o stare de fond eronată, făcând o apreciere greșită a probelor administrate în cauză.
Astfel, instanța a reținut greșit că deplasarea pe ruta B - nu s-ar fi făcut în interesul societății, iar suma reprezentând cheltuielile cu biletele de avion nu ar fi deductibile fiscal.
De asemenea, instanța a reținut greșit că cele două autoturisme Peugeut nu ar fi fost folosite de angajații societății și în consecință cheltuielile cu întreținerea acestora nu ar fi deductibile fiscal.
Instanța a mai reținut că cheltuielile efectuate pentru reabilitarea halei ar fi în fapt investiții în mijloace fixe, înlăturând înscrisurile prezentate de societate, respectiv situațiile de lucrări, procedându-se la fel și în situația imobilului situat în C,- care s-a constatat a fi utilizat în interesul personal al administratorului societății și nu în folosul acesteia.
Un alt motiv de recurs îl reprezintă cel prev. de art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă, adică hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, hotărârea instanței de fond fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Intimata DGFP Daf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat.
În motivarea cererii se susține că nu există nici un motiv de casare a hotărârii instanței de fond care să se încadreze în prev. art. 304 Cod pr. civilă.
În continuare intimata susține că nu se mai impune administrarea altor probe, deoarece în funcție de notele administrative luate administratorului societății și de actele contabile s-a putut stabili cu exactitate situația de fapt existentă la data controlului.
Recursul este fondat urmând să fie admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din nota explicativă din data de 8.11.2006 dată de administratorul societății recurente se reține că s-a contractat cu o firmă de construcții - SRL o serie de lucrări de construcții, respectiv pentru a efectua reparații la o hală în suprafață de 1.600.
Au fost executate lucrări de construcții montaj, cât și de demolare în cadrul halei mare și apoi reabilitarea în totalitate a acestora fiind prezentate organului de inspecție fiscală situația de lucrări.
Se apreciază că motivele de recurs invocate de reclamantă în ce privește contravaloarea lucrărilor de reabilitare birou și hală cât și cele privind întreținerea și reparația pentru cele două autoturisme sunt întemeiate, deoarece instanța de fond constatând că dreptul de deducere a TVA nu poate fi exercitat nu a clarificat anumite aspecte legate de natura acestor cheltuieli.
Pentru stabilirea naturii cheltuielilor efectuate cu aceste lucrări precum și pentru clarificarea unor aspecte privind cheltuielile cu întreținerea și funcționarea celor două autoturisme marca Peugeut reținute de organele de control fiscal ca nefiind deductibile fiscal se apreciază că se impune efectuarea unei expertize care să verifice în raport de actele contabile dacă acestea sunt deductibile fiscal.
De asemenea, expertul va verifica natura cheltuielilor privind suma de 47.247,66 lei reprezentând cheltuieli din diferențe de curs valutar privind avansul în vederea achiziționării unor utilaje, având în vedere factura proforma nr. 1162 precum și adresa nr. 23/1.01.2003 din care rezultă creanța pe care recurenta reclamantă o avea față de.
Instanța de fond a reținut că imobilul situat în C- a fost utilizat în interesul personal al administratorului societății și nu în folosul societății comerciale fără să efectueze probatorii în acest sens, deși reclamanta a solicitat instanței efectuarea de probatorii.
Pentru clarificarea acestor aspecte se apreciază că se impune efectuarea unei expertize contabile care să verifice în raport de actele contabile natura cheltuielilor efectuate de recurentă în cheltuielile efectuate cu reabilitarea halei în suprafață de 1600. pentru care s-a încheiat un contract de prestări servicii în anul 2004 cu - SRL.
Pentru considerentele expuse se va admite recursul, va fi casată sentința instanței de fond, iar cauza va fi reținută pentru rejudecare în vederea completării probatoriilor în sensul arătat.
Se va acorda termen la 27 martie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă - -, împotriva sentinței numărul 3771 din 05 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Casează sentința.
Reține cauza pentru rejudecare, în vederea efectuării de probatorii.
Acordă termen la 27.03.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2008.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
red. Jud. D
Ex.3//25.03.2008
Jud. fond C
G D
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
