Anulare act administrativ . Sentința 45/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 45/CA
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
S-a luat în examinare cererea de repunere pe rol a acțiunii promovată în contencios-administrativ de reclamantul, cu domiciliul ales la sediul și situat în C, str. - nr.41,.1, județ C, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE - cu sediul în B, bd. - nr.24, sector 3, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru reclamant avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar (fila 3) lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul litigiului, mențiuni referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că la dosarul cauzei pârâtul a depus răspunsul cu privire la baza legislativă a ordinului contestat.
Apărătorul reclamantului precizează că nu are cereri prealabile de formulat, probe de propus, solicitând cuvântul pentru dezbateri.
Curtea luând act de precizările părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a acțiunii și respingerea apărărilor formulate de pârât pe calea întâmpinării.
În referire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, învederează că a depus la dosarul cauzei dovada parcurgerii plângerii prealabile înainte de investirea instanței cu acțiunea de față, motiv pentru care solicită respingerea excepției ca nefondată.
În referire la excepția lipsei de obiect față de capătul 1 al cererii, învederează că în susținerea excepției pârâtul afirmă că s-a solicitat anularea ordinului prin care s-a dispus acordarea preavizului; susținere eronată întrucât actul contestat nu se face referire la modalitatea în care s-a făcut desfacerea contractului de management, ci prin acest act se dispune încetarea contractului prin acordul părților, conform art.55 lit.(b) din Codul Muncii.
Învederează că nu există acordul părților, deși se invocă acest acord.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea ordinului contestat și reintegrarea în funcția deținută anterior, cu obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești cuvenite până la reintegrarea efectivă. Astfel cm a mai arătat, deși ordinul este fundamentat pe acordul pe care reclamantul l-ar fi dat, acesta nu există, reclamantul nu are cunoștință de cererea despre care se face vorbire în ordin, iar pârâta nu a probat acest acord.
Consideră ca înlăturarea din funcție are numai o explicație de ordin politic, a fost o tendință generalizată ca funcționarii publici cu apartenență politică PSD să fie înlăturați fin funcțiile de conducere ale serviciilor publice.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra cauzei în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 3.11.2009 și înregistrată sub nr- la Curtea de Apel Constanta, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale anularea Ordinului nr.1787/26.10.2009 privind încetarea contractului său de management, reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii ordinului și obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești cuvenite până la reintegrarea efectivă.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că deține uncția de director coordonator al Agenției de Plați și Intervenții în Agricultură - Centrul județean C - în baza contractului de management nr.26/15.08.2009 încheiat cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, având ca obiect organizarea și administrarea - Centrul județean C, precum și gestionarea patrimoniului și a mijloacelor materiale și bănești ale acesteia.
La data de 6.10.2009 a fost emis de către Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale Ordinul nr.1787/26.10.2009 prin care s-a decis ca, începând cu data de 6.10.2009, să-i înceteze reclamantului contractul de management urmare acordului părților; în preambulul Ordinului contestat făcându-se vorbire de cererea reclamantului înregistrată cu nr.-/2009.
A susținut reclamantul că, deși se invocă faptul că prin cererea respectivă ar fi solicitat încetarea raporturilor de muncă, personal nu a semnat nicio cerere prin care să formuleze o astfel de solicitare și nu și-a dat niciodată acordul cu privire la încetarea contractului de management.
Consideră că Ordinul de încetare a contractului de management reprezintă o conspirație politică îndreptată împotriva sa în contextul în care, după retragerea PSD de la guvernare, s-a procedat la înlăturarea forțată și altor membri PSD care ocupau funcții de conducere în serviciile publice deconcentrate.
Astfel, potrivit art.9 alin.1 lit. e din Contractul de management, părțile au convenit că încetarea contractului poate avea loc și prin acordul părților. Acordul, apreciat ca fiind consimțământul părții în convenții, trebuie să îndeplinească toate condițiile de valabilitate pentru a produce consecințe juridice, iar prin consimțământ se înțelege acea condiție esențială, de fond și generală a actului juridic civil care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil manifestată în exterior.
Una dintre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească consimțământul este aceea că el trebuie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, adică manifestarea de voință trebuie făcută de autorul ei cu intenția expresă de a se angaja juridicește, în sensul producerii de efecte juridice, iar consimțământul trebuie să fie exteriorizat, modalitățile de exteriorizare a consimțământului fiind: în scris, verbal și prin gesturi ori fapte concludente, neechivoce.
Ori, în speță, acordul reclamantului la încheierea contractului de management nu există și chiar dacă ar exista o cerere semnată în numele său, semnătura nu îi aparține, astfel încât acordul său la încetarea contractului nu există.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului în principal ca fiind inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile, iar în subsidiar ca fiind lipsită de obiect, și pe fond ca neîntemeiată.
Pârâtul a invocat față de primul capăt de cerere, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004.
S-a arătat că eclamantul a solicitat anularea Ordinului nr.1787/06.10.2009 prin care a fost destituit din funcția de director coordonator al Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură - Centrul Județean Dreptul reclamantului la acțiunea în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă a actului atacat răspunde reclamației administrative prealabile sau de la expirarea termenului de 30 zile în care aceasta era obligată să răspundă.
Reclamantul nu a anexat, potrivit art.12 din Legea nr.554/2004, dovezile din care să rezulte că a fost îndeplinită procedura prealabilă a reclamației administrative, respectiv copii de pe cererea adresată autorității publice.
Pârâtul a nvocat, de asemenea, excepția lipsei de obiect față de același capăt de cerere arătând că, întrucât postul de director coordonator al Centrului Județean C al Agenției de Plăți și intervenție pentru Agricultură a fost desființat, în mod legal s-a emis Ordinul 1787/06.10.2009 prin care reclamantului i s-a acordat preaviz.
A motivat pârâtul că o condiție prealabilă și intrinsecă a admisibilității cererii este însă existența unui obiect, înțeles ca fiind protecția unui drept sau a unui interes legitim pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie, respectiv pretenția concretă invocată de către reclamant.
Acest obiect trebuie să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, în sensul în care să existe un drept sau interes actual a cărui ocrotire să fie necesară pe cale judiciară.
S-a mai susținut că ordinul contestat trebuie să fie unul cu executare succesivă, în timp, pentru a putea face obiectul cererii de chemare în judecată. În opinia pârâtului, nu acesta este cazul în speță, întrucât Ordinul 1787/06.10.2009 dispune asupra eliberării reclamantului din funcția de director coordonator al Centrului Județean C al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, actul a fost executat prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă, el fiind epuizat.
Solicită admiterea excepției lipsei de obiect, întrucât reclamantul urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.
Pe fondul, pârâtul a arătat că art.9 lit.h din Contractul de management nr.26/15.08.2009 prevede printre cauzele de încetare a contractului și "situațiile prevăzute expres de lege".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009 a fost abrogată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.105/2009 și, totodată, declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională. Rezultă așadar că, fiind în prezența unui act administrativ cu caracter normativ abrogat, efectele juridice nu se mai produc.
Conform normelor de tehnică legislativă cuprinse în art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000, brogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Drept urmare, cum părțile contractante au stabilit de comun acord că efectele contractului încetează și în cazuri prevăzute expres de lege, și cum cazul prevăzut de lege este dat de dispoziția art. IV alin. (1), (4) și dispoziția art. V din OUG nr.105/2009, având în vedere atât principiul relativității efectelor contractelor cât și voința părților la momentul încheierii actului, se constată că orice critică este nefondată, faptul consemnării acestei clauze contractuale vizând tocmai evenimentele legislative, ulterioare, ce pot interveni.
Astfel, susține pârâtul, potrivit dispozițiilor art. IV alin. (1), (4) și dispozițiilor art. V din OUG nr.105/2009, funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ - teritoriale, precum și al celorlalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1, precum și adjuncții acestuia, sunt și rămân desființate sau, după caz, se desființează.
Persoanele care urmează să ocupe funcții dintre cele prevăzute la alin.3 se numesc prin act administrativ al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1, în urma evaluării cunoștințelor și abilităților manageriale, în condițiile art.
Evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale pe baza unor proiecte de management se organizează de ordonatorii principali de credite în subordinea. în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv celelalte servicii publice prevăzute în anexa nr.1.
În consecință, dat fiind faptul că postul de director coordonator al Centrului Județean C al Agenției de Plăti și Intervenție pentru Agricultură a fost desființat, în mod legal s-a emis Ordinul 1787/06.10.2009 prin care reclamantului i s-a acordat preaviz.
Ordinul a cărui anulare se solicită a fost emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.105/2009 potrivit cărora de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.264 din 22 aprilie 2009, se abrogă".
Având în vedere aceste dispoziții legale, postul de director coordonator al Centrului Județean C al Agenției de Plăți și intervenție pentru Agricultură deținut de reclamant a fost desființat prin ordonanță de urgență și nu din inițiativa angajatorului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Acest ordin întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată nefiind în măsură să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii.
În concluzie, din motivele invocate în susținerea cererii nu se poate reține, și cu atât mai puțin dovedi, că se creează o îndoială serioasă privind legalitatea sa și nici nu se probează vreun prejudiciu suferit de reclamant, motiv pentru care solicită respingerea cererii.
Cum măsurile dispuse prin OG nr.105/2009 vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, și cum este ținut în aplicare și asigurarea aplicării întocmai a legilor în vigoare, este vădit că orice pretenție îndreptată împotriva acestuia este neîntemeiată.
Întrucât capătul de 2 cerere este accesoriu primului capăt de cerere, în baza acelorași argumente anterior expuse și potrivit regulii accesorium sequitur principale, pârâtul solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat.
În temeiul art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, urmează ca instanța să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor invocate, excepții care fac de prisos cercetarea pe fond a cauzei.
Astfel, în ceea ce priveșteexcepția inadmisibilității acțiunii, Curtea constată că reclamantul a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile impuse de art.7 din Legea nr.554/2004, fiind depusă la dosar în copie cererea adresată la data de 29.10.2009 ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin care reclamantul a solicitat revocarea Ordinului nr.1787/26.10.2009.
Împrejurarea că reclamantul nu a sesizat instanța de judecată după împlinirea termenului prevăzut de art.2 alin.1 lit.h nu prezintă nicio relevanță sub aspectul excepției invocate, cu atât mai mult cu cât din întâmpinarea depusă rezultă în mod clar că poziția pârâtului față de cererea reclamantului este aceea de negare a dreptului invocat.
Referitor laexcepția lipsei de obiect a cererii, Curtea apreciază că o astfel de excepție este lipsită de substanță și vădit nefondată. Obiectul primului capăt de cerere îl constituie anularea unui act administrativ ce vizează încetarea unui contract de management, contract asimilat celui de muncă.
Ori, se poate vorbi de o lipsă de obiect doar în cazul în care actul administrativ nu există sau nu mai este în ființă, respectiv a fost abrogat sau anulat, situație în care nu s-ar mai putea invoca protecția unui drept subiectiv sau a unui interes legitim încălcat prin actul respectiv.
Aserțiunea pârâtului privind admisibilitatea unei astfel de acțiuni în funcție de modalitatea de executare a actului administrativ este lipsită de orice temei legal, având în vedere că acțiunea în contencios administrativ are drept scop tocmai restabilirea legalității și înlăturarea efectelor actului nelegal. Prin urmare, indiferent de faptul că actul administrativ s-a executat sau nu, instanța poate fi învestită cu cercetarea legalității lui, o opinie contrară fiind de natură a limita drepturile reclamantului și de a încălca liberul acces la justiție.
Pe fond, Curtea reține că prin Ordinul nr.1787/6.10.2009 emis de ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale s-a dispus ca, începând cu data de 6.10.2009, reclamantului, director coordonator în cadrul Centrului județean al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să îi înceteze contractul de management, urmare acordului părților.
La emiterea actului administrativ menționat s-au avut în vedere: cererea reclamantului înregistrată sub nr.-/2009, art.9 alin.1 lit. e din contractul de management nr.26/15.08.2009, art.55 lit. b din Legea nr.53/2003 privind Codul Muncii și art.7 alin.6 din HG nr.8/2009.
Astfel, art.9 lit.e din contractul de management prevede situația încetării contractului prin acordul părților, iar potrivit art.55 alin.1 lit.b din Codul Muncii, "contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea."
Prin urmare, singura justificare a măsurii de încetare a contractului de management constă în acordul părților, acord a cărui existență este contestată.
Astfel, deși reclamantul susține că nu a formulat cererea menționată în preambulul ordinului, înregistrată sub nr.-/2009, pârâtul nu a făcut dovada existenței unei astfel de cereri și nici a unei alte modalități prin care reclamantul și-ar fi dat acordul pentru încetarea contractului.
Mai mult, prin întâmpinarea depusă, pârâtul arată că art.9 lit.h din Contractul de management nr.26/15.08.2009 prevede printre cauzele de încetare a contractului și "situațiile prevăzute expres de lege", iar Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009 a fost abrogată de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.105/2009 și, totodată, declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională, astfel că, fiind în prezența unui act administrativ cu caracter normativ abrogat, efectele juridice nu se mai produc.
Curtea constată că, pe de o parte, motivele invocate de pârât nu rezultă în mod explicit din conținutul actului administrativ contestat, constituindu-se într-o motivare extrinsecă a acestuia de natură a justifica incoerența actului. Pe de altă parte, pârâtul nu a arătat în mod concret acea "situație prevăzută expres de lege" care ar fi putut justifica măsura luată.
Nu se poate susține că OUG nr.105/2009 a impus încetarea contractelor de management încheiate în temeiul OG nr.37/2009, după cum nu se poate susține nici faptul că prin abrogarea OG nr.37/2009 și prin declararea ca neconstituțională a legii de aprobare a acestei ordonanțe a operat desființarea funcției reclamantului. Dată fiind incoerența actelor normative adoptate, precum și deciziile de neconstituționalitate date de Curtea Constituțională cu privire la acestea, instanța consideră că pârâtul trebuia să facă dovada reducerii concrete și reale a funcției reclamantului.
Aceasta, deoarece contractul de management are natura unui contract de muncă, astfel că orice modificare a raporturilor de muncă trebuie să fie justificată și să respecte drepturile legitime ale angajatului.
Față de cele reținute, Curtea reține că pârâtul nu a făcut dovada că la momentul emiterii ordinului a existat acordul reclamantului, astfel că măsura de încetare a contractului de management întemeiată pe acordul părților este nelegală, urmând a se dispune anularea ei.
De asemenea, ca o consecință a anulării ordinului, instanța va dispune și repunerea reclamantului în situația anterioară, respectiv reintegrarea în funcția avută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la sediul și situat în C, str. - nr.41,.1, județ C, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE - cu sediul în B, bd. - nr.24, sector 3.
Anulează Ordinul nr.1787/06.10.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcția de director coordonator în cadrul Centrului județean C al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a drepturilor bănești cuvenite până la data reintegrării efectiv în funcție.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 februarie 2010.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
Red.hot.jud.
4 ex/03.03.2010
Emis 2 com/03.03.2010
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma
