Alte cereri. Decizia 84/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.84/CA
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, nr.202 sector 1, împotriva Sentinței civile nr.1254 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - domiciliată în localitatea B,-, județ T, având ca obiect Legea nr.9/1998.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 03 februarie 2010 și la 10 februarie 2010 când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios-administrativ de față;
1. Obiectul litigiului și părțile în proces
Prin cererea înregistrată sub nr.1752/88 din 20.06.2008 pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților anularea Deciziei nr.648/29.04.2008 emisă de această instituție, anularea în parte a Hotărârii nr.1176/28.07.2006 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, acordarea de despăgubiri și pentru suprafața de 3.000 mp teren intravilan, reprezentând trei locuri de casă a câte 1000 mp fiecare, alături de despăgubirile pentru cele 10 ha extravilan, două case și 150 pomi fructiferi abandonate de defuncta pe teritoriul Statului și actualizarea sumei totale potrivit indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin hotărârea nr.1176/2006 emisă de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 i s-au stabilit compensații în valoare totală de 157.772 lei pentru 0,3320 ha teren arabil, pentru două imobile (locuințe) și 1.000 mp teren intravilan.
Prin Decizia nr.648/2008 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invalidat Hotărârea nr.1176/2006 a Comisiei Județene T pentru Aplicarea Legii nr.9/1998, în sensul că a stabilit că reclamantei i se cuvin despăgubiri pentru 150 pomi fructiferi, 0,332 + 0,1 ha teren arabil, reevaluarea caselor de locuit în funcție de Situația de avere a comisiei mixte Româno-
A susținut reclamanta că decizia și hotărârea atacate sunt nelegale deoarece nu i s-au acordat despăgubiri și pentru cele trei locuri de casă în suprafață de 3000 mp, incluse în suprafața de 7200 mp teren menționate în de avere.
2. Întâmpinarea
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
3. Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 1254 din 24 iunie 2009 Tribunalul Tulceaa admis în parte contestația, a anulat în parte Hotărârea nr.1176/28.07.2006 emisă de Comisia Județeană T pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 și Decizia nr.648/29.04.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a stabilit că reclamantei i se cuvin compensații pentru următoarele bunuri:
- pentru 4320 mp teren intravilan - 703.494,72 lei (despăgubiri actualizate la 14 mai 2009);
- pentru 150 pomi fructiferi - 82.665 lei, despăgubiri actualizate în raport de indicele de inflație din luna decembrie 2008;
- pentru două imobile case de locuit 163.033,4 lei, despăgubiri actualizate la 14 mai 2009;
- pentru 1 grajd - 1.508,4 lei despăgubiri actualizate la 14 mai 2009.
A respins capătul de cerere privind acordarea de compensații pentru suprafața de 10 ha teren extravilan.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr.66/19.09.2002, reclamanta a solicitat să i se acorde despăgubiri conform Legii nr.9/1998 pentru bunurile abandonate statului de autoarea sa, respectiv pentru 10 ha teren agricol, două locuințe și anexe gospodărești și trei locuri de casă în suprafață de 7200 mp.
Prin Hotărârea nr.564/2002 cererea reclamantei a fost respinsă ca tardivă.
Ulterior, prin cererea înregistrată la Prefectura Județului T la data de 20.05.2005, reclamanta a solicitat din nou acordarea despăgubirilor pentru bunurile abandonate statului de defuncta a cărei moștenitoare testamentară este.
Prin Hotărârea nr.1176 din 28.07.2006, Comisia Județeană T pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 a admis cererea și a stabilit că reclamantei i se cuvin compensații în sumă totală de 157.772 lei din care 2708 lei pentru 0,3320 ha teren arabil, 9733 lei pentru două imobile locuințe și 35.331 lei pentru 1.000 mp teren intravilan.
Prin Decizia nr.648 din 29.04.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost invalidată Hotărârea nr.1176 din 28.07.2006 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 pentru următoarele motive se vor acorda despăgubiri pentru 150 pomi fructiferi. Se vor calcula despăgubiri pentru 0,332 + 0,1 ha teren arabil. La stabilirea numărului de camere și a detaliilor referitoare la anexe se va avea în vedere Situația de avere a Comisiei Mixte Româno-e din 1942 (filele 65-66).
S-a dispus totodată emiterea unei noi hotărâri pentru diferența rămasă nedespăgubită.
Tribunalul a apreciat că decizia și hotărârea Comisiei Județene T pentru aplicarea Legii nr.9/1998 sunt nelegale și netemeinice în parte.
Astfel, s-a constatat că reclamanta este unica moștenitoare testamentară a defunctei în baza testamentului aut. sub nr.600 din 24 iulie 1987 de către fostul notariat de Stat
Defuncta a deținut și abandonat statului conform Situației de avere imobiliară rurală întocmită la 11 septembrie 1940 și Declarației de avere imobiliară din 09 septembrie 1940 suprafața de 10 ha teren arabil, suprafața de 7200 mp teren intravilan format din trei locuri de casă, două imobile case de locuit a căror alcătuire este descrisă în situația de avere imobiliară rurală și pomi fructiferi.
La repatrierea acesteia în România a primit 10 ha teren arabil, o casă cu două camere, antreu, cu două localuri, o păierie cu aplecătoare și suprafața de 2880 mp teren intravilan.
Pentru suprafața de 10 ha teren arabil i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991 prin titlul de proprietate nr.70330 din 22 martie 2000 emis de Comisia Județeană T pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, astfel că pentru această suprafață de teren nu i se mai pot acorda despăgubiri conform Legii nr.9/1998, așa cum solicită reclamanta în baza contractului de vânzare cumpărare încheiat de autoarea reclamantei cu Statul Român la 9 mai 1947.
S-a mai constatat că autoarea reclamantei a deținut în ia suprafața de 7200 mp teren intravilan iar prin contractul încheiat cu statul român aceasta a primit 2880 mp teren intravilan.
Nu se poate reține caracterul oneros al acestui contract atâta timp cât nu s-a făcut dovada plății prețului stabilit prin acesta, iar mai mult, prin Decretul nr.553/1953 statul român a înțeles să îi scutească pe cumpărători de plata acestui preț.
În aceste condiții, reclamanta este îndreptățită la despăgubiri pentru diferența de teren de 4320 mp teren intravilan.
Instanța a apreciat că o aplicare singulară a art.12 din HG nr.753/1998 care se referă în mod expres la evaluarea terenurilor intravilane (anume necompensarea cu despăgubiri pentru teren intravilan în cazul în care colonistul a fost recolonizat de statul român cu o anumită suprafață de teren intravilan sau compensarea diferenței de teren intravilan cu teren arabil, în situația depășirii limitelor precizate de Legea nr.50/1991) nu ar corespunde ideii de reparație a legiuitorului și interpretării dispozițiilor acestui articol, în sensul că la adoptarea actului normativ se cunoștea mijlocul de compensație prin recolonizare a refugiaților i, contractele de vânzare cumpărare, prin care cu mici excepții, refugiații i au fost recolonizați și cu teren intravilan, iar suprafețele sunt întotdeauna peste 1.000 mp.
Pe cale de consecință, având în vedere și concluziile celor două expertize efectuate în cauză, instanța a admis în parte contestația și a anulat în parte Hotărârea nr.1176/28.07.2006 emisă de Comisia Județeană T pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 și Decizia nr.648/29.04.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
S-a stabilit că reclamantei i se cuvin compensații pentru următoarele bunuri: pentru 4320 mp teren intravilan - 703.494,72 lei (despăgubiri actualizate la 14 mai 2009); pentru 150 pomi fructiferi - 82.665 lei, despăgubiri actualizate în raport de indicele de inflație din luna decembrie 2008; pentru două imobile case de locuit 163.033,4 lei, despăgubiri actualizate la 14 mai 2009; pentru 1 grajd - 1.508,4 lei despăgubiri actualizate la 14 mai 2009.
De asemenea, pentru considerentele arătate tribunalul a respins capătul de cerere privind acordarea de compensații pentru suprafața de 10 ha teren extravilan.
4.Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declaratrecursintimata pârâtăAutoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în temeiul art.3041Cod procedură civilă, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- în onformitate cu prevederile art. 30 din nr.OG 94/2004 și art. 8 din nr.HG 1643/2004 s-a invalidat Hotărârea nr.1176/28.07.2006 a Comisiei Județene T datorită existenței unor inadvertențe, stabilindu-se că i se cuvin despăgubiri și pentru 150 pomi fructiferi. În atare situație revine Comisiei Județene T pentru aplicarea Legii nr.9/1998 să stabilească valoarea compensațiilor pentru 0,332 + 0,1 ha teren, 150 pomi fructiferi, la stabilirea numărului de camere și a detaliilor referitoare la anexe urmând a se avea în vedere Situația de avere a Comisiei mixte Româno e din 1942.
- prin decizia atacată nu i s-a stabilit reclamantei faptul că nu are dreptul la despăgubiri ci doar s-a invalidat o hotărâre, datorită existenței unor inadvertențe, urmând ca acestea să fie îndreptate prin reanalizarea dosarului, potrivit procedurilor stabilite de Legea nr. 9/1998.
În drept, recursul este întemeiat pe art.3041din Codul d e procedură civilă, pe prevederile Legii nr. 9/1998, nr.OG 94/2004 și nr.HG 1277/2007.
Intimata reclamantă, legal citată, a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr. 9/1998:
"Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate iei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți."
Dispozițiile art.3 din același act normativ prevăd că " în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art. 2."
Prin Hotărârea nr.1176 din 28.07.2006 Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.9/1998 a admis cererea și a stabilit că reclamantei i se cuvin compensații în sumă totală de157.772 leidin care 2708 lei pentru 0,3320 hateren arabil, 9733 lei pentru două imobile locuințe și 35.331 lei pentru1.000 mp teren intravilan.
Pentru a se stabili astfel Comisia a reținut că defuncta a abandonat statului conform Situației de avere imobiliară rurală întocmită la 11 septembrie 1940 suprafața de 10 ha teren arabil, suprafața de 7200 mp teren intravilan format din trei locuri de casă, două imobile case de locuit a căror alcătuire este descrisă în situația de avere imobiliară rurală.
La repatrierea acesteia în România a primit de la Statul Român, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.361/22.03.1947 și transcris în registrul de transcripțiuni al Tribunalului Constanța sub nr. 2982/8 mai 1947( filele 53-55) 10 ha teren arabil, o casă cu două camere, antreu, aplecătoare, două localuri, o păierie cu aplecătoare și suprafața de 2880 mp teren intravilan.
Pentru suprafața de 10 ha teren arabil i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991 prin titlul de proprietate nr.70330 din 22 martie 2000 emis de Comisia Județeană T astfel că pentru această suprafață de teren nu i se mai puteau acorda despăgubiri conform Legii nr.9/1998, așa cum a solicitat reclamanta.
În atare situație Curtea reține că sunt incidente dispozițiile art.3 din Legea nr. 9/1998, autoarea reclamantei fiind despăgubită parțial până la apariția Legii nr.9/1998, cuvenindu-se despăgubiri doar pentru diferența rămasă.
Dispozițiile art.7 al.2 din Legea nr. 9/1998 prevăd că "În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație lacomisia centrală ( ulterior Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților potrivit dispozițiilor art.2 lit. l din HG nr.361/2005)."
Tribunalul a aplicat greșit dispozițiile legale deoarece așa cum rezultă din probele administrate reclamanta nu a formulat contestație potrivit dispozițiilor enunțate mai sus, prezumându-se deci că a fost mulțumită de soluția comisiei județene atât în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor cât și modul de determinare a valorii celor trei loturi de teren intravilan astfel că orice critică din această perspectivă nu mai putea fi primită, reclamanta fiind decăzută din acest drept prin neparcurgerea procedurii legale..
Că este așa o dovedește și faptul că reclamanta a solicitat prin intermediul instanței obligarea pârâtei la validarea Hotărârii nr.1176 din 28.07.2006 emisă de Comisia Județeană T, fiind pronunțată în acest sens Sentința civilă nr. 265/CA/3.04.2008 de Curtea de Apel Constanța.
Întrucât s-a constatat că în situația de avere întocmită de comisia mixtă româno - ă sunt menționați și 150 de pomi fructiferi, situație care îi profită reclamantei, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis decizia nr.648/29.04.2008 prin care a invalidat Hotărârea nr.1176/28.07.2006 a Comisiei Județene T, dispunând reevaluarea despăgubirilor prin luarea în calcul a celor 150 pomi fructiferi, menținând suprafețele de 0,332 ha arabil și 0,1 ha teren intravilan astfel cum au fost determinate de comisia județeană în compensare pentru cele trei loturi de teren intravilan, pentru care reclamanta nu a formulat contestație.
Potrivit art.12 din HG nr.753/1998:
"(1) Evaluarea terenurilor aferente locuințelor se face pe baza Criteriilor nr. 2.665/1C/311 din 28 februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, cu completările ulterioare, elaborate de Ministerul Finanțelor și de Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului.
(2) Terenurile aferente locuințelor, respectiv terenul de sub construcție și curtea, se limitează la suprafețele înscrise în Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, republicată, în funcție de localitate (urbană sau rurală).
(3) Diferența de teren se compensează ca teren agricol, în funcție de gradul de folosință și de fertilitate, în condițiile prevederilor art. 8 din prezentele norme metodologice."
Fiind vorba de loturi de teren fără construcții în suprafață totală de 7200 mp Curtea reține că în mod corect au fost aplicate dispozițiile art.3 din Legea nr. 9/1998 și art.12 din HG nr.753/1998 luându-se în considerare suprafața de 2880 mp primită de autoarea reclamantei în anul 1947, stabilindu-se despăgubiri doar pentru 4320 mp teren, din care 1000 mp teren intravilan iar diferența de teren de 3320 mp fiind compensată ca teren agricol.
Pe cale de consecință Curtea apreciază că decizia emisă de pârâtă, urmare controlului de legalitate pe care îl exercită potrivit dispozițiilor legale, este legală, Comisia Județeană T urmând a stabili despăgubirile cuvenite reclamantei în raport cu momentul emiterii hotărârii, pentru 150 de pomi fructiferi, 0,332 ha teren arabil și 0,1 ha teren intravilan și pentru construcțiile determinate în raport de datele inserate în Situația de avere a Comisiei mixte și cele din contractul de vânzare cumpărare din anul 1947.
Concluzionând, Curtea reține că hotărârea tribunalului este nelegală și netemeinică, criticile aduse de recurentă fiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi admis și modificată în parte hotărârea în sensul că se va respinge contestația reclamantei ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursulformulat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, nr.202 sector 1, împotriva Sentinței civile nr.1254 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - domiciliată în localitatea B,-, județ
Modifică în parte hotărârea în sensul că respinge contestația în totalitate ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond:
Red.dec.jud. NC
4 ex /10.03.2010
12 Februarie 2010
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
