Anulare act administrativ fiscal. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROm ÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.83/ca
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ declarat de recurentul pârât SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL C - cu sediul în C,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.337 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ CF - cu sediul în C,-, județul C și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL - cu sediul în C, bd. - nr.51, județul C, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 ianuarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 03 februarie 2010 și la 10 februarie 2010 când s-a pronunțat prin prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios-administrativ de față;
1.Obiectul litigiului și părțile în proces
Prin acțiunea înregistrată sub nr.8270/118/06.10.2008 pe rolul Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Ferate "CFR" SA - Sucursala Regională CF C, in contradictoriu cu pârâții Serviciul Public de Impozite, Taxe si alte Venituri ale Local C si Consiliul Local C,a solicitat anularea Dispoziției nr.R-G 76545/16.09.2008 si a Deciziei de impunere nr./12.07.2008emise de către pârâtul -onstanta.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a formulat contestație împotriva Deciziei nr./12.07.2008, act administrativ fiscal prin care in sarcina acesteia a fost stabilită o obligație de a plată in sumă de 81.594,66 lei, cu titlu de diferență suplimentară din procesul verbal de control inopinat nr./11.08.2008 si accesorii calculate până la data de 11.08.2008, in cuantum de 10.852,22 lei, contestație respinsă prin Dispoziția nr.R-G 76545/16.09.2008.
A susținut că actele contestate sunt nelegale, in condițiile in care intimata, in baza C nr.547/2005 a procedat la determinarea pentru persoanele juridice a unui impozit pentru imobilele-construcții, aflate in patrimoniul acestora, in cuantum de 1,5% aplicat la valoarea de inventar a clădirilor, pentru anul 2006.
S-a mai arătat că intimatul, in mod eronat, a procedat la determinarea impozitului pe clădirile deținute de către persoanele juridice in baza C nr.547/2005, in condițiile in care acest act normativ nu are un caractere de sine stătător, fiind emis pentru aplicarea indicelui de inflație la nr.230/2005.
In aceste condiții reclamanta a apreciat că nr.547/2005 nu poate constitui temei juridic pentru Decizia de impunere nr./2008
Pe de alta parte, reclamanta a invocat faptul că C nr.230/2005, privind stabilirea impozitelor si taxelor locale pentru anul 2006 fost anulată parțial prin Decizia civilă nr.98/CA/05.05.2006, respectiv in ce privește stabilirea cotei de impozitare aferenta anului 2006 pentru clădirile aflate in patrimoniul persoanelor juridice, la nivelul procentului de 1,5% din valoarea de inventar a acestora. In aceste condiții a susținut că valoarea de impozitare valabila in anul 2006 pentru clădirile aflate in patrimoniul persoanelor juridice este cea prevăzută prin disp.art.253 alin.2 Cod fiscal, iar prin stabilirea unei cote de impozitare de 1,5% se încalcă principiul legalității ce guvernează actele administrative.
S-a considerat că in urma anulării parțiale a C nr.230/2005, s-a procedat in mod nelegal la emiterea C nr.547/2005, act normativ ce viza aplicarea indicelui de inflație la C nr.230/2005. Se mai arată si faptul că invocarea hotărârii de perimare -Sent.civ.nr.1089/2007 a Tribunalului Constanta nu are nici o relevanță, pentru că acesta hotărâre privește nr.547/2005 si nu C nr.230/2005.
Reclamanta a susținut că determinareapenalităților de întârziereeste abuzivă, in condițiile in care a achitat impozitul datorat conform nr.230/2005.
In drept, au fost invocate dispozițiile Codului d e procedură fiscală, Cod fiscal, Cod de procedură civilă.
2.Întâmpinarea
Pârâtul -onstanta, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că pentru anul fiscal 2006, taxele si impozitele locale in Municipiul C au fost stabilite in baza nr.547/2005, act normativ care nu a fost anulat de către instanța de judecată. A mai susținut si faptul că deși C nr.547/2006 a fost intitulat pentru aplicarea indicelui de inflație la C nr.230/2005, aceasta tratează in mod explicit nivelul taxelor si impozitelor locale pentru anul 2006.
S-a invocat faptul că cele 2 act normative au o existență independentă si de sine stătătoare, cea de a doua hotărâre abrogând in mod implicit prima hotărâre, iar anularea parțială de către instanța de judecată a nr.230/2005 nu conduce la ineficiența nr.547/2005.
S-a mai arătat că penalitățile de întârziere, deși nu au fost determinate de culpa reclamantei, au fost stabilite prin efectul legii, în condițiile depășirii termenului de plată stabilit de Codul fiscal.
Legal, citat, pârâtul Consiliul Local C, nu a depus întâmpinare.
3.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr.337 din 31 martie 2009 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea Dispoziției nr. R-G 76545/16.09.2008 și a Deciziei de impunere nr. G 70480/12.08.2008 emise de către pârât, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin Decizia de impunere nr. G 70480/12.08.2008-filele 27-28, fost stabilită in sarcina reclamantei Compania Națională de Ferate "CFR" SA - Sucursala Regională CF C, o obligație de plată față de bugetul local al Municipiului C, cu titlu de diferențe suplimentare din procesul verbal de control inopinat nr./11.08.2008, in cuantum de 92.446,88 lei, din care suma de 81.594,66 lei reprezentând debit si suma de 10.852,22 lei reprezentând accesorii.
Împotriva deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestație, cale de atac respinsă prin Dispoziția R-G nr.76545/16.09.2008.
Din analizarea înscrisurilor depuse tribunalul a reținut că reclamanta Compania Națională de Ferate "CFR" SA - Sucursala Regionala CF C, deține in patrimoniu imobile-clădiri, pe teritoriul administrativ al municipiului C, pentru care s-a procedat la stabilirea impozitului datorat, fiind emisă Deciziei de impunere nr./12.08.2008 prin care s-a determinat impozitul pentru semestrul I 2008.
Prin Sentința civilă nr.1089/20.11.2007, pronunțată in dosar nr-, Tribunalul Constantaa constatat, cu raportare la prevederile art.248 Cod de procedură civilă perimarea acțiunii promovate de către Instituția Prefectului Județul C in contradictoriu cu Consiliul Local C, acțiune ce a vizat solicitarea de anulare parțială a C nr.547/2005, pentru aplicarea indicelui de inflație la C nr.230/2005.
In baza nr.547/2005 s-a procedat la aplicarea indicelui de inflație la nr.230/2005 privind stabilirea taxelor si impozitelor locale pentru anul 2006, în Anexa 1.1. fiind reglementat impozitul pe clădiri.
In baza Deciziei civile nr.98/CA/05.05.2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanta în dos.nr.221/CA/2006 s-a dispus anularea parțială a nr.230/2005-Anexa 1.1 pct.2, ce viza impozitul pe clădiri datorat de contribuabilii persoane juridice, in ceea ce privește cota de impozitare stabilită de 1,5%, cu consecința reducerii acesteia la limita maximă prevăzută de lege. Sub acest aspect s-au avut in considerare prevederile art.253 Cod fiscal, ce stabilea modul de calcul la impozitului datorat de persoanele juridice pentru imobilele clădiri aflate in patrimoniu, la o cotă procentuală cuprinsă intre 0,5 si 1%, aplicată la valoarea de inventar a clădirilor.
Sub acest aspect, s-a apreciat in ce privește adoptarea C nr.547/2005, pentru aplicarea indicelui de inflație la C nr.230/2005, că aplicarea indicelui de inflație nu este de natură a conduce la existența unui impozit de 1,5% datorat de către persoanele juridice pentru clădirile aflate in patrimoniu, in condițiile in care dispoziția Consiliului Local C stabilită prin nr.230/2005 a fost anulată de către instanța de judecata. De altfel, chiar daca s-ar fi aplicat indicele de inflație, cota de impozitare pentru clădiri, redusă la valoarea maximă admisa de lege, (de 1%) de către Curtea de Apel Constanta, nu ar fi condus la stabilirea unei cote de impozitare de 1,5%, mai mare cu 50%, in condițiile in care indicele de inflație nu a avut o asemenea valoare.
S-a reținut că intimata în mod eronat și cu raportare la dispozițiile Sentinței civile nr.1089/2007 a procedat la actualizarea unei cote de impozitare, declarată nelegală de către instanța de judecată, prin procesul verbal de control inopinat nr./11.08.2008.
S-a apreciat, de asemenea că decizia de impunere contestată de reclamantă-nr.70480/12.08.2008 este nelegală, in condițiile in care impozitul determinat a fost stabilit pentru anul 2008, cu raportare la dispozițiile sentinței civile nr.1089/2007, deși in nici un mod hotărârea instanței nu a prelungit aria de exercițiu a nr.547/2005 si pentru anii 2007 si 2008 iar intimatul -onstanta nu a făcut dovada faptului că pentru acest a fost dispusă măsura prelungirii aplicabilității si pentru acești 2 ani.
4.Recursul
Împotriva acestei hotărâri,în termen legal, a declarat recurs pârâtul Serviciul Public De Impozite, Taxe Și Alte Venituri Ale Local C, criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
1.Instanțadefond nufăcut o aplicabilitate si o interpretare corectă adispozițiilor legaleincidente speței.
Astfel, anterior adoptării nr.547/2005, taxele locale aferente anului 2006 în Municipiul C au fost stabilite prin nr.230/2005. Ulterior adoptării acestei hotărâri, prin HG nr.797/2005 s-a stabilit indicele de inflație pentru anul 2005 și, de asemenea, a intervenit procesul de denominare a monedei naționale, astfel că, urmare a publicării HG nr.797/2005, în temeiul art.288 alin.1 din Codul Fiscal, Consiliul Local Caa doptat nr.547/2005.
A motivat recurenta că, deși nr.230/2005 a fost anulată irevocabil la data de 05.05.2006, ca urmare a promovării unei acțiuni în contencios administrativ, iar nr.547/2005 este intitulată în mod nefericit "pentru aplicarea indicelui de inflație la 230/2005", cele două hotărâri au o existență independentă și succesivă, cea de-a doua abrogând implicit prima hotărâre.
Consideră recurenta că o astfel de concluzie rezultă din următoarele aspecte: nr.547/2005 prevede integral taxele și impozitele aferente anului 2006, nerezumându-se la a menționa actualizarea valorilor prevăzute în nr.230/2005 cu procentul inflației; din art.288 alin.1 Cod fiscal rezultă în mod explicit că în termen de 45 de zile lucrătoare Consiliile Locale vor adopta taxele și impozitele locale pentru anul următor; din comportamentul Instituției Prefectului, care a înțeles să atace în contencios administrativ ambele hotărâri, acțiunile făcând obiectul unor dosare diferite, iar, în timp ce acțiunea Prefectului împotriva nr.230/2005 a fost admisă, acțiunea împotriva nr.547/2005 s-a constatat, prin hotărâre irevocabilă, a fi perimată.
Recurenta a susținut că nu există nici un motiv pentru care nr.547/2005 să nu fie pusă în aplicare, în măsura în care această hotărâre nu a devenit caducă (respectiv cu privire la taxele speciale aferente anului 2006, când această hotărâre nu a putut fi aplicată ca urmare a suspendării sale de drept pentru întreg anul 2006, prin efectul acțiunii Prefectului).
S-a arătat, de asemenea, că perceperea de către recurentul pârât a majorărilor de întârziere este consecința depășirii termenelor de plată prevăzute de Codul Fiscal pentru plata impozitului pe clădiri. Este adevărat că depășirea termenului de plată este în mare parte neamputabilă contestatoarei, ci mai degrabă modului în care Instituția Prefectului a înțeles să își exercite drepturile procesuale,dar, față de caracterul în primul rând reparatoriu, obiectiv din punctul de vedere al bugetului local, al majorărilor de întârziere (fără ca datorarea acestora să aibă neapărat la bază culpa contribuabilului) și față de faptul că aceste majorări sunt stabilite în baza legii, pentru depășirea termenelor prevăzute de aceeași lege, consideră îndreptățită perceperea acestora.
2.În ceea ce privește situația fiscală a reclamantei, recurenta a susținut că aceasta achitat în cursul anului 2006 impozitul pe clădiri calculat conform prevederilor în vigoare la cea dată, respectiv Codul Fiscal. a momentul achitării sumelor, nr.547/2005 era suspendată ca efect al acțiunii Prefectului (la rândul său suspendată). Ulterior constatării perimării acțiunii Prefectului având ca obiect anularea nr.547/ 2005, considerând că aceasta a reintrat în efect, organul fiscal a calculat diferențe de debite la taxele care nu fuseseră achitate de către contribuabili, conform prevederilor acesteia. În cazul reclamantei, această diferență de debit era în cuantum de 0,5% din suma reprezentând valoarea imobilelor mpozabile
Față de susținerile contestatoarei în sensul că debitul arătat în decizie se referă la impozitul pe clădiri aferent semestrului II al anului 2007, precum și semestrul I al anului 2008, deși motivarea dispoziției și deciziei de impunere se referă la cuantumul impozitului pentru anul 2006, arată recurenta că unica explicație (și pe deplin lămuritoare) este ordinea de stingere a creanțelor bugetare prevăzută în OG nr.92/2003. Prin urmare, față de prevederile art.115 din OG nr.92/2003, se arată că sumele achitate de contestatoare cu titlu de impozit pe semestrul II 2007 s-au imputat mai întâi asupra diferenței de mpozit aferent anului 2006, pentru aceeași sursă - respectiv impozit pe clădiri. Următoarea plată efectuată cu privire la același debit a stins mai întâi rămășițele datorate, pentru ca mai apoi să reducă debitul curent.
3.Considerentele sentinței recurate au în vedereo situațiedefaptgreșitînțeleasă.
a) Instanța de fond reține în mod greșit că prin nr. 547/2005 doar -a aplicat indicele de inflație pentru nr.230/2005, din înscrisurile depuse la dosar (extrase comparative din cele două hotărâri ale Consiliului Local C) rezultând ă între acestea există multe alte deosebiri (categorii de scutiriceapar în nr.547/2005 nu apar în nr. 230/2005, etc).
Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C este organ executiv al Consiliului Local C și se supune hotărârilor luate de către forul tutelar. În consecință, atâta vreme cât există o hotărâre a acestuia, ( nr.547/2005), fără ca această hotărâre să fie lipsită de efecte ori prin abrogarea ei, ori prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să o anuleze, pârâtul nu putea face abstracție de respectiva hotărâre.
S-a mai subliniat faptul că efectul de înlocuire al nr. 547/2005 față de nr.230/2005 a fost evident, inclusiv pentru reclamantul Instituția Prefectului întrucât acesta a notificat și a procedat în aceeași măsură atacând în fața instanței de contencios administrativ atât nr.230/2005, cât și nr. 547/2005, prima fiind anulată, însă cea de a doua perimată, continuând să își producă efectele juridice.
b) instanța a reținut greșit faptul că impozitul determinat prin decizia de impunere atacată a fost stabilit pentru anul 2008. Creanța principală se referă la impozitul datorat pentru anul 2006, în 2008 au fost stabilite diferențele suplimentare de plată și majorările de întârziere ca urmare a perimării acțiunii prefectului împotriva nr. 547 /2005.
Instanța învestită cu acțiunea prefectului împotriva nr.547/2005 nu avea cum să prelungească aria de exercițiu a nr. 547 / 2005 și pentru anii 2007 și 2008 întrucât anual se adoptă și se aplică o singură hotărâre a Consiliului Local pentru stabilirea taxelor și impozitelor. Așadar, hotărârea adoptată pentru stabilirea taxelor și impozitelor pentru anul 2006 ( nr. 547/2005) nu se aplică pentru taxele și impozitele datorate de contribuabili în anul 2007 și așa mai departe.
Recurentul a motivat că prin decizia de impunere a procedat la calcularea debitelor și majorărilor de întârziere datorate de contribuabili pentru anul 2006, având în vedere numai ce stabilea impozitele și taxele locale din anul 2006. Decizia de impunere vizează însă semestrul II 2007 și semestrul I 2008 ntrucât sumele stabilite în plus prin decizia contestată se referă doar la impozitul pentru anul 2006. acesteia asupra impozitului datorat pentru anii 2007 și 2008 este generată de prevederile art. 115 din Codul d Procedură Fiscală (ordinea stingerii datoriilor), conform cărora plățile efectuate de către contestatoare după pronunțarea Sentinței Civile nr.1089/2007 au compensat/acoperit mai întâi sumele pe care contestatoarea le datora pentru anul 2006 (în temeiul sentinței menționate) și doar restul urmând să fie considerat plată pentru semestrul II 2007 și semestrul 2008.
Intimata reclamantă Compania Națională de Ferate "CFR" SA -Sucursala Regională CF a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, reiterând apărările invocate prin acțiune.
5.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticii aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 301din Codul d e procedură civilă "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 284 alin. 2 - 4 se aplică în mod corespunzător."
În speță, recurentul a primit hotărârea recurată la data de 10.09.2009, potrivit dovezii de comunicare din dosarul primei instanțe, recursul fiind trimis prin poștă la data de 24.09.2009 potrivit ștampilei aplicată pe plicul corespondenței poștale.
Cum potrivit dispozițiilor art.101 din Codul d e procedură civilă " termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul" și față de dispozițiile art.104 din același act normativ care stabilesc că "actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui"Curtea constată că în speță recursul a fost declarat în termen motiv pentru care excepția este nefondată.
Astfel, se reține că prin Decizia de impunere nr./12.07.2008a fost stabilită în sarcina reclamantei o obligație de plată față de bugetul local al Municipiului C, cu titlu de diferențe suplimentare în urma Sentinței civile nr.1089/20.11.2007, reprezentând impozit pe clădiri pe anul 2008, în cuantum de 92.446,88 lei, din care suma de 81.594,66 lei debit și suma de 10.852,22 lei accesorii calculate până la data de 11.08.2008.
În motivarea deciziei de impunere s-a arătat că pentru anul 2006 impozitele și taxele locale au fost încasate în temeiul 547/2005 pentru aplicarea indicelui de inflație la 230/2005 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2006;
547/2005 a fost atacată în contencios administrativ, inclusiv cu privire la impozitul datorat de persoanele juridice pentru clădirile situate pe teritoriul administrativ al Municipiului C, cauza soluționându-se prin constatarea perimării cererii de anulare a hotărârii prin Sentința civilă nr.1089/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 14.03.2008;
Dată fiind perimarea cauzei, hotărârea a rămas în vigoare în integralitatea ei, cota de impozitare prevăzută în 547/2005 pentru clădirile deținute de persoanele juridice fiind de 1,5% pentru anul 2006, procent aplicat la valoarea de inventar a clădirii numai în măsura în care a avut loc o reevaluare a acesteia în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal 2006;
Majorările de întârziere au fost considerate datorate pentru diferența de sumă rezultată între cota de 1,5% aplicată la valoarea de inventar a clădirii și plata efectivă a impozitului pe clădiri de către reclamantă cu un procent de 1% pentru depășirea scadențelor pentru plata impozitului, astfel cum au fost stabilite prin prevederile Codului fiscal.
Din examinarea conținutului nr.547/2005 Curtea constată că, independent de denumirea ei, această hotărâre stabilește, potrivit art.1 impozitele și taxele locale pentru anul 2006. Astfel, în ceea ce privește impozitul pe clădiri datorat de către persoanele juridice, s-a prevăzut că acesta se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare de 1,5% asupra valorii de inventar a clădirii, dacă s-a efectuat reevaluarea acesteia în ultimii trei ani anteriori. Rezultă că, în fapt, nr.547/2005 stabilește impozitele și taxele locale pentru anul 2006 de sine stătător, cu aplicarea HG nr.797/2005, fără a se raporta la valorile stabilite prin nr.230/2005.
Se observă că nr.547/2005 a fost adoptată în temeiul art.288 alin.1 Cod fiscal, după publicarea HG nr.797/2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele și taxele locale și alte taxe asimilate acestora, precum și pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflației, aplicabile în anul fiscal 2006.
Ori, potrivit art.288 alin.1 Cod fiscal, "Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului B și consiliile județene adoptă hotărâri privind impozitele și taxele locale pentru anul fiscal următor în termen de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 292 ", ceea ce înseamnă că stabilirea taxelor și impozitelor locale se face distinct, pentru fiecare an fiscal, iar singurul act la care trebuie să se raporteze hotărârea autorității publice locale este hotărârea de guvern prevăzută la art.292 Cod fiscal și nicidecum o altă hotărâre a sa, anterioară.
Prin urmare, nu se poate considera că nr.547/2005 se află în interdependență față de nr.230/2005, astfel că anularea acesteia din urmă ar atrage caducitatea celei dintâi.
În atare situație, faptul că prin Decizia civilă nr.98/CA/05.05.2006 a Curții de APEL CONSTANȚAs -a dispus anularea parțială a C nr.230/2005, respectiv a dispozițiilor referitoare la impozitul pe clădiri datorat de contribuabilii persoane juridice, fiind menținută astfel cota de impozitare de 1% prevăzută de Codul fiscal, nu produce nici o consecință juridică asupra validității nr.547/2005.
Curtea consideră astfel că, prin conținutul pe care îl are, nr.547/2005 are o existență de sine - stătătoare, motiv pentru care controlul de legalitate al prefectului s-a exercitat în mod independent față de cel al nr.230/2005. De aceea, în condițiile în care nr.547/2005 nu a fost revocată sau anulată, ea nu poate fi ignorată ca realitate juridică, producându-și pe deplin efectele la momentul încetării cauzei de suspendare.
Cu toate acestea, modalitatea în care organul fiscal a înțeles să pună în aplicare hotărârea menționată încalcă dispozițiile legale, atât în ceea ce privește antrenarea răspunderii fiscale sub forma obligării intimatei reclamante la plata accesoriilor cât și cu privire la conținutul actului administrativ fiscal.
Referitor la includerea majorărilor de întârziere în obligația de plată, recurenta a susținut că perceperea acestora este consecința depășirii termenelor de plată prevăzute de Codul Fiscal pentru plata impozitului pe clădiri, chiar dacă o astfel de depășire este în mare parte neimputabilă reclamantei, ci mai degrabă modului în care Instituția Prefectului a înțeles să își exercite drepturile procesuale.
Curtea apreciază că răspunderea prevăzută de Codul d e procedură fiscală este, în esență, o formă de răspundere juridică ce nu poate fi angajată, potrivit principiilor generale ale răspunderii juridice și în lipsa unei derogări exprese, decât dacă încălcarea obligației de către debitor a avut un caracter culpabil. Simpla încălcare a unei obligații nu înseamnă angajarea în mod automat a răspunderii debitorului întrucât fapta ilicită este doar una dintre condițiile de angajare a acestei răspunderi, cea mai importantă condiție fiind vinovăția.
Ori, analiza dispozițiilor art.119 alin.1 Cod de procedură fiscală, care constituie temeiul juridic al calculării majorărilor de întârziere în cazul creanțelor fiscale ale statului asupra contribuabililor, nu relevă nici o derogare de la dreptul comun și nu pot constitui temei pentru justificarea existenței unei răspunderi obiective atâta timp cât o asemenea răspundere nu este explicit reglementată.
În speță, neplata la scadență a sumelor reprezentând diferența de impozit de 0,5% din valoarea de inventar a clădirilor s-a datorat împrejurării că, fiind suspendată aplicarea nr.547/2006 ca urmare a atacării ei în justiție de către Prefectul județului C, însuși organul fiscal a solicitat achitarea impozitului în conformitate cu dispozițiile Codului fiscal, respectiv a cotei de 1% din valoarea de inventar a clădirilor. Ori, în situația dată, nu se poate reține vreo culpă în sarcina contribuabilului atâta timp cât aplicarea unui anumit tratament fiscal a fost determinată de însăși atitudinea organului fiscal, atitudine justificată la rândul ei de suspendarea efectelor actului normativ de stabilire a impozitului.
Curtea consideră că o altă soluție ar conduce la angajarea răspunderii fiscale a intimatei reclamante în lipsa vinovăției acesteia, cu încălcarea principiilor prevăzute de art.7 și 12 Cod de procedură fiscală, respectiv principiul rolului activ al organelor fiscale și principiul bunei - credințe.
De asemenea, în ceea ce privește conținutul actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de impunere nr./12.07.2008, Curtea constată că, deși motivarea în fapt și în drept se referă la aplicarea nr.547/2005 și la calcularea diferențelor de impozit pentru anul 2006, sumele impuse reprezintă impozit pe clădiri pe semestrul I 2008, deci pentru o altă perioadă decât cea avută în vedere și care a făcut obiectul controlului inopinat, respectiv 1.01.2006-11.08.2008.
Recurentul a motivat că decizia de impunere vizează semestrul II 2007 și semestru I 2008 întrucât a procedat în temeiul art. 115 din Codul d Procedură Fiscală la imputația plăților, astfel că sumele achitate de către reclamantă după pronunțarea Sentinței Civile nr.1089/2007 au compensat/acoperit mai întâi sumele pe care contestatoarea le datora pentru anul 2006 în temeiul sentinței menționate.
Curtea reține că aserțiunile recurentului prezentate mai sus nu rezultă în mod explicit din conținutul actului administrativ fiscal, constituindu-se într-o motivare extrinsecă a acestuia de natură a justifica incoerența actului.
Mai mult, recurentul nu a explicat modul în care a procedat la imputația plății, având în vedere că o astfel de operațiune are loc la momentul achitării unor obligații fiscale, adică la momentul plății, și nu la un moment ulterior.
Astfel, potrivit art.109.1 din HG nr.1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală " în documentul de plată plătitorul definit conform art. 26 din Codul d e procedură fiscală menționează în mod obligatoriu actul prin care s-a instituit obligația de plată, numărul și data acestuia, cuantumul obligației de plată, precum și organul care l-a întocmit.", iar art.115 alin.4 Cod de procedură fiscală prevede că "Organul fiscal competent va comunica debitorului modul în care a fost efectuată stingerea datoriilor prevăzută la alin.(1), cu cel puțin 5 zile înainte de următorul termen de plată a obligațiilor fiscale."
Ori, din susținerile recurentului nu rezultă că sumele reprezentând impozit pentru semestrul II al anului 2007 și pentru semestrul I al anului 2008 au fost achitate de către contribuabil după încetarea cauzei de suspendare a nr.547/2005, respectiv după data de 14.03.2008, iar organul fiscal a procedat, conform dispozițiilor legale, la stingerea cu aceste sume a unor datorii aferente anului 2006.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că atât decizia de impunere cât și încasarea unor sume în temeiul acesteia sunt nelegale, motiv pentru care va menține soluția instanței de fond și va respinge recursul ca nefondat, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursuldeclarat de recurentul pârât SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE LOCAL C - cu sediul în C,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.337 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ CF - cu sediul în C,-, județul C și intimatul pârât CONSILIUL LOCAL - cu sediul în C, bd. - nr.51, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond:
Red.dec.jud. NC
2 ex /9.03.2010
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
