Anulare act administrativ . Decizia 450/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.450/CA/2009 -
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- -- judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI -S M,-, jud. S M în contradictoriu cu intimata reclamantă -, nr.194, jud. SMî mpotriva sentinței nr.145/CA din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect - anulare act administrativ -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S M - consilier juridic, în baza împuternicirii delegației nr.20184 din 06.10.2009, lipsă fiind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, intimata a depus la dosar întâmpinare, în dublu exemplar, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul recurentei solicită comunicarea întâmpinării depuse la dosar și în acest sens amânarea cauzei pentru studierea acesteia, precum și pentru a se finaliza ancheta organelor de cercetare penală, anchetă formulată împotriva reclamantei, precum și asupra celor 700 de persoane din județul SMc are se află în aceeași situație ca și cea a reclamantei din prezenta cauză.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare și lasă cauza la rând, timp în care reprezentantul recurentei va lectura întâmpinarea depusă la dosar. Respinge cererea de amânare ca fiind nefondată.
La a doua strigare a cauzei se prezintă aceeași arte a litigiului, învederând instanței că nu mai are alte cereri, solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, fără cheltuieli de judecată. În esență învederează instanței că, sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, având în vedere faptul că nu s-a ținut cont de actul administrativ emis de comisia de evaluare, respectiv de acordare a prestațiilor sociale. Mai arată că, așa cum este situația reclamantei, se află mai multe persane aflate pe raza jud. S M, mai precizând totodată și faptul că nu s-a închis modul de acordare a acestor drepturi, ci doar au fost suspendate, până la finalizarea anchetei de către organele de cercetare penală.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.145/CA din 18 martie 2009, Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ astfel cum a fost precizată înaintată de reclamanta domiciliată în comuna nr. 194, jud. S M, împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI cu sediul în S M,-, jud. S M în sensul că, s-a dispus anularea Dispoziției nr. -/24.04.2007 privind suspendarea drepturilor de prestații sociale ale reclamantei stabilite prin Decizia nr. -/08.09.2006 începând cu data de 01.03.2007.
Au fost respinse restul capetelor de cerere formulate de către reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin Decizia nr. -/08.09.2006 emisă de Direcția Generală de Protecția Copilului și Asistență Socială SM( fila nr. 8 din dosar -) în favoarea reclamantei s-a stabilit cu titlu de drepturi de prestații sociale o alocație socială pentru persoană adultă cu handicap vizual grav în cuantum de 178 lei lunar începând cu data de 01.06.2006.
La baza emiterii acestei decizii a stat Certificatul nr. 1956 din 25.05.2006 emis de Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap potrivit căruia, reclamanta se încadrează într-un grad de handicap grav.
Plata drepturilor de prestații sociale stabilite în favoarea reclamantei prin Decizia nr. -/08.09.2006, a fost suspendată începând cu data de 01.03.2007 prin Dispoziția nr. -/24.04.2007 emisă de directorul general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S
Pentru a emite această dispoziție s-a ținut cont de referatul nr. 5578/03.04.2007 al Comisiei de verificare constituită la nivelul instituției publice pârâte, temeiul de drept în baza căruia s-a luat această măsură fiind art. 6 din Ordinul nr- al Ministrului, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministrului Administrației și Internelor coroborate cu prevederile art. 2 lit. c) și ale art. 8 alin. 1 din anexa la HG nr. 1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul de organizare și funcționare al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (fila nr. 9 din dos -).
Din referatul Comisiei de verificare nr. 5678/03.04.2007 care cuprinde propunerea de suspendare a plății drepturilor de prestații sociale în favoarea reclamantei (filele nr. 15-21), rezultă că urmare a verificărilor efectuate de această comisie s-au constatat lipsa unor dosare medicale care să ateste încadrarea în grad de handicap, neconcordanțe dintre datele conținute în dosarele medicale și cele administrative, respectiv între certificatele eliberate de CEPHA și cele care se aflau în dosarele administrative în privința gradului și a termenului de valabilitate.
La data de 23.04.2007 (fila nr. 16 din dosar) pârâta prin reprezentanții săi a predat organelor de cercetare penală un număr considerabile de dosare administrative ale acesteia pentru a se efectua verificări sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni în legătură cu înscrisurile aflate în aceste dosare, printre care se află și dosarul administrativ al reclamantei.
Din adresa nr. 114/P/19.01.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, rezultă că, față de numita, cercetată în dosar nr. 114/P/2007, nu s-a început urmărirea penală.
Reclamanta a solicitat reluarea plății drepturilor sociale suspendate prin adresa nr. 11305/09.05.2008, la care pârâta a formulat răspuns prin adresa nr. 12788/28.09.2008 (fila nr. 5 din dosar nr. -).
Coroborând starea de fapt de mai sus cu capetele de cerere formulate de către reclamantă, cu motivele de fapt și de drept invocate prin cererea introductivă astfel cum a fost precizată, respectiv cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, instanța de contencios administrativ a constatat că aceasta este chemată în principal să se pronunța asupra legalității Dispoziției nr. -/24.04.2007, actul administrativ de autoritate prin care autoritatea publică pârâtă a dispus în legătură cu suspendarea efectelor unui act administrativ de autoritate emis anterior de aceeași autoritate, respectiv în legătură cu suspendarea efectelor Deciziei nr. -/08.09.2006.
Prin actele administrative emise de către autoritatea publică pârâtă aceasta nu a luat vreo măsură de revocare sau modificare a vreunui act administrativ emis anterior de aceasta, după cum nici actul administrativ prealabil - certificatul medical emise de către comisia medicală de expertiză care a stat la baza emiterii actului administrativ de stabilire a dreptului la prestații sociale nu a fost modificat sau anulat de către vreo instanță de judecată.
Prin urmare, instanța a apreciat că solicitările reclamantei privind constatarea caracterului legal al certificatului de încadrare în grad de handicap, a îndreptățirii acesteia de a beneficia de alocația socială pentru persoane adulte cu grad de handicap vizual grav și indemnizația pentru însoțitorul persoanei adulte cu handicap vizual grav, obligarea pârâtei la recunoașterea acestor drepturi de prestații sociale sunt lipsite de interes juridic și premature, actele administrative emise de pârâtă în legătură cu aceste drepturi nefiind revocate de către autoritatea publică pârâtă, fiind dispusă doar suspendarea executării acestora.
În ce privește legalitatea Dispoziției nr. -/24.04.2007 de suspendare a drepturilor de prestații sociale stabilite în favoarea reclamantei, instanța a constatat că, într-adevăr, potrivit art. 36 alin. 5 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, "stabilirea, suspendarea sau încetarea dreptului la asistenta socială sub forma de prestații sociale se face conform legii, în baza dispoziției directorului executiv al direcției generale de asistenta socială și protecția copilului județene, respectiv locale a sectorului municipiului", însă acest text de lege stabilește doar caracterul legal al dispoziției prin prisma competenței legale a directorului executiv de a emite un act administrativ de suspendare a drepturilor de asistență socială și nu constituie un impediment pentru verificarea actului administrativ contestat sub aspectul legalității sale raportat la conținutul acestuia.
Sub acest aspect, instanța a constatat că măsura suspendării dreptului de prestații sociale stabilit în favoarea reclamantei printr-un act administrativ anterior, bazată doar pe existența unor suspiciuni de fraudă, a existenței unor fapte de natură penală până la finalizarea cercetărilor penale, în lipsa unei dispoziții exprese a legii, este contrară spiritului și literei Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Astfel, s-a constatat că, potrivit art. 2 din Legea nr. 448/2006, "persoanele cu handicap, în înțelesul prezentei legi, sunt acele persoane cărora, datorită unor afecțiuni fizice, mentale sau senzoriale, le lipsesc abilitățile de a desfășura în mod normal activități cotidiene, necesitând măsuri de protecție în sprijinul recuperării, integrării și incluziunii sociale."
Acestei categorii de persoane legea la recunoaște o serie de drepturi, printre care și cele privind plata unor indemnizații lunare, cu scopul de a se asigura acestora integrarea socială, respectiv un trai decent, unul din principiile de bază stabilite prin lege care stau la baza protecției și promovării drepturilor persoanelor cu handicap fiind cel privind " interesul persoanei cu handicap" - art. 2 din Legea nr. 448/2006.
Constatând că autoritatea publică pârâtă deși conform susținerilor sale nu deținea dosarul medical al reclamantei, deținea acte medicale și decizii de stabilire a drepturilor de prestații sociale anterioare din care rezulta că reclamanta are un anumit grad de handicap vizual, grav sau accentuat, cu alte cuvinte existau indicii de necontestat privind boala reclamantei și situația materială a acesteia, respectiv posibilitatea ca în urma sistării plății indemnizației lunare reclamanta să nu beneficieze de nici un alt mijloc de subzistență, reținând dispozițiile art. 101 alin. 1 din Legea nr. 448/2006, potrivit căruia,"sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale de către persoana cu handicap sau familia acesteia se recuperează de la aceasta, inclusiv dobânzile aferente",respectiv posibilitatea de recuperare ulterioară a sumelor de bani acordate eventual necuvenit reclamatei, lipsa unei dispoziții exprese a legii în acest sens, instanța apreciază că, pârâta a dispus în mod nelegal suspendarea plății drepturilor de prestații sociale în favoarea reclamantei.
Față de considerentele de mai sus, instanța a apreciat că motivele de nelegalitate a dispoziției de suspendare emisă de către pârâtă invocate de către reclamantă sunt întemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 2 pct. 1 lit. d) proc.civ. și a textelor de lege amintite, admis capătul de cerere privind anularea acesteia.
În ce privește restul capetelor de cerere formulate de către reclamantă privind constatarea caracterului legal al certificatului de încadrare în grad de handicap, a îndreptățirii acesteia de a beneficia de alocația socială pentru persoane adulte cu grad de handicap vizual grav și indemnizația pentru însoțitorul persoanei adulte cu handicap vizual grav, obligarea pârâtei la recunoașterea acestor drepturi de prestații sociale, acestea au fost respinse ca neîntemeiate, prin prisma constatărilor de mai sus în sensul caracterului lipsei de interes juridic și al prematurității formulării acestora, existența drepturilor de prestații sociale nefiind afectate de dispoziția de suspendare a cărei nelegalitate a fost constatată, fără a acorda cheltuielile de judecată solicitate în cauză potrivit art. 274.proc. civ. întrucât pe de o parte acțiunea a fost doar parțial admisă, iar cuantumul onorariului de avocat nu a fost precizat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și scutit de plata taxelor de timbru a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S M, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârea pronunțată de instanța de fond este criticabilă din mai multe puncte de vedere astfel:
Primul motiv este acela că hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În urma verificărilor efectuate de către o comisie de evaluare din cadrul instituției recurente, s-a constata că, reclamanta nu avea depus vreun dosar medical la comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap în cursul anului 2006.
Cu alte cuvinte, potrivit legii, pentru a beneficia de prestații sociale, persoanele în cauză, trebuia mai întâi să fie încadrate într-un grad de handicap. Or, tocmai aceasta este problema, că reclamantei nu i s-a găsit nici la momentul verificărilor comisiei interne și nici ulterior, dosarul medical care să stea la baza emiterii Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1965Q din 25.05.2006.
În opinia recurentei, se apreciază că, acesta a fost obținut în mod fraudulos, iar organele de cercetare fac verificări în acest sens.
Anularea dispoziției nr. -/24.04.2007 dă posibilitate reclamantei să beneficiere de niște drepturi cu titlu de prestații sociale la cer, cel puțin până la finalizarea cercetărilor penale, s-a acorda în mod necuvenit.
Potrivit prevederilor art. 35 alin. 5 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, "stabilirea, suspendarea sau încetarea dreptului la asistență socială sub formă de prestații se face conform legii, în baza dispoziției directorului executiv al direcției generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului".
Având în vedere cele de mai sus apreciază faptul că până la finalizarea cercetărilor penale și eventual a celor judecătorești se impune suspendarea prestațiilor sociale acordate reclamantei.
În drept, invocă art.302/1, art.303, 304 pct.9, 312 Cod procedură civilă, art.20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca fiind neîntemeiat, cu consecința menținerii în întregime a dispozițiilor sentinței recurate, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
În esență arată că măsura suspendării dreptului prestațiilor sociale stabilit în favoarea reclamantei, printr-un act administrativ anterior și care nu a fost modificat sau revocat, bazată doar pe existența unor suspiciuni de fraudă, este contrară spiritului și literei Legii br.448/2006, prin protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, iar motivele pentru acțiunea reclamantei a fost admisă, sunt cât se poate întemeiate.
În drept au fost invocate prevederile art.115 Cod procedură civilă raportat la art.308 alin.2 din Cod procedură civilă și art.274 Cod procedură civilă.
Instanța de recurs analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr.-/24.04.2007 emisă de directorul general al DGASPC S M, s-a dispus suspendarea, începând cu data de 1 martie 2007 plății drepturilor de prestații sociale stabilite în favoarea reclamantei prin decizia din 8 septembrie 2006, reținându-se că din verificările efectuate de comisia de verificare consemnată în referatul nr.5678 din 3 aprilie 2007, s-a constatat lipsa unor dosare medicale care să ateste încadrarea în grad de handicap ori neconcordanțe între dosarele medicale și cele administrative.
Conform prevederilor art.36 alin.5 din HG nr.268/2007, privind normele metodologice de aplicare a Legii nr.448/2006, privitoare la protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, stabilirea, suspendarea sau încetarea drepturilor la asistența socială sub forma de prestații sociale, se face conform legii în baza dispoziției directorului executiv al direcției generale de asistență socială și protecția copilului județene.
Condițiile și cazurile în care are loc această suspendare a plății drepturilor la asistența socială, nu au fost reglementate expres de legiuitor, nici în cuprinsul legii și nici în normele metodologice de aplicare a legii, arătându-se doar persoana care are competența legală de a dispune suspendarea.
În speță, prin decizia atacată s-a dispus suspendarea plății drepturilor fără ca anterior luării măsurii, să se dispună modificarea ori revocarea actelor administrative ce stau la baza plății drepturilor, ori a actelor prealabile medicale ce au stat la baza actului administrativ de stabilire a dreptului la prestații sociale.
Ori, așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță, măsura suspendării plății drepturilor de prestații sociale bazată doar pe existența unor suspiciuni de fraudă ori a existenței unor fapte de natură penală anterior stabilirii existenței lor, prin cercetări penale, este contrară spiritului și literei Legii nr.448/2006. Până la stabilirea vinovăției persoanei respective de către organele prevăzute de lege, aceasta beneficiază de prezumția de nevinovăție, neputând fi sancționată pentru fapte a căror existență și vinovăție nu s-a stabilit.
De asemenea, se reține că, în mod corect a reținut prima instanță că mod nelegal s-a dispus suspendarea plății drepturilor de prestații sociale, atâta vreme cât autoritatea publică deținea acte mediale și decizii de stabilire a gradului de handicap vizual al reclamantei, chiar în lipsa dosarului medical invocat ca temei al suspendării, din care se putea stabili boala reclamantei și situația sa materială nejustificându-se lipsirea acesteia la singurul mijloc de subzistență.
În situația în care autoritatea publică avea suspiciuni cu privire la actele administrative emise pe seama reclamantei, ori a actelor medicale ce au stat la baza emiterii actelor administrative, trebuia să procedeze la efectuarea verificărilor necesare clarificării situației și la reanalizarea actelor emise și abia după ce se stabilea cu certitudine existența unor încălcări a prevederilor legale, să procedeze la luarea unor măsuri împotriva reclamantei intimate beneficiare a drepturilor de prestații sociale.
De altfel, legiuitorul în cuprinsul prevederilor art.101 alin.1 din Legea nr.448/2006, a prevăzut situația în care se constată existența stabilirii nelegale a unor drepturi în sensul că sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații sociale de către persoane cu handicap ori familia ei, se recuperează inclusiv cu dobânzile aferente.
În consecință, se reține că prima instanță a analizat judicios și corect cauza prin prisma prevederilor legale incidente raportate la starea de fapt din cauză, motivele de recurs invocate sub aceste aspecte, fiind nefondate.
Drept urmare, instanța de recurs va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă instanța de recurs va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs ( onorariu avocațial) în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S împotriva sentinței nr.145/CA din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVO CA BILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 15.10.2009
Jud. fond
Tehnoredact.--
4 ex./26.10.2009
2 com.________
1. DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI - S M,-, jud. S
2. -, nr.194, jud. S M
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
