Anulare act administrativ . Sentința 46/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 03.06.2008
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 46
Ședința publică din 11 februarie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Consiliul de și, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 10.02.2009, reclamantul a depus concluzii scrise. La data de 10.02.2009, pârâtul Consiliul de a depus răspuns la precizarea de acțiune.
Văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
În deliberare constată că:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 575/59/03.06.2008, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul de și:
- anularea Hotărârii nr.246/4.11.2007,
- anularea răspunsului la cererea privind procedura prealabilă CM 391/4.03.2008,
- obligarea pârâtului Consiliul de să emită o hotărâre prin care să constate că reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art.7 lit.a-f din Legea nr. 192/2006, coroborat cu art.74 și 75 din aceeași lege.
- obligarea pârâtului Consiliul de să elibereze reclamantului autorizația de mediator și să-l înscrie în mediatorilor
- obligarea în solidar a pârâților la plata de daune materiale în sumă de 200.000 lei, pentru violarea dreptului de a-și desfășura profesia de mediator și daune morale în sumă de 200.000 lei pentru atingerea adusă demnității, onoarei, reputației de avocat și absolvent de masterat în mediere, precum și a dreptului la propria imagine.
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că s-a adresat Consiliului de cu o cerere înregistrată sub nr.067/07.09.2007 prin care a solicitat constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.7 lit.a-e și art.72 alin.2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.
Cererea a fost însoțită de documentele justificative.
Consiliul de a emis Hotărârea nr. 246/04-11-2007, pe care a comunicat-o reclamantului abia în 16.01.2008, hotărâre care nu respectă exigențele legale.
La data de 07.02.2008 reclamantul a formulat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar la data de 06.03.2008 a primit de la Consiliul de răspuns prin care i s-a respins procedura.
Reclamantul arată că, în calitate de avocat, a putut să desfășoare activitatea de mediator, conform art. 93-97 dinStatutul profesiei de avocat,cu mult înainte de apariția Legii nr. 192/2006,iar un drept deja câștigat nu mai poate fi pierdut.
Procedura prealabilă i-a fost respinsă pe motiv că art. 7 din Legea nr. 192/2006 prevede că poate fi mediator persoana care "aabsolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, in condițiile legii, cu excepția absolvenților de programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate conform legii și avizate de Consiliul de mediere".De asemenea, pârâtul Consiliul de mai arată că, potrivit art. 40 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de mediere publicat in Monitorul Oficial nr. 505 din 27 iulie 2007, în vederea constatării de către Consiliu a îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru ca o persoană fizică să poată exercita profesia de mediator este necesară dovada deținerii unui certificat de absolvire cu recunoaștere națională însoțit de anexă, eliberat de furnizorul de servicii de formare sau dovada absolvirii unui program postuniversitar de nivel master in domeniul medierii,acreditat conform legii, și avizat de Consiliul de mediere(alin. 1 lit. d) și examinând documentele anexate de reclamant la cerere rezultă că are calitatea de absolvent al unui program postuniversitar de nivel master ("a conflictelor în drept") organizat de Universitatea, Facultatea de Drept, in perioada 2006-2007 și prin raportare la prevederile anterior menționate, acest program universitar nu fost avizat de Consiliu, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea uneia dintre condițiile a căror întrunire este cerută în mod cumulativ de Legea nr. 192/2006 in vederea dobândirii calității de mediator.Consiliul de mai arată, în motivarea hotărârii de respingere a cererii reclamantului de a fi autorizat ca mediator prin referire inclusiv la prevederi ale de formare a mediatorului, Consiliul nu a făcut altceva decât să respecte tot o dispoziție a Legii nr. 192/2006, anume cea statuată la 9 alin. (2), potrivit căreia "Programele de formare in domeniul medierii vor fi întocmite pe baza criteriilor cuprinse in standardele de formare în domeniu, elaborate de Consiliul de mediere, și vor fi avizate in prealabil de către acesta.". Condiția acreditării programului postuniversitar de nivel master, deși necesară, nu este însă Și suficientă din perspectiva dispozițiilor normative anterior menționate, impunându-i și avizarea acestui program de către Consiliul de. În acest sens, mai arată pârâtul în hotărâre, vă amintim că dvs. ați optat în deplină cunoștință de cauză pentru înscrierea la un program despre care știați - sau ar fi trebuit să știți, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 192/2006, de care înțelegeți să vă prevalați - că avea nevoie și de avizul Consiliului pentru a fi îndeplinite condițiile prevăzute la art. 7 din actul normativ amintit.
Așa cum recunoaște și pârâtul, reclamantul a făcut dovada absolvirii masterului "a conflictelor in drept" la Universitatea în perioada 2006-2007,respectiv după intrarea in vigoare a Legii nr. 192/2006,nsă aceasta contestă că acest program de master nu are avizul Consiliului de, astfel cum prevede legea.
Legea nr. 192/2006 prevede expres la art. 74, alin. (2):"(2) Acordarea avizului prevăzut la art. 9 decătreConsiliuldemediere devine aplicabilă de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a standardelor de formare în domeniul medierii.".cordarea avizului prevăzut de art. 9 de către Consiliul de devine aplicabilă de la data publicării inMonitorul Oficial al României,or, reclamantul a absolvit masteratul in iunie2007,iarStandardul de formareamediatorului,adoptat prinHotărârea nr. 12/07.09.2007,a fost publicat inMonitorul Oficialabia in 22 octombrie 2007.
Conform Constituției României-art. 15 alin. (2) "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.", i pe cale de consecință,tandardul de formare a mediatoruluinu poate retroactiva și nici avizarea masteratului absolvit de mine nu poate fi făcută retroactiv.
Consiliul de a fost obligat printr-o hotărâre definitivă să elibereze reclamantului autorizația de mediator ca urmare a refuzului nejustificat al acestuia de soluționare a cererii înregistrată sub nr.67/07.09.2007, iar Hotărârea 246/04.11.2007 a fost adoptată și comunicată după pronunțarea hotărârii judecătorești.
Cu privire la daunele materiale și morale solicitate, reclamantul învederează că pârâții i-au violat dreptul de a desfășura profesia de mediator, care, ca avocat definitiv in cadrul Baroului T, conform art. 93-97 dinStatutul profesiei de avocat,a profesat-o până la apariția Legii nr. 192/2006,iar prin comportamentul abuziv pârâții i-au adus atingere demnității, onoarei persoanei sale, a reputației de avocat și absolvent de masterat în mediere și a dreptului la propria imagine.
Reclamantul și-a dorit să profeseze această activitate de mediator, care este compatibilă cu profesia de avocat, astfel că s-a perfecționat in domeniu prin absolvirea masterului la Universitatea, facultate acreditată, efectuând un număr de 336 ore, însă Consiliul de nu a făcut altceva decât să obstrucționeze această activitate de interes public și drepturile fundamentale prevăzute în Constituția României și in Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Dacă instituțiile statului, gen Consiliul de, nu vor fi sancționate prin obligarea la plata de daune materiale și morale pentru abuzul de putere pe care-l practică, reclamantul consideră că este în pericol chiar bunul mers al României ca Stat de drept, membru al Uniunii Europene, al Justiției din România.
În drept, reclamantul invocă dispozițiile art.1, 2, 7, 8, 10, 11 și 16 din Legea nr. 554/2004, precum și art. 7, 74 și 75 din Legea nr. 192/2006.
La data de 17.09.2008, pârâtul Consiliul de și pârâta au depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul.
Pentru pârâta persoană fizică, se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât nu există identitate între persoana pârâtei și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Pârâții susțin că reclamantul nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile pentru a fi autorizat să exercite activitatea de mediator. Astfel, potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator (publicată în Of. nr. 441 din 22 mai 2006), "Programele de formare în domeniul medierii vor fi întocmite pe baza criteriilor cuprinse în standardele de formare în domeniu, elaborate de Consiliul de mediere, și vor fi avizate în prealabil de către acesta."
Potrivit art.40 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de, în vederea constatării de către Consiliu a îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru ca o persoană fizică să poată exercita profesia de mediator este necesară dovada deținerii unui certificat de absolvire cu recunoaștere națională însoțit de anexă, eliberat de furnizorul de servicii de formare sau dovada absolvirii unui program postuniversitar de nivel master în domeniul medierii, acreditat conform legii șiavizat de Consiliul de mediere(alin. 1 lit. d).
Din examinarea documentelor anexate de reclamant, rezultă că acesta are calitatea de absolvent al unui program postuniversitar de nivel master ("a conflictelor în drept") organizat de Universitatea, Facultatea de Drept, absolvit în anul 2007. Prin raportare la prevederile anterior menționate, acest program postuniversitar nu a fost avizat de Consiliu, ceea ce echivalează cu neîndepiinirea uneia dintre condițiile a căror întrunire este cerută de art. 7 din Legea nr. 192/2006 în vederea dobândirii calității de mediator.
Astfel, conform art. 7 lit. f) din Legea nr. 192/2006, solicitantul trebuie să fiabsolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condițiile legii, cu excepția absolvenților de programe postuniversitare de nivel mașter în domeniu, acreditate conform legii și avizate de Consiliul de mediere. Acest text nu stabilește o alternativă, ci o regulă - absolvirea cursurilor pentru formarea mediatorilor, în condițiile legii, regulă ce cunoaște o excepție în favoarea absolvenților de programe postuniversitare de nivel mașter în domeniu, care trebuie însă acreditate conform legii și avizate de Consiliul de.
Așadar, deși necesară, condiția acreditării acestui program postuniversitar nu este însă și suficientă din perspectiva dispozițiilor normative anterior menționate, impunându-se și avizarea acestui program de către Consiliul de. Or, până în prezent, Consiliul de mediere nu a avizat niciun program postuniversitar de nivel master în domeniu.
Trimiterea pe care o face reclamantul la dispozițiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, conform căruia acordarea avizului de către Consiliul de mediere devine aplicabilă de la data publicării în Monitorul Oficial a standardelor de formare în domeniul medierii nu face decât să valideze susținerea pârâtului din răspunsul transmis reclamantului în cadrul procedurii prealabile, în sensul că acesta a optat în deplină cunoștință de cauză pentru înscrierea la un program despre care știa ori trebuia să știe (nemocensetur ignorare legem)prin raportare la dispozițiile Legii nr. 192/2006, act normativ ce intrase de câteva luni în vigoare (Monitorul Oficial nr. 441 din 22 mai 2006) - că avea nevoie și de avizul Consiliului de mediere.
Or, cum Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului de mediere a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 505 din 27 iulie 2007, iar Standardul de formare a mediatorului a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 713 din 22 octombrie 2007, Consiliul de mediere nici nu avea cum să avizeze un program postuniversitar ce era deja finalizat în luna iunie 2007. Este astfel evident că nu poate fi vorba de o aplicare retroactivă a vreunui act normativ ori de o "avizare retroactivă" a programului postuniversitar absolvit de reclamant.
Iar în ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că programul postuniversitar pe care l-a absolvit nu trebuia avizat de Consiliul de mediere, pârâții precizează că această aserțiune nu-și află suport în realitatea normativă instituită de Legea nr. 192/2006. Art. 72 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 conține o reglementare pentru situații cu caracter tranzitoriu, conform căreia persoanele care anterior intrării în vigoare a acestei legi absolviseră un curs de formare a mediatorilor în țară ori în străinătate sau care, la intrarea în vigoare a legii, urmau un astfel de curs, reglementare ce nu se aplică însă reclamantului, pentru următoarele două considerente:
- primul, în sensul că programul postuniversitar de care se prevalează reclamantul nici nu a fost absolvit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 192/2006 și nici nu a fost urmat la momentul intrării în vigoare a acestei legi;
- al doilea, în sensul că art. 72 alin. (2) teza întâi nu se referă la programe postuniversitare de nivel master, ci lacursuri de formare a mediatorilor.onform art. 7 lit. f) din aceeași lege, este vorba de două modalități distincte: cursurile pentru formarea mediatorilor (regula) și programele postuniversitare de nivel master în domeniu (excepția). Or, art. 72 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 192/2006 are în vedere cursurile de formare a mediatorilor, iar nu programele postuniversitare de nivel master.
Oricum, chiar și în cazul solicitanților care se încadrează în dispozițiile art. 72 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 192/2006, același text conferă, în teza a doua, prerogativa Consiliului de mediere de a decide autorizarea după evaluarea conținutului programei de formare, inclusiv a duratei pregătirii.
Cât privește afirmația reclamantului - nesusținută în plan probator - în sensul că ar exercitat activități de mediere în baza art. 93-97 din Statutul profesiei de avocat (în prezent abrogate), iar acest aspect s-ar încadra în așa-numita teorie a drepturilor câștigate, pârâții precizează că reglementarea statutară amintită avea la bază o concepție diferită față de cea instituită prin Legea nr. 192/2006, act normativ ale cărui dispoziții trebuie respectate indiferent de profesia celor care doresc să devină mediatori.
În fine, cu privire la solicitarea de daune materiale și morale, pe argumentul pretinsei violări a dreptului său de a exercita profesia de mediator și al pretinsului comportament abuziv prin care i-ar fi fost adusă atingere demnității, onoarei și reputației sale, pârâții precizează că respectarea legii nu poate fi considerată nici "violare" și nici "comportament abuziv".
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
În fapt, reclamantul - domnul - a absolvit masterul "a conflictelor în drept" organizat de Universitatea, Facultatea de Drept în perioada 2006-2007, cu examen în iunie 2007, conform înscrisului atașat la fila 87 dosar.
Considerând că îndeplinește condițiile pentru a exercitate profesia de mediator, domnul a solicitat Consiliului de să constate că îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi numit mediator, în condițiile prevăzute de Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006.
Cererea domnului a fost respinsă de Consiliul de prin hotărârea 246/4.11.2007 a Consiliului de.
Domnul a solicitat anularea hotărârii emise de Consiliul de prin care a fost respinsă cererea domniei sale de constatare a faptului că îndeplinește condițiile legale pentru a putea fi numit mediator, în condițiile prevăzute de Legea nr. 192/2006.
Refuzul Consiliului de a fost justificat, conform răspunsului atașată la fila 10-13 dosar, de aprecierea că domnul nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 7 lit. f) din Legea nr. 192/2006, care se referă la necesitatea absolvirii de către reclamant a unui curs pentru formarea mediatorilor, care să fie acreditat conform legii și avizate de Consiliul de mediere.
În privința dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța constată că exercitarea profesiei de mediator este reglementată prin Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006.
Conform art. 7 din Legea nr. 192/2006, "poate fi mediator persoana care îndeplinește următoarele condiții:
a) are capacitate deplină de exercițiu;
b) are studii superioare;
c) are o vechime în muncă de cel puțin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii și avizat de Consiliul de mediere;
d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activități;
e) se bucură de o bună reputație și nu a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;
f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condițiile legii, cu excepția absolvenților de programe postuniversitare de nivel master în domeniu, acreditate conform legii și avizate de Consiliul de mediere;
g) a fost autorizată ca mediator, în condițiile prezentei legi".
Conform art. 9 din Legea nr. 192/2006:
(1) "Formarea profesională a mediatorilor se asigură prin organizarea cursurilor de specialitate de către furnizorii de formare care au fost autorizați conform legislației în materia formării profesionale a adulților și de către instituțiile de învățământ superior acreditate.
(2) Programele de formare în domeniul medierii vor fi întocmite pe baza criteriilor cuprinse în standardele de formare în domeniu, elaborate de Consiliul de mediere, și vor fi avizate în prealabil de către acesta".
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta, instanța observă că pârâta - având calitatea de președinte al autorității pârâte Consiliul de - a semnat cele două hotărâri a căror anulare a solicitat-o reclamantul și că acesta a solicitat și obligarea - atât a Consiliului de, cât și a pârâtei - la plata unor daune pentru atingerea adusă reputației domniei sale prin refuzul Consiliului de de autorizare a reclamantului ca mediator
Instanța precizează că, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,"cererile în justiție prevăzute de prezenta lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim,dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzatori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă".
Având în vedere aceste dispoziții legale și ținând seama că doamna este semnatara actelor a căror anulare a solicitat-o reclamantul - contribuind la elaborarea lor în calitate de președinte al Consiliului de - și că domnul a solicitat și obligarea sa la plata unor daune, în calitate de semnatară a actelor în litigiu, instanța constată că pârâta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, fiind debitoare în raportul juridic dedus judecății, raport juridic în cadrul căruia reclamantul se pretinde prejudiciat prin hotărârile semnate și elaborate de această pârâtă, în calitate de președinte al autorității pârâte - Consiliul de.
În consecință, instanța va respinge, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Examinând temeinicia acțiunii, instanța constată că reclamantul a absolvit cursurile de master în domeniul "a conflictelor în drept", în perioada 2006-2007.
Instanța reține ca nefiind contestat faptul că aceste cursuri absolvite de reclamant nu au fost avizate de către Consiliul de.
Instanța constată, totodată, că în perioada în care reclamantul urma aceste cursuri, a intrat în vigoare Legea nr. 192/2006, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, intrând în vigoare la data de 25 mai 2006.
Domnul a arătat că nu îi erau aplicabile dispozițiile referitoare la necesitatea acreditării și avizării de către Consiliul de a cursului urmat de reclamant, având în vedere art. 74 alin. 2 din Legea nr. 192/2006, conform cărora "acordarea avizului prevăzut la art. 9 de către Consiliul de mediere devine aplicabilă de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a standardelor de formare în domeniul medierii".
Instanța observă că, potrivit art. 72 alin. 2 din Legea nr. 192/2006, "persoanelecare au absolvit saucare, la intrarea în vigoare a prezentei legi, urmează un curs de formare a mediatorilorîn țară ori în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 7 lit. a) - e),pot solicita autorizarea ca mediator, în condițiile prezentei legi,având obligația prezentării documentelor care atestă programa de formare parcursă.Consiliul de mediere va decide autorizarea după evaluarea conținutului programei de formare prezentate, inclusiv a duratei pregătirii. Dispozițiile art. 8 alin. (5) se aplică în mod corespunzător".
În condițiile în care aceste text reglementează ipoteza persoanelor care urmau un curs de formare a mediatorilor la data intrării în vigoare la Legii nr. 192/2006 - ipoteză în care se regăsea și domnul - instanța apreciază că aceasta este dispoziția legală aplicabilă situației domniei sale.
În raport cu dispozițiile art. 72 alin. 2 din Legea nr. 192/2006, instanța constată că legea impune - ca o condiție de autorizare - evaluarea de către Consiliul de a conținutului programei cursului urmat de reclamant, similară îndeplinirii condiției prevăzute de art. 7 lit. f) din Legea nr. 192/2006, care se referă la necesitatea absolvirii unui curs pentru formarea mediatorilor, care să fie acreditat conform legii și avizate de Consiliul de mediere.
Or, instanța constată că acele cursuri absolvite de reclamant nu au fost avizate de către Consiliul de.
În acest condiții, instanța reține că domnul nu îndeplinește condiția absolvirii unor cursuri avizate de către Consiliul de.
Instanța subliniază, totodată, că domnul nu a solicitat, prin acțiune, constatarea caracterului nelegal sau abuziv al refuzului Consiliului de de a aviza cursul urmat de domnia sa, și nici obligarea Consiliului de la avizarea acestui curs.
În aceste condiții, instanța nu poate verifica dacă acest refuz este nelegal. Dimpotrivă, domnul a susținut că domniei sale nu îi este aplicabilă condiția prevăzută de art. art. 7 lit. f) din Legea nr. 192/2006, care impune acreditarea și avizarea cursului absolvit de către Consiliul de.
Pe de altă parte, nu se poate reține retroactivitatea aplicării dispozițiilor referitoare la avizare și la acreditarea cursurilor absolvite de reclamant, în condițiile în care acest text a intrat în vigoare la data de 25 mai 2006, iar situațiile tranzitorii (respectiv ipoteza persoanelor care urmau un curs de formare a mediatorilor la data intrării în vigoare la Legii nr. 192/2006 - ipoteză în care se regăsea și domnul ) sunt reglementate de art. 72 alin. 2 din Legea nr. 192/2006, care înlocuiesc condiția avizării prealabile cu aceea a evaluării programei de studii de către Consiliul de.
Prin precizarea de acțiune atașată la fila 51dosar, domnul a mai invocat, ca motiv de nulitate a actelor emise de Consiliul de, faptul că aceste hotărâri sunt semnate de o persoană - respectiv pârâta - care nu a fost validată ca fiind membru al Consiliului de prin Ordinul Ministerului Justiției 2220/6.10.2006, întrucât acest ordin face referire la.
Instanța constată că singura dovadă a acestei susțineri este faptul că în Ordinul respectiv se face referire la, iar în hotărârile a căror anulare a solicitat-o domnul se face referire la. Instanța constată însă că reclamantul nu a făcut dovada că persoana validată de Ministerul Justiției - - este o altă persoană decât, care a semnat hotărârile a căror anulare a solicitat-o domnul.
De aceea, instanța nu va reține că hotărârile în litigiu sunt semnate de o persoană care nu a fost validată ca fiind membru al Consiliului de prin Ordinul Ministerului Justiției 2220/6.10.2006.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța concluzionează că - în condițiile în care legea impune condiția evaluării de către Consiliul de a conținutului programei cursului urmat de domnul - iar reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții și nici nu a solicitat obligarea Consiliului de la evaluarea și avizarea acestui curs, prezenta acțiune nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Pe cale de consecință, urmează a fi respinsă și cererea accesorie de obligare a pârâților la plata unor daune, cerere justificată pe motivul pretinsei conduite nelegale a acestor pârâți
Cu privire la cererile de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că, în condițiile în care s-a respins acțiunea reclamantului, se impune și respingerea cererii accesorii privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod de Procedură Civilă.
În privința cererii formulate de pârâtul Consiliul de, de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța constată că pârâtul nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
În consecință, instanța va respinge ambele cereri formulate de părți cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în municipiul T, strada -, -. 1, jud. T, în contradictoriu cu pârâții Consiliul de, cu sediul profesional în municipiul B,-, sector 4, și, cu domiciliul în municipiul B,-, bloc 42A,. 5, sector 6.
Respinge cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge cererea pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către reclamant și către pârâți.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./27.02.2009
Tehnored. /5 ex./2.03.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
