Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 48/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- -14.11.2008
SENTINȚA CIVILĂ Nr.48
Ședința publică din 11 februarie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și, împotriva pârâtelor Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtelor, lipsă fiind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 10.02.2009, reclamanții au depus răspuns la întâmpinare, care se comunică cu reprezentanta pârâtelor.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra acțiunii.
Reprezentanta pârâtei Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă solicită constatarea ca rămasă fără obiect a excepției prematurității acțiunii, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului cu privire la acordarea suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru anul 2004, precum și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În calitate de reprezentant al pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, solicită admiterea excepției prematurității, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, iar cu privire la prescripției dreptului la acțiune al reclamantului - lasă la aprecierea instanței pronunțarea.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr--14.11.2008, reclamanții și, au chemat în judecată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă B, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunțată în cauză să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentândsuplimentul_postuluiși suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform art. 31 alin. (1) lit. c) -d) din Legea nr. 188/1999, republicată, actualizate cu rata inflației, până la data plății efective, începând cu luna aprilie a anului 2004 până la zi, astfel:
-suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază;
-suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază,drepturi prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
- Obligarea pârâtei la înscrierea in cartea de muncă a acestor sporuri, in conformitate cu Decretul nr. 92/1976, după cum urmează: pentru perioada 01.04.2004 la zi, pentru perioada 14.06.2005 Ia zi; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A anexând deciziile de numire și anume director executiv, iar, director executiv adjunct al unității, fiind funcționari publici de conducere.
Drepturile salariale reprezentând suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, articol de lege care arată că: "Pentru activitatea desfășurată,funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În aceeași ordine de idei, reclamanții învederează instanței faptul că, până la republicarea din anul 2007, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din aceeași lege.
De asemenea, așa cum rezultă din subsolul art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată, în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin OG. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Relevant este faptul că, potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007; "Prezenta Lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării in Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederi/or ari 29. 56,57,58^1 și ale art. 60 1 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege,care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".
Prin urmare, reclamanții solicită să se constate că, deși aceste drepturi solicitate trebuiau să fie acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01.01.2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, angajatorul AJOFM A, refuză acordarea acestora lună de lună.
Consideră că, atât prin Legea nr. 188/1999, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 251/2006, cât și prin Legea nr. 188/1999 republicată și renumerotată, sunt îndreptățiți la plata acestor sporuri, fără nici o condiționare.
De altfel, dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă (a se vedea în acest sens șa. - Constituția României, comentată și adnotată, Ed. Monitorul Oficial, p. 234). Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituție.
Văzând și dispozițiile art. 38 si art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse si tratament, apreciem că dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu s-a realizat, ci s-a înfăptuit numai suspendarea obligației corelative ca o măsură la îndemâna debitorului ce nu dorește să-și execute obligația legală în mod voluntar.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, reclamanții apreciază că în cauză nu se poate pune în discuție împlinirea termenului de prescripție pentru suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare aferente perioadei aprilie 2004 - iunie 2005, deoarece, potrivii art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958,prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.Or, aplicarea dispozițiilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a funcționarilor publici din AJOFM. A, a fost suspendată succesiv din 2004 și până la 01.01.2007. Plata suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare fiind suspendată, termenul de prescripție nu începe să curgă decât de la data încetării efectelor de suspendare, astfel încât prezenta cerere este introdusă în termenul legal prevăzut de lege.
n drept, reclamanții își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 31 coroborat cu dispozițiile art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, dispozițiile art. XIII din Legea 251/2006 și dispozițiile art. 38-39 din Legea nr. 53/2003 - Codului muncii.
Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă solicită admiterea excepției de prematuritate a introducerii acțiunii, a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru anul 2004, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
În motivare, pârâta arată că în temeiul prevederilor art.7 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.(1) din legea menționata, persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun răspuns in termenul prevăzut la art.2 alin.(1) lit.h), de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat intr-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Pârâta susține că reclamanții nu au îndeplinit procedura plângerii prealabile, aceștia adresându-se direct instanței de judecată.
Mai precizează pârâta că, în temeiul prevederilor art.1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, republicat, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege.
Potrivit art.3 din același decret, termenul prescripției este de 3 ani.
Suspendarea printr-un act normativ a dreptului la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu se regăsește printre cauzele de suspendare și nici de întrerupere a cursului prescripției, reglementate in mod limitativ și expres de art.13 si 14, respectiv art.16 din Decretul nr. 167/1958, republicat. În același sens sunt și prevederile art.283 alin.(1) lit.c) din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora, cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, in situația in care obiectul conflictului individual de muncă constă in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și in cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, prevederi incidente și in situația dedusă judecății, ținând seama de dispozițiile art.117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Nimic nu l-a împiedicat pe reclamantul să solicite acordarea drepturilor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzute in prezent de art.31 alin.(1) lit.c) si d) din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările si completările ulterioare, aferente anului 2004 la expirarea termenului de suspendare prevăzut de actele normative, respectiv începând cu data de 01.01.2007.
Pe fondul cauzei, pârâta arată că în perioada în care au avut raporturi de serviciu stabilite cu ANOFM, reclamanții au beneficiat de toate drepturile cuvenite in materia funcției publice si funcționarilor publici, respectiv de salariu de bază, spor pentru vechime in muncă, indemnizație de conducere, prime și alte drepturi salariale, precum și de concediu de odihnă, astfel cum au fost prevăzute de dispozițiile legale in vigoare.
Potrivit art.31 alin.(1) din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, astfel cum se afla in vigoare, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime in muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Conform dispozițiilor exprese ale alin.(3) al aceluiași articol, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Astfel cum se dispune prin art.XXV din Legea nr. 161/2003, cu modificările si completările ulterioare, prevederile art.22, art.29 alin.(1), in prezent art.31 alin.(1), art.491, art.52-56, art.741, precum si ale art.83 alin.(4), referitoare la acordarea indemnizației de detașare, din Legea nr.188/1999, cu modificările si completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004.
In temeiul prevederilor art.501din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, cu modificările si completările ulterioare, pentru anul 2004, aplicarea dispozițiilor art.29 alin.(1), in prezent art.31 alin.(1) din Legea nr.188/1999, republicata, se suspenda.
Potrivit art.44 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, cu modificările si completările ulterioare, la data intrării in vigoare a acestei ordonanțe de urgenta se suspenda aplicarea dispozițiilor art.29, in prezent art.31 alin.(1), din Legea nr.188/1999, republicata, cu modificările ulterioare.
In conformitate cu dispozițiile art.48 din Ordonanța Guvernului nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, cu modificările si completările ulterioare, la data intrării in vigoare a acestei ordonanțe se suspenda aplicarea dispozițiilor lit.c) si d) ale art.29 alin.(1), in prezent art.31 alin.(1) din Legea nr.188/1999, republicata, pana la data de 31 decembrie 2006.
In vederea reglementarii drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale funcționarilor publici, precum si a modului de acordare a creșterilor salariale ale funcționarilor publici in anul 2007, fost adoptata Ordonanța Guvernului nr.6/2007.
Potrivit dispozițiilor exprese ale art. 1 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, cu modificările si completările ulterioare, sistemul de salarizare cuprinde salariile de baza, sporurile, premiile, stimulentele si alte drepturi.
Astfel cum se dispune prin art.3 din ordonanța invocată, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea in resursele financiare și in numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Ordonanța invocată nu reglementează modalitatea de acordare a suplimentului postului, respectiv a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
De asemenea, pârâta menționează că prin dispozițiile Legii bugetului de stat pe anul 2007 nr.486/2006, cu modificările și completările ulterioare, Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2007 nr.487/2006, cu modificările ulterioare, Legii bugetului de stat pe anul 2008 nr.388/2007, cu modificările ulterioare, respectiv ale Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2008 nr.387/2007, cu modificările ulterioare, nu au fost prevăzute sume pentru acordarea suplimentului postului si suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Față de cele invocate și întrucât legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici nu a fost adoptată până in prezent, pârâta solicită să se constate că dispozițiile art.31 alin.(1) lit.c) si d) din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările si completările ulterioare, sunt inaplicabile.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, având statutul de instituție publică de interes național, organ al administrației publice centrale, in calitate de subiect de drept investit cu atribuții de autoritate publica, avea obligația legală de a respecta dispozițiile actelor normative invocate, această instituție neavând facultatea de a exercita sau nu drepturi care decurg din calitatea sa și implicit, de a-și îndeplini sau nu obligațiile care îi incumbă din această calitate.
De asemenea, învederează că pronunțarea unei soluții in sensul admiterii cererii formulate de reclamanți ar conduce la apariția unor discriminări intre funcționarii publici al căror statut este reglementat exclusiv de Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările si completările ulterioare, contravenind astfel dispozițiilor art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, potrivit cărora, cetățenii sunt egali in fața legii si a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Față de cele de mai sus și ținând seama că actele normative incidente in materia salarizării funcționarilor publici in perioada 2004 - 2006 reglementau suspendarea acordării drepturilor in cauză, iar Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările si completările ulterioare, cât si actele normative adoptate ulterior in materie nu reglementează modalitatea de acordare a suplimentului postului, respectiv a suplimentului corespunzător treptei de salarizare și întrucât prin legile bugetare nu au fost prevăzute sume pentru acordarea suplimentelor in cauză iar instituțiile publice sunt ținute să procedeze la efectuarea cheltuielilor cu respectarea întocmai a Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, cu modificările si completările ulterioare, până la intrarea in vigoare a legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, salarizarea acestora se poate efectua in conformitate cu prevederile actelor normative menționate, cu încadrarea in resursele financiare aprobate potrivit legii.
Analizând probatoriuladministrat în cauză,instanța constată următoarele:
Reclamanții au avut - începând cu data de 1.04.2004 și, respectiv, 14.06.2005 - calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A la recunoașterea dreptului reclamanților la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, precum și obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, instanța reține că domnul a fost numit în funcția publică de conducere de director executiv al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A (conform Ordinului nr. 117/17.04.2001 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și atașat în copie la fila 4 dosar), iar doamna a fost numită în funcția publică de conducere de director buget al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A (conform Ordinului nr. 207/30.04.2001 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și atașat în copie la fila 5 dosar).
Instanța reține, așadar, că reclamanții au fost numiți în funcții de conducere prin actele emise de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, iar locul de desfășurare a activității este în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
Instanța reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
Or, în condițiile în care reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A și au solicitat instanței obligarea acestei pârâte la plata unui drept cu caracter salarial, apare evident că Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A are calitate procesuală în prezenta cauză.
În acest sens, instanța reține că reclamanții sunt salarizați din fondurile alocate Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A pentru plata salariilor, fiind lipsit de relevanță faptul că reclamanții au fost numiți în funcții de conducere de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Instanța remarcă faptul că în speță nu s-a făcut dovada că plata drepturilor salariale ale reclamanților se face din fondurile alocate Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.
De aceea, instanța reține că pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, în care reclamanții solicită plata unor drepturi cu caracter salarial.
În consecință, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru anul 2004, Curtea observă că reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 1.04.2004, în contextul în care acest drept cu caracter salarial a fost suspendat succesiv prin mai multe acte normative.
Or, potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958, privitor la prescripția extinctivă, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, "dacă dreptul este sub condiție suspensivăsau cu termen suspensiv,prescripția începe să curgă de la data cînds-a împlinit condițiasau a expirat termenul."
În raport cu această reglementare, dreptul la acțiune al reclamantului la plata acestui drept salarial nu s-a născut decât după încetarea suspendării exercițiului acestui drept, astfel încât excepția prescripției, invocată de pârâte, nu este fondată, urmând a fi respinsă.
Cu privire la fondul cererii de chemare în judecată, instanța reamintește că reclamanții au avut - începând cu data de 1.04.2004 și, respectiv, 14.06.2005 - calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A la recunoașterea dreptului reclamanților la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, precum și obligarea pârâtelor la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%.
Instanța constată că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamantă ca fiind art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Instanța observă că drepturile solicitate de reclamantă sunt reglementate de dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Instanța observă, totodată, că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Instanța reține că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art.29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr.161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Instanța observă însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Instanța reține, în același sens, că obligarea pârâtelor la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Instanța constată, de asemenea, că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Instanța reține că prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Instanța Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Instanța apreciază că - în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpressis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Instanța apreciază că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999, Instanța apreciază că nu se poate face în cauză o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcționarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr.188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 alin. 2 - devenit ulterior art. 35 alin. 2 - din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, prevăzând că " funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primăegală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus.
De aceea, nu se poate reține, în acest moment, că instanțele judecătorești mai au posibilitatea de a înlătura de la aplicare - pe considerentul unei discriminări - dispoziții legale privind modul de salarizare a funcționarilor publici.
În consecință, instanța consideră că nu este întemeiată solicitarea privind obligarea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă A la recunoașterea dreptului reclamanților la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, precum și obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtele Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă A și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, având ca obiect recunoașterea dreptului reclamanților la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, precum și cererea privind obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, cu înscrierea acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției acțiunii.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Respinge acțiunea formulată de reclamanții și, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, în municipiul A,-,. 5, jud. A, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu sediul în municipiul A-, județ A, și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, cu sediul în municipiul B,--22, sector 4.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către reclamanți și către pârâte.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./19.02.2009
Tehnored. /6 ex./23.02.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
