Anulare act administrativ . Decizia 462/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 462/CA
Ședința publică de la 01.10.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți -, domiciliat în B,-, -.C,.64, - SRL prin administrator, din T,-, -.B,.1, împotriva Sentinței civile nr. 483/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - CONSILIUL LOCAL T, PRIMARUL MUNICIPIULUI T, cu sediul în T,-, -, cu sediul în T,-, -.A,.2, intimat intervenient în numele altei persoane - -, cu sediul în T,-, -.A,.2, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24.09.2008, 01.10.2008, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.3448/3.10.2005, reclamanții - SRL T, prin administrator - și, reprezentant legal al minorului, au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului T - prin Primar și - SRL T, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea autorizației de construire nr.367/23292/08.08.2005, obligarea pârâtei - SRL T la plata sumei de 100.000 lei daune morale și 100.000 lei daune materiale, conform art.8 din Legea nr.554/2004, obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor efectuate în baza autorizației a cărei anulare se solicită și aducerea imobilului în starea anterioară modificărilor.
S-a mai solicitat în baza art.12 din Legea nr.50/1991 a se dispune suspendarea autorizației de construire până la definitivarea cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat în esență că, prin cererea adresată Primăriei T pârâta - SRL Tas olicitat schimbarea destinației spațiului de locuit, din locuință în spațiu comercial și extinderea pe orizontală a spațiului existent prin construirea de adăugiri la construcția existentă.
S-a susținut că, atât schimbarea spațiului de locuit în spațiu comercial, cât și extinderea prin adăugiri la construcție, se pot face numai cu acordul expres, dat printr-o declarație autentică la notar de către vecinii direcți, cum este cazul reclamanților, care se învecinează cu pârâta, atât pe orizontală, cât și pe verticală, dar și cu acordul scris al asociației de proprietari, el în situația dată - neexistând - presupune acordul celorlalți șapte vecini care au și drepturi de coproprietate perpetuă și forțată asupra unor părți din imobil.
Pârâta - Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introdusă întrucât nu a fost îndeplinită procedura prealabilă. Consideră pârâta că nu era necesar să ceară acordul reclamanților conform Legii nr.50/1991, anexa 1, pct.2.5.6. În ceea ce privește cererea de acordare de daune materiale și morale, pârâta consideră că aceasta este inadmisibilă, întrucât dispozițiile art.8 din Legea nr.554/2004 nu se referă la beneficiarul actului administrativ, ci la autoritatea publică și s-a solicitat ca reclamanții să facă dovada plângerii prealabile. Inadmisibil este în viziunea pârâtei și capătul de cerere ce are ca obiect obligarea la ridicarea construcțiilor.
Pârâtul Consiliul Local Tad epus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr.160/26.05.2005, pentru ca la termenul de judecată din 22.12.2005 instanța să fi pus în discuția părților tardivitatea formulării cererii față de data hotărârii atacate, dispunându-se prin încheierea din 28.12.2005 respingerea acesteia ca nefondată în raport de prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, precum și împrejurarea că recursul grațios a fost formulat la 2.09.2005, iar hotărârea a fost adoptată la 26.05.2005, nefiind încălcat termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Prin Sentința civilă nr.499/23 martie 2006, Tribunalul Tulceas -a respins acțiunea ca nefondată, instanța reținând că autorizația de construire a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Au arătat în esență că, instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, întrucât legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevede expres necesitatea acordului vecinilor printr-o declarație notarială.
Prin Decizia civilă nr.277/CA/27.11.2006, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul, a casat hotărârea atacată, a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond - Tribunalului Tulcea.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că, cu prilejul judecării cauzei la fond s-a procedat la soluționarea procesului fără a se intra în cercetarea fondului, că există inadvertențe în considerentele hotărârii și că este necesar a se da posibilitatea părților să-și justifice poziția procesuală, calitatea procesuală și administrarea unor probatorii pertinente și utile.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.3447/3.10.2005, reclamanții - SRL T, prin administrator - și, reprezentant legal al minorului, au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului T - prin Primar și - SRL T, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii Consiliului Local T prin care s-a concesionat pârâtei o suprafață de teren aferentă imobilului din T,-, -.A,.2 și în baza căreia s-a emis autorizația de construire nr.367/23292/08.08.2005, obligarea pârâtei - SRL T la plata sumei de 100.000 lei daune morale și 100.000 lei daune materiale, conform art.8 din Legea nr.554/2004, obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor efectuate în baza autorizației a cărei anulare se solicită și aducerea imobilului în starea anterioară modificărilor.
S-a mai solicitat în baza art.12 din Legea nr.50/1991 a se dispune suspendarea autorizației de construire până la definitivarea cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pentru a putea schimba destinația spațiului din locuință în spațiu comercial și pentru a extinde prin adăugiri la construcție, pârâta trebuia să obțină acordul tuturor vecinilor, dat în formă autentică.
Au mai susținut reclamanții că prin acordarea concesiunii le-a fost grevată vecinătatea, cu imposibilitatea de trecere, de vedere și de aerisire naturală a imobilului pe care îl au în proprietate la demisolul clădirii.
Pârâta - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată susținând că reclamanții nu au indicat nici un motiv de nulitate a Hotărârii Consiliului Local T, iar la acordarea unei concesiuni nu este necesar acordul reclamanților.
Prin Încheierea din 28.12.2005 instanța a respins excepția tardivității acțiunii, ca nefondată.
Prin Sentința civilă nr.498/ 23.03.2006 instanța a respins acțiunea reclamanților, ca nefondată, reținând, în esență, că pentru emiterea hotărârii de concesionare legiuitorul prevede doar obligativitatea emiterii certificatului de urbanism, condiție îndeplinită în cauză, nefiind necesar acordul vecinilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, acesta fiind admis prin Decizia civilă nr. 276/CA/27.11.2006 a Curții de APEL CONSTANȚA. Instanța de recurs a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținând în esență, că cu prilejul judecării cauzei la fond s-a procedat la soluționarea procesului fără a se intra în cercetarea fondului, că există inadvertențe în considerentele hotărârii și că este necesar a se da posibilitatea părților să-și justifice poziția procesuală, calitatea procesuală și administrarea unor probatorii pertinente și utile.
La Tribunalul Tulcea, în rejudecare, cele două cauze au fost înregistrate sub nr.187/88/17.01.2007, respectiv sub nr.188/88/17 ianuarie 2007.
La termenul de judecată din data de 8 martie 2007, în ambele dosare (nr- și nr-), pârâta - Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților motivat de faptul că nu sunt proprietarii boxei pe care în mod abuziv au amenajat-o ca spațiu comercial cu destinație de și în legătură cu care ridică pretențiile că ar fi vătămați în drepturile lor prin actele administrative atacate în cauză.
A susținut pârâta că reclamanții dețin două boxe, însă au acte de proprietate numai pentru una, care nu face obiectul judecății. Au depus în acest sens în copie, contractul de schimb autentificat sub nr.575/1994 de notariatul de Stat T și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3040/1992 de Notariatul de Stat
S-a depus în copie de către pârâți Hotărârea nr.46/28.02.2007 a Consiliului Local al Municipiului T prin care se modifică și se completează art.1 din Hotărârea nr.160/26.05.2005 a Consiliului Local al Municipiului T în sensul că se aprobă concesionarea prin încredințare directă a terenului în suprafață de 23,87 mp. din domeniul privat al municipiului T-, -.2,.A,.2, destinat extinderii unui spațiu comercial în favoarea -
S-au depus la dosar în copie și actele care au stat la baza emiterii acestei hotărâri: raport, expunere de motive și proiect de hotărâre (fila 37, dosar nr-).
La termenul de judecată din data de 14 iunie 2007, pârâtul Primarul Municipiului T, a depus în copie la dosarul nr- actul rectificator nr.20654/11026/14.06.2007 privind îndreptarea erorii materiale strecurată în Autorizația de construire nr.367/23292/8.08.2005, în sensul că la beneficiar se va citi corect - T în loc de - SRL T cum greșit s-a trecut (fila 135, dosar nr-).
Prin Încheierea din data de 13 septembrie 2007 s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr- al Tribunalului Tulcea, fiind îndeplinite condițiile art.164 pr.civ precum și încuviințarea în principiu a cererii de intervenție în interesul altei persoane formulată de - T, fiind îndeplinite dispozițiile art.51 pr.civ.
A fost încuviințată și proba cu expertiza tehnică cu obiectivele formulate de către pârâta
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - T invocată de reclamanți și lipsa calității procesuale active a reclamanților invocată de către pârâtă, au fost unite cu fondul cauzei.
Prin Sentința civilă nr. 438/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea au fost respinse excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâta - T și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - T invocată de reclamanți.
A fost respinsă acțiunea cu toate capetele de cerere și cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenienta -, ca nefondată.
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către pârâta -.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâta - T are calitate procesuală pasivă întrucât este beneficiara actelor administrative atacate, respectiv autorizația de construire nr.367/8.08.2005 emisă de Primarul Municipiului T și Hotărârea nr.160/26.05.2005 a Consiliului Local al Municipiului
În ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților s-a reținut că aceștia au făcut dovada dreptului subiectiv și a interesului legitim prin faptul că au un drept de proprietate asupra unui imobil învecinat cu imobilul litigios și în legătură cu care se învederează că le-a fost produsă vătămare prin emiterea actelor administrative atacate.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că obiectul Hotărârii nr.160/26.05.2005 emisă de Consiliul Local al Municipiului T, îl constituie concesionarea unei suprafețe de teren de 23,87 mp. din domeniul privat al municipiului situat în T-, -.2,.A,.2 destinat extinderii unui spațiu comercial în favoarea pârâtei -
Imobilul (apartamentul) vizat pentru extindere este proprietatea societății comerciale pârâte dobândit prin actele de vânzare-cumpărare nr.166/5.02.1999 pentru o cameră de 12,3 mp. din totalul apartamentului și nr.284/16.03.2005, pentru restul apartamentului, respectiv 52,81 mp.
Din raportul întocmit de Serviciul urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului Tar ezultat utilitatea extinderii spațiului existent, care era insuficient, fiind destinat comercializării de hrană și accesorii pentru animalele de casă, prin extindere realizându-se un spațiu civilizat pentru această activitate.
Amplasarea acestui obiectiv într-o zonă centrală, în apropierea pieței face ca desfășurarea activității punctului farmaceutic veterinar, cât și a celor conexe să fie oportună.
Acest raport nr.12276/2005 a stat la baza emiterii -ului și emiterea hotărârii consiliului local.
Potrivit prevederilor art.15 lit.e din Legea nr.50/1991 rep. prin HCL nr.160/26.05.2005 s-a aprobat concesionarea prin încredințare directă, fiind destinat pentru extinderea construcției pe un teren alăturat.
Pentru emiterea hotărârii de concesionare a terenului, conform prevederilor art.6 alin.6 din Legea nr.50/1991 rep. este necesară emiterea certificatului de urbanism, ceea ce s-a și realizat în cauză sub nr.309/10777/1.04.2005, celelalte aspecte invocate de către reclamanți privind consimțământul vecinilor, nu sunt condiții prevăzute de lege pentru aprobarea concesionării.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect anularea Hotărârea nr.160/26.05.2005 emisă de Consiliul Local al Municipiului
Conform art.7 alin.(1) din Legea nr.50/1991 rep. autorizația de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, iar documentația ce trebuie depusă va cuprinde certificatul de urbanism, dovada titlului asupra terenului sau a construcțiilor, avizele și acordurile legale necesare stabilite prin certificatul de urbanism, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, dovada achitării taxelor legale.
Alineatul (2) al art.7 din lege prevede că, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții este extras din proiectul tehnic și se elaborează în conformitate cu conținutul cadru prevăzut în anexa 1 Legii nr.50/1991 rep. și este în concordanță cu cerințele documentelor enumerate în alineatul (1).
Primăria Municipiului Tad epus la dosarul cauzei documentația avută în vedere la emiterea autorizației de construcție nr.367/23292/8.08.2005 inclusiv expertiza tehnică de specialitate care a concluzionat că prin modificările compartimentare ale spațiului în litigiu, nu este afectată structura de rezistență și stabilitatea clădirii.
În acest sens, este și acordul dat de Inspectoratul de Stat în construcții T la solicitarea societății pârâte.
Procesul verbal de contravenție depus la dosarul cauzei nu face dovada nelegalității autorizației de construire a cărei anulare se solicită și privește obligația societății de a anunța autoritatea emitentă asupra datei începerii lucrării autorizate (art.7 alin.(8) din lege). Această situație se referă la începerea lucrărilor fără înștiințare și nu la vreo nelegalitate a actului.
Răspunsul formulat de direcția de specialitate din cadrul primăriei ca urmare a sesizării reclamanților și care a constatat o documentație incompletă este nerelevant în cauză întrucât potrivit art.7 alin.(3) din lege, în asemenea situație trebuia să restituie societății, în termen de 5 zile de la data înregistrării, cu mențiunea în scris a elementelor necesare în vederea completării, iar pe de altă parte, pârâtul Primarul Municipiului Tas usținut legalitatea actului administrativ atacat în calitatea sa de autoritate emitentă.
S-a mai reținut de instanță că, susținerea reclamanților potrivit căreia societatea pârâtă a ascuns existența unor litigii cu privire la imobilul în cauză nu poate fi luată în considerare întrucât alin.(9) al art.7 din lege prevede că autoritatea emitentă nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii cauzate de existența la momentul emiterii actului a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul aceasta aparținând exclusiv solicitantului, iar pe de altă parte nici nu s-a făcut dovada unor asemenea litigii.
Documentația depusă la dosarul cauzei a relevat faptul că toate documentele cerute de lege existau la momentul emiterii autorizației, celelalte constatări fiind ulterioare.
Potrivit prevederilor pct.2,5,6 din anexa 1 din Legea nr.50/1991, acordul vecinilor sau a asociației de proprietari este necesar doar pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente, sau în imediata lor vecinătate și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora, ori în cauză este vorba doar de o extindere la o construcție existentă în care se schimbase destinația spațiului pentru desfășurarea activității comerciale - punct farmaceutic veterinar, din anul 1999, fiind oportună pentru asigurarea spațiului necesar desfășurării unui comerț civilizat.
Mai mult, din expertiza tehnică imobiliară efectuată în cauză de expert a rezultat că reclamanții au ocupat depozitul de lemne și boxele 1,3,5 spații ce constituie accesorii la apartamente și au amenajat acolo un spațiu comercial și pentru care nu a găsit actele de proprietate.
Expertiza a mai concluzionat că din actele de proprietate depuse de reclamanți la dosarul cauzei nu rezultă amplasamentul boxelor și dreptul de proprietate invocat.
Prin urmare, în raport de aceste boxe, în prezent spațiu comercial () și față de care s-a invocat lipsa de aerisire naturală și de vedere, reclamanții nu au dovedit vătămarea produsă prin emiterea actului administrativ atacat - autorizația de construire.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins ca nefondat și capătul de cerere privind anularea autorizației de construire nr.367/23292/8.08.2005 emisă de Primarul Municipiului T, la eliberarea ei fiind respectate prevederile legale.
Capătul de cerere privind obligarea societății pârâte să ridice construcțiile efectuate și repunerea în situația anterioară fiind subsecvent celorlalte, a fost respins ca nefondat.
Pentru aceleași motive a fost respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtei - T la plata daunelor morale și materiale, art.8 din Legea nr.554/2004 reglementează situația autorității sau a funcționarului vinovat care a emis actul nelegal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții - SRL T și, care au criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, invocând dispozițiile art.304 pct.5,7,8 și 9.pr.civ.
Primul motiv de recurs se referă la calitatea procesuală - T recurenții precizând că nu au înțeles să se judece cu această societate întrucât beneficiara autorizației de construire nr.367/2005 și a hotărârii Consiliului Local T este - SRL Pe de altă parte, recurenții consideră că - T nu are calitate procesuală pasivă întrucât doar autoritatea emitentă a actului are calitate procesuală pasivă, toate actele de procedură făcute în raport cu T fiind lovite de nulitate și hotarârea judecătoreasca trebuie desființată pentru acest motiv.
Mai arată recurenții că au criticat cele doua acte administrative întrucât au fost emise cu încălcarea legii, cu încălcarea dreptului lor de proprietate si in disprețul propriilor reglementari ale autorității emitente.
Hotarârea judecătoreasca retine ca toate documentele cerute de lege existau in momentul eliberării autorizației si ca nu era necesar acordul vecinilor direcți deși toate părțile implicate în cauză susțin ca era necesar acordul vecinilor direcți.
Recurenții susțin că sunt direct învecinați cu - acest aspect rezultând fără echivoc din recunoașterile în scris de la dosar ale acestei societăți, atât in reclamațiile de la Pompieri cit si in concluziile acestora, din adresa Primăriei T din 17 01 2006, din raportul de expertiza efectuat in contradictoriu cu cei doi, respectiv dosarul nr.355/2006 al Judecătoriei Tulcea unde se menționează explicit "am materializat pe schița nr. 1 cu culoare galbena existenta zidului comun. Sa se menționeze daca pentru extinderea de pe fațada posterioara era necesar acordul vecinilor direcți. Pentru această lucrare este necesar acordul vecinilor direcți". De asemenea, administratorul - a refuzat sa răspundă la interogatoriu cu privire la aceasta situație si nici nu a contestat schița depusa de noi la dosar din care rezulta ca suntem vecini direcți atât pe verticala cit si pe orizontala.
Au mai precizat recurenții că autoritatea publica locala a susținut ca actele care au stat la baza emiterii HCL au fost aceleași cu cele care au stat la baza emiterii autorizației de construcție.
Recurenții impută emitentului actului faptul că documentația a fost făcuta voit incomplet, cu scopul clar de inducere in eroare a autorităților emitente, știut fiind de la început ca nu sunt îndeplinite condițiile pentru a obține autorizație de construire si concesiunea pe un teren coproprietate. Autoritatea emitenta nu a verificat documentația si respectarea chiar a propriilor dispoziții trasate prin certificatul de urbanism. Una dintre dovezile clare consta in faptul ca nu a observat ca doua dintre acordurile autentice de la dosar nu sunt de la blocul si scara reclamanților. Mai arată recurenții că autoritatea emitenta recunoaște ca a fost indusa in eroare si ca atare actele emise sunt nelegale dar, prin atitudinea sa procesuala demonstrează o complicitate voita alături de -.
Referitor la interesul legitim recunoscut de lege, recurenții susțin că le-a fost încălcat dreptul de proprietate atât individuala cit si pe cote părți, astfel că vătămarea este prezumata de lege in lipsa acordurilor si autorizațiilor care depind de vecini si coproprietari. Mai mult, prin modificările constructive si prin schimbarea destinației spațiului din spațiu de locuit in spațiu comercial s-au produs si alte vătămări in afara de cele prezumate de lege pentru proprietari vecini ori coproprietari: s-a acoperit vederea si aerisirea de la spațiul de la demisolul blocului, zidindu-se peste singura fereastra existenta; s-a acoperit vederea si lumina soarelui de la laboratorul farmaciei, s-a mărit volumul de trafic de persoane si mărfuri prin scara blocului, fapt ce afectează liniștea locatarilor; s-a răspândit in bloc un miros greu, insuportabil vara, de mâncare pentru câini, fapt ce i-a obligat sa dubleze ușile si geamurile, toate la un loc având atributul de a justifica interesul legitim si vătămarea unui drept care sa le permită accederea la justiție.
Intimații pârâți Consiliul Local T și Primarul Municipiului T au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând că sunt nereale susținerile recurenților conform cărora Primăria Municipiului T nu a verificat situația de fapt la fata locului, luând ca atare actele justificative depuse odată cu cererea de solicitare de schimbare de destinație a spațiului de locuit din locuința in spațiu comercial si extinderea acestuia pe orizontala prin construirea de adăugiri la construcția existenta iar prin acordarea concesiunii s-a grevat vecinătatea lor cu imposibilitatea de trecere, de vedere și de aerisire naturală a imobilului.
Astfel, schimbarea de destinație din locuința in spațiu comercial a avut loc cu mulți ani in urma, respectiv in anul 1999, in spațiul existent funcționa o farmacie veterinara iar prin demersurile făcute la Primărie nu s-a făcut decât sa se solicite extinderea, situație pentru care nu mai este necesar acordul vecinilor, conform dispozițiilor art. 15 lit.e din Legea 50/1991. În conformitate cu punctele 2.5,6 din anexa 1 la Legea 150/1991 acordul exprimat in forma autentica al vecinilor se solicita pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau in imediata lor vecinătate si numai daca sunt necesare masuri de intervenție pentru protejarea acestora, ori expertiza administrata in cauza a stabilit ca pereții de compartimentare demolați nu sunt de rezistenta si nu afectează construcția. Mai mult, la baza emiterii autorizației de construire o parte din vecini au depus si declarații autentificate la notariat.
Intimata - a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește calitatea sa procesuală pasivă a arătat că din cuprinsul adresei nr.2821/16.02.2007 emisă de către ORC de pe lângă Tribunalul Tulcea, rezultă că - s-a înființat în anul 1995, fără a-și schimba forma juridică de organizare sau asociații în decursul timpului și așa cum rezulta din "Expunerea de motive" si " Raportul" la emiterea HCL nr.46/28.02.2007 precum si din actele depuse la dosar si care au stat la baza emiterii celor doua acte administrative atacate, toate actele depuse de beneficiarul lor (certificate de urbanism, avize, contract de vânzare-cumpărare pentru imobil) au avut specificată denumirea corectă a societății comerciale, respectiv T, cele doua acte administrative atacate în prezenta acțiune au fost rectificate de către emitenții lor, recunoscându-se eroarea materiala existentă.
În opinia intimatei, hotarârea de concesiune a terenului a fost emisă cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Astfel, din raportul întocmit de Serviciul urbanism si amenajarea teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului Tar ezultat utilitatea extinderii spațiului existent, care era insuficient, fiind destinat comercializării de hrana si accesorii pentru animalele de casa, iar prin extindere urma să se facă un spațiu civilizat pentru aceasta activitate. Acest raport nr. 12276/2005 a stat la baza emiterii -ului si emiterea hotărârii consiliului local. Potrivit prevederilor art.15 lit.e din Legea nr.50/1991 rep. prin HCL nr. 160/26.05.2005 s-a aprobat concesionarea prin încredințare directa, fiind destinat pentru extinderea construcției pe un teren alăturat. Pentru emiterea hotărârii de concesionare a terenului, conform prevederilor art.6 alin.6 din Legea nr.50/1991 rep. a fost necesara un singur act si anume certificatul de urbanism, act ce a fost emis sub nr.309/10777/1.04.2005.
Referitor la autorizația de construire, intimata precizează că potrivit art.7 alin.(l) din Legea nr.50/1991 rep. autorizația de construire presupune o documentație ce cuprinde certificatul de urbanism, dovada titlului asupra terenului sau a construcțiilor, avizele si acordurile legale necesare stabilite prin certificatul de urbanism, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, dovada achitării taxelor legale, printre acestea nu s-a enumerat si acordul necesar lucrărilor de extindere. Direcția de specialitate din cadrul primăriei ca urmare a sesizării reclamanților a constatat ca nu e vorba de o documentație incompleta si de aceea nu i-a restituit in termen de 5 zile documentația si nu i-a menționat in scris ce elemente sunt necesare completării. Documentația depusă la dosarul cauzei a relevat faptul că toate documentele cerute de lege existau la momentul emiterii autorizației, celelalte constatări fiind ulterioare. Susținerea reclamanților ca societatea parata a ascuns existenta unor litigii cu privire la imobilul in cauza nu poate fi luata in considerare întrucât alin.(9) al art.7 din lege prevede ca autoritatea emitenta nu este responsabila pentru eventualele prejudicii cauzate de existenta la momentul emiterii actului a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul aceasta aparținând exclusiv solicitantului, iar pe de alta parte nici nu s-a făcut dovada unor asemenea litigii.
Potrivit prevederilor pct. 2,5,6 din anexa 1 din Legea nr.50/1991, acordul vecinilor sau a asociației de proprietari nu este necesar atunci când are loc extinderea unui spațiu comercial vechi, acesta fiind necesar doar pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente, sau în imediata lor vecinătate numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora. Or, în cauză, nu a avut loc decât o extindere la o construcție existentă fiind dovedit că schimbarea destinație spațiului pentru desfășurarea activității comerciale - punct farmaceutic veterinar - a avut loc în anul 1999.
Mai susține intimata că expertiza tehnica imobiliara efectuată de relevă că recurenții au ocupat dupa cum au avut interesul subsolul blocului, depozitul de lemne și boxele 1,3,5 spații pentru care nu dețin acte de proprietate și au amenajat un spațiu comercial, un de zi - "", de aceea, in raport de modul in care recurenții au ocupat subsolul blocului, de faptul ca aceștia au schimbat destinația subsolului fără acordul vecinilor, ca din magazie de lemne si boxe de alimente au făcut un local de alimentație publica( ) rezultă că pretențiile recurenților sunt abuzive, întemeiate pe propria lor turpitudine (culpa).
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.5,7,8 și 9.pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată, atât asupra excepțiilor cât și asupra fondului, fără a se putea reține că acestea sunt contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel încât incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. la care au făcut referire recurenții, fără a detalia în concret în ce constă, nu se justifică.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. este incident numai atunci când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Recurenții nu au arătat în ce constă în speță incidența acestui motiv de recurs. Astfel, raportat la obiectul acțiunii reclamanților, Curtea constată că nu s-a pus problema stabilirii naturii juridice sau a conținutului vreunui act juridic, în sensul acestui text de lege, instanța examinând, în limitele învestirii, îndeplinirea condițiilor stabilite de lege pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ și legalitatea actelor administrative atacate. Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. nu este incident în speță.
Conform art.304 pct.5 pr.civ. se poate cere casarea unei hotărâri atunci când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2. Potrivit acestui articol, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la proba contrarie.
În susținerea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.5 pr.civ. recurenții au invocat greșita soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a -. În opinia recurenților, - nu are calitate procesuală pasivă întrucât, pe de o parte, ei au formulat acțiunea în contradictoriu cu - SRL, societate beneficiară a drepturilor recunoscute prin actele administrative contestate iar pe de altă parte pentru că în acțiunile ce au ca obiect contestarea unui act administrativ, calitatea de a sta în proces ca pârâtă o are, doar autoritatea emitentă, nu și beneficiarul actului, prin urmare toate actele de procedură făcute în raport de - sunt lovite de nulitate.
Nu va fi reținută această critică formulată de recurenți întrucât din înscrisurile de la dosar ( adresă de la ORC T nr.2587/14.02.2007, certificat de urbanism, proces verbal de contravenție, autorizație de construire ) rezultă că denumirea corectă a pârâtei chemată în judecată de reclamanți este. Această societate, având calitatea de beneficiar al actelor administrative contestate, are dreptul de a sta în judecată, în caz contrar, hotărârea nu i-ar fi opozabilă întrucât față de aceasta ar fi încălcate mai multe principii fundamentale ale procesului civil, deduse din prevederile art.114, art.128, art.129 și art.167 pr.civ. între care contradictorialitatea, dreptul la apărare, posibilitatea de a propune probe, componente esențiale ale dreptului la un proces echitabil, în sensul art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Nefondate sunt toate celelalte critici aduse hotărârii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. concluzie bazată pe următoarele argumente.
Obiectul Hotărârii nr. 160/26.05.2005 emisă de Consiliul Local al Municipiului T, îl constituie concesionarea unei suprafețe de teren de 23,87 mp. din domeniul privat al municipiului situat in T,-, -.2,.A,.2 destinat extinderii unui spațiu comercial în favoarea paratei - Iar prin autorizația de construire nr.367/08.08.2005 a fost autorizată executarea lucrărilor de construire pentru extindere spațiu comercial existent situat in T,-, -.2,.A,.2 parter.
Conform art.13 alin.1 din Legea nr.50/1991, terenurile aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitație publică, potrivit legii, în condițiile respectării prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, în vederea realizării de către titular a construcției. terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitație publică pentru extinderea construcțiilor pe terenuri alăturate, la cererea proprietarului sau cu acordul acestuia ( art.15, lit.e).
Același act normativ prevede la art.6 alin.6 teza finală, obligativitatea obținerii certificatului de urbanism ca și condiție de acordare a concesionării de terenuri.
Recurenții au invocat drept motiv de nelegalitate a hotărârii Consiliul Local al Municipiului T faptul că nu a existat acordul vecinilor la acordarea concesionării terenului proprietatea privată a municipiului însă acest aspect nu poate fi reținut întrucât legea nu prevede necesitatea existenței acestui acord.
În ceea ce privește legalitatea emiterii autorizației de construire, conform anexei 1 la Legea nr.50/1991, proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire trebuie să conțină, potrivit pct. 2.5.6. acordul vecinilor, conform prevederilor legale în vigoare, exprimat în formă autentică, pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate.
Or, în speță societatea nu se află în vreuna din situațiile prevăzute expres de textul legal în care să fie necesar acordul vecinilor, din înscrisurile de la dosar rezultând faptul că schimbarea destinației imobilului din locuință în spațiu comercial - punct farmaceutic veterinar a avut loc în anul 1999.
Celelalte aspecte invocate în cauză sunt irelevante în ceea ce privește cercetarea legalității actelor administrative contestate, prin urmare, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, acesta în mod corect dispunând respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în contencios administrativdeclarat de recurenții reclamanți -, domiciliat în B,-, -.C,.64 și - SRL prin administrator, din T,-, -.B,.1, împotrivaSentinței civile nr. 483/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți - CONSILIUL LOCAL T, PRIMARUL MUNICIPIULUI T, cu sediul în T,-, -, cu sediul în T,-, -.A,.2 și intimat intervenient în numele altei persoane - -, cu sediul în T,-, -.A,.2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședințăpublicăastăzi, 01.10.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red.DN)
tehnoredactat dec.jud.-- -
2 ex./14.11.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
