Anulare act administrativ . Decizia 464/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 464/CA
Ședința publică de la 27 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare recursul introdus de Consiliul Local al Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 1043 din 11 mai 2007 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20 octombrie 2008, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27 octombrie 2008.
In termenul de pronunțare, recurentul Consiliul Local al Municipiului Iad epus concluzii scrise.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 1043/11.05.2007 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Admite acțiunea formulată de către reclamanta cu sediul în municipiul I, - nr.39, județul I, reprezentată prin Director general, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al municipiului I, cu sediul în municipiul I, B-dul. - cel M și nr.11, județul I, reprezentat prin Primarul Municipiului I
OGAnulează Hotărârea Consiliului local al municipiului I nr.401 din data de 27 noiembrie 2006 privind respingerea proiectului de hotărâre pentru acordarea de înlesniri la plată conform Legii nr.190/2004, cu modificările și completările ulterioare,
Obligă pârâtul Consiliul local al municipiului I să adopte o hotărâre prin care să acorde înlesnirile la plată prevăzute de dispozițiile Legii nr.190/2004 reclamantei
A reținut instanța de fond:
În fapt, reclamanta - - este beneficiara Legii nr.190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale din domeniul agriculturii, cu modificările ulterioare, îndeplinind condițiile prevăzute de acest act normativ, întrucât nu înregistrează debite restante față de Agenția Domeniilor Statului pentru perioada de după privatizare, în baza contractului de concesiune încheiat, și are achitate toate datoriile curente privind obligațiile bugetare, potrivit Ordinului comun al Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.1848/06.12.2005 privind acordarea de înlesniri la plata obligațiilor bugetare datorate și neachitate de, aspect necontestat de către pârât.
Deși pe baza cererii Agenției Domeniilor Statului de acordare a facilităților către reclamanta, Primarul Municipiului Iap ropus pârâtului Consiliul local al municipiului I acordarea unor facilități de natura scutirilor și eșalonărilor, proiectul de hotărâre fiind avizat favorabil de către Direcția Economică și de Finanțe Publice Locale, Comisia Economico-Financiară și Comisia Juridică și de Disciplină, în ședința din data de 27 noiembrie 2006, pârâtul Consiliul local al municipiului Iar espins proiectul de hotărâre, pe motive de oportunitate invocate în cursul soluționării prezentei cauze, necuprinse în considerentele actului atacat.
În drept, instanța apreciază că cererea reclamantului este întemeiată, pe de o parte în condițiile în care actul administrativ atacat nu îndeplinește cerința formală a motivării soluției adoptate, în special în contextul existenței tuturor avizelor de specialitate favorabile, iar pe de cealaltă parte, în condițiile în care dispozițiile Legii nr.190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale din domeniul agriculturii nu-i confereau o putere de apreciere din punct de vedere al oportunității acordării acestor facilități, textul fiind unul imperativ: "beneficiază, la cererea Agenției Domeniilor Statului, de următoarele înlesniri la plată ".
Astfel, textul legii conferă autorității locale doar competența de a verifica întrunirea condițiilor prevăzute în cuprinsul său de către beneficiarul acestor măsuri, nu și prerogativa de a aprecia asupra oportunității, în situația în care pârâtul considera că prin aceste dispoziții i s-ar încălca libertatea de autonomie, garantată de legea fundamentală, având posibilitatea de a invoca neconstituționalitatea acestora, cale ce nu a fost însă urmată. În aceste condiții, pârâtul trebuie să se supună principiului legalității, prevăzut de art.2 din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală potrivit căruia actele emise sau adoptate de autoritățile administrației publice locale trebuie să fie conforme cu actele normative cu o valoare superioară în aplicarea cărora sunt emise.
Cum potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată", instanța apreciază că în cauză se impune anularea Hotărârii Consiliului local al municipiului I nr.401 din data de 27 noiembrie 2006 privind respingerea proiectului de hotărâre pentru acordarea de înlesniri la plată conform Legii nr.190/2004, cu modificările și completările ulterioare, I și repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin obligarea pârâtului Consiliul local al municipiului I să adopte o hotărâre prin care să acorde înlesnirile la plată prevăzute de dispozițiile Legii nr.190/2004 reclamantei
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs pârâta Consiliul Local al Municipiului I, întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 și 6 Cod procedură civilă, în motivarea căruia arată că în mod eronat instanța de fond și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art.1 lit. b) din Legea 190/2004, modificată prin OG 94/2004, deși textul prevedea expres că acordarea beneficiului scutirii la plata obligațiilor bugetare restante era lăsată de legiuitor la latitudinea consiliului local.
Mai mult, același drept de dispoziție al autorităților administrative locale în materie, este recunoscut și de prevederile art.1 al.3 Cod fiscal, coroborate cu art.122 al.2 din Codul d e procedură fiscală, care prevăd de asemeni acordarea facilităților la plata impozitelor și taxelor locale în litigiu, doar cu aprobarea consiliului local, recurent în cauză.
Totodată, instanța de fond a obligat organul administrativ recurent la acordarea înlesnirilor la plată prevăzute de Legea 190/2004 doar privitoare la obligațiile restante la data de 30 ale lunii în care s-a semnat contractul de privatizare, cu toate că actul normativ invocat statuează acordarea și a altor tipuri de înlesniri decât cele solicitate prin acțiune.
Este invocată de asemeni excepția de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții din Legea 190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale din domeniul agriculturii, cu modificările ulterioare, și anume: art.1 lit. b) și c), art.4 și art.12, și totodată a dispozițiilor art.2 al.3 din OUG 26/2005 privind abrogarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare restante, aprobată prin Legea 244/2005.
Prin încheierea de ședință din 17.09.2007, Curtea a suspendat judecarea recursului de față, înaintând dosarul Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate sus-evocate, aceasta emițând decizia 577/20.05.2008 în dosarul său 1428 D/2007, prin care respinge ca inadmisibilă excepția invocată de recurenta Consiliul Local
Pârâta - SRL I, prin întâmpinare consideră motivele de recurs ca fiind nefondate, în mod corect instanța de fond reținând caracterul imperativ al dispozițiilor Legii 190/2004, dispoziții ce nu se află în conflict cu prevederile din Codul fiscal și cel de procedură fiscală, care în realitate fac trimitere la legea aplicabilă - în speță cea cu nr.190/2004 -, lege ce nu lasă însă loc de interpretare, asupra caracterului obligatoriu al reglementării privind procedura de acordare a scutirilor de la plata unor impozite, ori a reducerii acestora.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul promovat în cauză ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, corect a reținut instanța de fond că în speță legiuitorul a recunoscut recurentei, ca autoritate administrativă locală, prerogativul de apreciere a oportunității acordării facilităților prevăzute de Legea 190/2004 privind stimularea privatizării și dezvoltării societăților comerciale din domeniul agriculturii, față de termenul folosit de text, respectiv acela de "beneficiază".
Totodată, deși recurenta evocă dispozițiile Codului fiscal, acesta în realitate recunoaște supremația legii speciale, în materia acordării de scutiri și facilități contribuabilului persoană juridică, în speță a Legii 190/2004, dar scutirile și înlesnirile la plata impozitelor locale ce nu dispus de o reglementare specială, revenind în competența de apreciere a organelor administrative expres prevăzute în cod.
Și dispozițiile art.122 al.2 din Codul d e procedură fiscală evocat de recurentă dispune în același sens, al posibilității de acordare a unor facilități la plata impozitelor locale, de autoritățile administrative locale, "la cererea temeinic justificată a debitorilor", justificare ce ține de situația de fapt concretă, pe când în speță "justificarea" intimatei decurgea din însuși textul Legii 190/2004, astfel că recurenta avea obligația doar de a lua act de incidența sau nu a acestor dispoziții legale în cazul - SRL I, incidență justificată însă în cauză.
Nu se verifică în cauză nici susținerea recurentei privitoare la pronunțarea instanței de fond asupra a ceea ce nu s-a cerut, în condițiile art.304 pct.6 Cod procedură civilă, față de dispozitivul sentinței atacate ce face referire generic la obligarea recurentei a adopta "o hotărâre de acordare a înlesnirilor la plată prevăzute de Legea 190/2004", astfel cum se solicitase prin acțiune de reclamantă, dar în faza de executare a sentinței recurenta urmând a identifica în concret categoria și cuantumul înlesnirilor legale.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile 1043/2007 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondată a cererii de recurs promovată de pârâta Consiliul local al municipiului
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de Consiliul Local al Municipiului I împotriva sentinței nr.1043/CA/11.05.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
21.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
