Anulare act administrativ . Decizia 4674/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4674
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M, împotriva sentinței nr.2258 din data de 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru intimta reclamantă, lipsind recurenta pârâtă Agenția Județeană pentru Prestații Sociale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal.
Apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, instanța a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii pe excepție.
Avocat pentru intimta reclamantă solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Depune delegație de reprezentare și chitanța nr.10 privind achitarea onorariului de avocat.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Prin Sentința nr. 2258 din data de 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale
S-a dispus anularea deciziei 3322/19.01.2009 și emiterea unei alte decizii de pârâtă.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit normelor de aplicare ale OUG 148/2005 prin naștere arată că se înțelege "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii", cu alte cuvinte aducerea pe lume a gemenilor a fost primita de legiuitor ca o singură naștere, ceea ce înseamnă că nu poate fi acordată decât o singura indemnizație, încât acordarea indemnizației pentru un singur copil este nelegală, fiind gemeni trebuie să se acorde indemnizație pentru ambii copii.
În conformitate cu prevederile art. 184din Lg. 554/2004, privind contenciosul administrativ s-a dispus anularea deciziei emise stabilind în sarcina pârâtei obligația de a emite o nouă decizie prin care cererea reclamantei pentru acordarea indemnizației să fie admisă pentru gemeni.
În conformitate cu disp. art 274 civ, cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamantă prin apărător a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a reținut și punctul de vedere al.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că așa cum rezultă din însuși titlul OUG. nr. 148/2005, dar și din art. 6 alin. 3 și 4 din acest act normativ precum și din art. 8 alin. 1 și 2 din HG. 1025/17 august 2006 de aprobare a Normelor de aplicare a prevederilor OUG 148/2005, nu pot fi acordate două indemnizații pentru creșterea copilului pe perioada în care familia are în creștere doi copii sub vârsta de 2 ani fie că sunt născuți la date diferite, fie nașterea a fost gemelară sau de tripleți, situațiile fiind similare.
În consecință motivarea instanței de fond a fost considerată ca fiind contrarie legii, o astfel de reglementare putând fi făcută tot printr-un act normativ cu aceiași putere juridică, ceea ce s-a arătat că s-a și realizat, dată fiind mult controversata situație a nașterilor gemelare, tripleți sau multipleți.
Astfel s-a invocat că, la data de 10 iunie 2009, înainte de data emiterii hotărârii instanței de fond, a fost adoptată Legea nr. 239 prin care se prevede " cuantumul indemnizației prevăzută la art. 1 alin. 1 se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere".
Referitor la cheltuielile de judecată s-a arătat că în preambulul sentinței se face referire la pretenția reclamantei de plată a acestora în cuantum de 400 lei reprezentând onorariul avocatului iar în dispozitiv se înscrie suma de 4.000 lei.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, prevederile OUG. nr. 148/2005, Legea nr. 239/10 iunie 2009 și HG. nr. 1025/2006.
Referitor la primul motiv de recurs ce pune în discuție motivarea sentinței instanței de fond se constată că deși motivarea sentinței recurate în prezenta cauză este una lapidară și nesubstanțială, aceasta arată totuși în esență care sunt temeiurile care au dus la pronunțarea sentinței.
În această situație, dat fiind faptul că motivul de recurs ce reglementează situația nemotivării hotărârii instanței de fond este cuprins în pct. 7 al art. 304 cod procedură civilă, ca un motiv de modificare al hotărârii potrivit art. 312 alin. 3 cod procedură civilă rezultă că, instanța de recurs, va modifica sentința supusă controlului judiciar numai dacă soluția adoptată prin aceasta este nelegală sau netemeinică, în caz contrar soluția instanței de fond, chiar motivată insuficient va fi menținută, instanța de recurs prin considerentele deciziei pronunțate suplinind lipsurile motivării sentinței recurate.
controlul judiciar în aceste coordonate instanța de recurs reține că, prin decizia nr. 3322/19.01.2009 a AJPS M s-a aprobat pentru reclamantă o îndemnizație pentru creșterea copilului în cuantum de 600 lei și alocație de stat în cuantum de 400 lei pentru doi copii, drepturi ce se acordă potrivit acestei decizii începând cu 08.12.2008.
La adoptarea acestei decizii autoritatea publică a avut în vedere că reclamanta la data de 27 octombrie 2008 a dat naștere copiilor - și -, gemeni, precum și dispozițiile OUG. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și Normele de aplicare ale acesteia aprobate prin HG 1025/2006.
Potrivit art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005: "Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006."
Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.
În acest sens Normele metodologice prin art. 3 alin. 1 definesc termenul "naștere" din actul normativ cu forță superioară ca "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
nașterea, element de referință în acordarea indemnizației lunare, ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii Normele metodologice prevăzute de art. 3 alin. 1 sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, completând în mod nelegal actul normativ cu forță superioară și, în fapt, restrângând aplicarea acestuia.
Astfel, în practica instanțelor din România în mod constant a fost admisă excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG 148/2005 aprobate prin HG nr. 1025/2006.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1947 din 4 aprilie 2007 cu referire la art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin HG nr. 1825/2005, care definea în mod identic nașterea ca și Normele metodologice incidente în prezenta cauză.
În consecință se reține că OUG 148/2005 prin art. 6 alin. 1 are în vedere ca ipoteză de acordare a concediului, îndemnizației și stimulentului reglementate de acest act normativ nu numai numărul nașterilor ci și numărul copiilor.
Or, legând acordarea drepturilor prevăzute de OUG 148/2005 numai de numărul nașterilor, Normele metodologice, precum și decizia a cărei anulare se solicită în cauză și care a fost adoptată în baza normelor metodologice mai sus analizate, adaugă la actul normativ cu putere de lege în interpretarea și aplicarea căruia au fost adoptate restrângând sfera acestuia de aplicare și încălcând egalitatea de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă.
În același sens se reține că, în condițiile în care referirea la numărul copiilor cuprinsă în art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 privește și persoanele care au adoptat un copil, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită ca tutore este evident că nu poate fi primită interpretarea dispoziției legale art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 în sensul că indemnizația se cuvine în cuantumul de 600 lei pentru fiecare din primele trei nașteri sau pentru primii trei copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției, întrucât în practică este foarte ușor de conceput, mai ales în situația plasamentului sau al plasamentului în regim de urgență, situația în care doi sau mai mulți copii (mai ales frați) sunt dați în plasament simultan aceleiași persoane.
Or, în această ipoteză s-ar ajunge la situația în care persoana sau familia care primește în plasament simultan mai mulți copii să beneficieze de indemnizație pentru fiecare dintre copii dați în plasament (deoarece în această ipoteză nu se poate pune problema nașterii) iar familia în care se mai mulți copii ca urmare a unei nașteri multiple să beneficieze de o singură indemnizație.
Astfel se creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.
În practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, așa cum aceasta a fost mai sus precizată, s-a reținut și că față de titlul și obiectul de reglementare al OUG nr. 148/2005 și al Normele metodologice de aplicare a prevederilor acestui act normativ cu putere de lege aprobate prin HG nr. 1825/-/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului, așa cum este denumită aceasta prin actele normative incidente dar chiar și prin decizia a cărei anulare se solicită în cauză, reprezintă nu numai o măsură de protecție a familiei în care s-a născut copilul dar și o măsură de protecție a acestuia și, așa cum s-a arătat mai sus această măsură, nu poate încălca egalitatea de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă precum și între copii crescuți în mediul familial și cei aflați într-o măsură de protecție alternativă în sensul art. 39 din Legea 272/2004.
În acest sens în materie trebuie avute în vedere și dispozițiile cuprinse în Convenția cu privire la drepturile copilului din 1989 ratificată de România prin Legea 18/1990 și cele din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, potrivit cărora: "În toate acțiunile care privesc copii, întreprinse de instituțiile de asistență socială publice sau private, de instanțele judecătorești, autoritățile administrative sau organele legislative, interesele copilului vor prevala" (art. 3.1 din Convenție)
Orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului superior al copilului (art. 2 alin. 1 din Legea 272/2004).
Autoritățile administrației publice au obligația să garanteze și să promoveze respectarea drepturilor copiilor, orice restrângere a acestor drepturi neputând fi justificată decât în raport cu interesul superior al copilului.
Or, limitarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului în raport de împrejurări legate de felul nașterii acestuia nu poate fi privit ca justificat de interesul copilului.
În acest sens și argumentele legale aduse prin prezentul recurs prin care se încearcă a se aduce o interpretare restrictivă a dispozițiilor legale incidente nu poate fi reținută.
De altfel chiar Legea nr. 239/2009 ce înlătură limitarea cuantumului îndemnizației numai în raport de numărul nașterilor, invocată prin motivele de recurs și adoptată ulterior deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta cauză confirmă argumentele prezentate în susținerea soluției adoptate în prezenta cauză.
Referitor la problema cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță, așa cum aceasta a fost invocată prin motivele de recurs se reține că, în situația în care s-au solicitat și s-au dovedit de către reclamantă cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei, sumă reținută de altfel și în considerentele sentinței, iar în dispozitivul sentinței s-a trecut în mod eronat suma de 4.000 lei aceasta constituie o simplă eroare materială susceptibilă de a fi îndreptată potrivit art. 281 cod procedură civilă, neputând fi reținută ca un motiv de reformare al sentinței recurate.
În consecință, potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca fiind nefondat.
Potrivit art. 274 cod procedură civilă recurenta pârâtă urmează a fi obligată la cheltuieli de judecată către intimata reclamantă în această etapă procesuală reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale M, împotriva sentinței nr.2258 din data de 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Obligă recurenta pârâtă la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2009.
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu - - |
Grefier, |
Red. GV
Tehn. MI 2 ex
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Sanda Lungu, Teodora Bănescu
