Anulare act administrativ . Decizia 4768/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4768
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G împotriva sentinței nr.1703 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC TRANS SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și avocat pentru intimata reclamantă SC TRANS SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar intimata reclamantă a depus întâmpinare într-un singur exemplar.
Reprezentantul recurentei pârâte precizează că a observat întâmpinarea.
Apărătorul intimatei reclamante susține că a comunicat întâmpinarea către recurenta pârâtă și depune ca dovadă recipisa de expediere.
Curtea, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii arătând că, în ceea ce privește impozitul pe dividende pentru activitatea desfășurată de reclamantă în cursul anului 2005, se aplică dispozițiile art. I pct.39 din Legea nr.163/2005 de modificare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal care prevede că începând cu 01.01.2006 veniturile obținute din investiții, deci inclusiv dividendele, se impozitează cu o cotă de 16%. În cauză este vorba de impozitarea unui venit, impozit stabilit și calculat în anul 2006, chiar dacă veniturile au fost obținute în cursul anului 2005.
În ceea ce privește Legea nr.343/2006 apreciază că în momentul calculării impozitului erau incidente prevederile pct.39 art. I din legea nr.163/2005, legislația modificându-se ulterior momentului stabilirii impozitului.
Avocat pentru intimata reclamantă SC TRANS SRL solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală considerând că instanța de fond a aplicat în mod corect Legea nr.343/2006 care prevede că impozitul în cotă de 16% se aplică începând cu data de 1.01.2007, în acest sens fiind și Normele Metodologice de inspecție fiscală a impozitului pe dividende nr.-/2007.
Arată că pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice există un program ce permite contribuabilului să calculeze impozitul pe venit, cota pentru anul 2005 fiind de 10%.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 3 iulie 2008 sub nr- contestatoarea SC TRANS SRL Tg.J, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 51 din 25 iunie 2008 emisă de DGFP G, decizia de impunere nr. 102 din 30 mai 2008, raportului de inspecție fiscală nr. 6799 din 29 mai 2008.
S-a contestat activitatea inspecției fiscale precum și creanța fiscală compusă din pretinsul impozit pe veniturile din dividende pe anul fiscal 2005, distribuite persoanelor fizice in anul 2006, in cuantum de 41.806 lei și din pretinsele majorări de întârziere in cuantum de 3.763 lei, precum si dispoziția nr. 18 din 29 mai 2008 de stornare a înregistrărilor fiscale pe luna iulie 2007, prin care s- diminuat soldul contului " Furnizori - debitori" cu suma de 245.495 lei, solicitând anularea tuturor actelor fiscale precizate si exonerarea acesteia de plata creanței fiscale de 45.569 lei, compusă din suma de 41.806 lei impozit pe veniturile din dividende pe anul 2005, distribuite persoanelor fizice in anul fiscal 2006 și din suma de 3.763 lei, majorări de întârziere aferente sumei respective.
In motivarea contestației, a arătat că la sediul contestatoarei s- efectuat un control fiscal in perioada 15 mai 2008 - 29 mai 2008 de către reprezentanți ai Tg.J, pentru contribuabilii mijlocii din cadrul DGFP G prin care s-a vizat modul de calcul și evidență a obligațiilor datorate bugetului general consolidat pentru perioada 10 iulie 2005 - 31 martie 2008.
In urma controlului, s- întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 6799 din 29 mai 2008, fiind emisă dispoziția nr. 18 din 29 mai 2008 și decizia de impunere fiscală nr. 102 din 30 mai 2008, aceste acte fiind contestate la DGFP care a respins in totalitate contestația.
Astfel, prin dispoziția nr. 18 din 29 mai 2008, s- dispus stornarea înregistrărilor contabile efectuate in luna iulie 2007 prin care s- diminuat soldul contului 409,pretinzându-se că s-ar fi afectat capitalul propriu al societății cu rezervele in cuantum de 245.495 lei.
Prin Hotărârea AGA SC TRANS SRL nr. 85 din 9 iulie 2007, s-a dispus aprobarea trecerii sumei de 245.498,87 lei - avansuri acordate furnizorilor înainte de 01.01.2002 cu termen de încasare depășit in contul de debitori insolvabili si diminuarea sa prin corespondență in contul "Alte rezerve" pe baza profitului anului precedent, fără a se afecta sau utiliza rezervele legale, așa cum eronat s-a reținut in raportul de inspecție fiscală 6799/2008.
Cu privire la celelalte acte fiscale, inclusiv creanța fiscală de 45.569 lei, s-a aratat că prin decizia de impunere nr. 102 din 30 mai 2008, la pct. 2.1. s-a prevăzut drept obligație suplimentară de plată suma de 45.569 lei compusă din impozitul pe veniturile din dividende pe anul fiscal 2005 distribuite persoanelor fizice in anul 2006 in sumă de 41.806 lei si majorări de întârziere in sumă de 3.763 lei.
Se consideră că aceste sume sunt calculate peste cuantumul plătit de către SC TRANS SRL Tg. întrucât societatea a plătit impozitul pe veniturile din dividende in cotă de 10% persoanelor fizice in anul fiscal 2006,iar organele fiscale in mod eronat au considerat că ar fi trebuit reținută și vărsată cota de 16%.
S-au invocat in acest sens dispozitiile OUG 138/2004 privind asigurarea unui regim fiscal unitar prin care s-a modificat Legea 571/2003, susținându-se că SC TRANS SRL nu mai datorează bugetului nici un impozit pe dividende.
In dovedirea contestație au fost depuse la dosar înscrisuri.
La data de 13 august 2008, s-a depus nota de ședință depusă pentru contestatoare de către av., iar pentru termenul din 2 sept.2008, DGFP Gaf ormulat întâmpinare la contestație, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
S-a aratat prin întâmpinare, că organele de inspecție fiscală au considerat că SC TRANS SRL datorează suplimentar impozit pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice in anul 2006 in sumă de 41.806 lei si majorări de întârziere aferente în sumă de 3.763 lei întrucât nu s-a calculat si înregistrat corect impozitul pe veniturile din dividende aplicându-se in mod eronat cota de 10% si nu cota de 16% conform art. 39 al. Art. I -163/2005.
Astfel, cu privire la suma de 41.806 lei legiuitorul,conform art.39 al art. din 163/2005 privind aprobarea OUG 138/2004 pentru modificarea si completarea Legii 571/2003 privind codul fiscal, a precizat in mod clar faptul că începând cu data de 01 ian. 2006 veniturile din investiții in categoria cărora sunt încadrate si veniturile din dividende se impozitează cu o cotă de 16%, iar conform prev. art. 67 din același act normativ, legiuitorul precizează si termenul de plată a impozitului pe dividende distribuite dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților.
In ce privește suma de 3.763 lei - majorări de întârziere aferente impozitului pe venituri din dividende, s-a invocat principiul " accesoriul urmează principalul ".
In ședința publică din 2 sept. 2008, apărătorul contestatoarei a solicitat termen pentru a observa această întâmpinare, fiind acordat termen la 30 sept. 2008.
Prin sentința nr. 2022 din 7 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Gorja respins contestația formulată de SC TRANS SRL.
In esență, s-a retinut că petenta a interpretat această diminuare prin faptul că impozitul pe dividendele repartizate pe anul 2005, fost greșit calculat in cotă de 16% potrivit fiscal, deoarece impozitul pe dividendele repartizate in anul 2006, pentru anul 2005, este in cotă de 10%, ori, potrivit capitolului V din titlul III din OUG 138/2004 pentru modificarea si completarea L: 571/2003 privind Codul fiscal, veniturile din investiții cuprind: a) dividende ( ) iar începând cu data de 1 ian.2006, pentru calculul impozitului pe veniturile realizate de persoanele fizice din investiții si din transferul proprietăților imobiliare definite potrivit capitolului menționat anterior, cota de impozit este de 16%. Conform disp. art. 67 din OUG 138/2004, veniturile sub formă de dividende se impun cu o cotă de 10% din suma acestora, iar obligația calculării si reținerii impozitului pe veniturile sub formă de dividende revine persoanelor juridice odată cu plata dividendelor către acționari sau asociați. In cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului in care s -a aprobat bilanțul contabil, termenul de plată al impozitului pe dividende este până la data de 31 decembrie al anului respectiv, potrivit acestui articol, legiuitorul precizând si termenul de plată al impozitului pe dividende distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților.
S-a reținut faptul că petenta a distribuit si plătit dividendele in anul 2006, situație in care erau aplicabile noile dispoziții legale, respectiv 163/2005,care intrase in vigoare la data efectuării plăților, reclamanta făcând confuzie între perioada in care au fost acumulate dividendele, respectiv anul 2005, considerând că sunt aplicabile dispozițiile OUG 138/2004, însă trebuia să aibă in vedere momentul efectuării plăților si distribuirii dividendelor pentru că in acel moment se calculează si se reține impozitul pe venituri sub formă de dividende, acest calcul trebuind să fie făcut potrivit dispozițiilor normative in vigoare, de aceea în mod corect organele de inspecție fiscală au făcut aplic. disp. art. III al.4, din 163/2005, care prevăd că începând cu data de 1 ian. 2006, pentru calculul impozitului pe veniturile realizate de persoanele fizice din investiții ( înțelegându-se prin acestea, așa cum am arătat anterior și obținerea dividendelor ), cota de impozit este 16%. Cum reclamanta făcut aceste operațiuni in anul 2006, in mod corect au fost aplicate noile reglementări in materie, neputându-se susține că legea retroactivează.
In ceea ce privește primul capăt de cerere vizând dispoziția nr. 18 din 29 mai 2008, de stornare a înregistrărilor fiscale pe luna iulie 2007, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 205, 206 si următoarele din OG92/2003, se prevede procedura expresă care trebuie să fie urmată, cererea fiind adresată instanței de judecată, fără a se respecta dispozițiile imperative ale legii, astfel încât soluționarea direct de către instanță a acestui capăt de cerere este inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 709/12 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanta de recurs a constatat că în mod greșit prima instanță a apreciat că acțiunea în legătură cu dispoziția nr. 18/29 mai 2008 este inadmisibilă, în condițiile în care aceasta a format obiectul contestației pe care reclamanta a înaintat-o la DGFP G, iar organul fiscal în mod implicit s-a pronunțat și asupra acesteia alături de celelalte acte fiscale contestate, prin decizia nr. 51 din 25 iunie 2008, soluționarea cauzei făcându-se fără a se intra în cercetarea fondului, fiind incidente prevederile art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă.
După casare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr-, dispunându-se citarea părților, iar în raport de obiectul cererii, temeiul legal invocat și înscrisurile consemnate cauzei în primul ciclu procesual, instanța a pus în discuția părților necesitatea administrării unei expertize tehnice de specialitate contabile, stabilind în acest sens ca obiective: - verificarea și calcularea impozitului pe veniturile din dividendele aferente anului fiscal 2005, repartizate persoanelor fizice, de către Trans, Tg-J, în anul fiscal 2006, având în vedere prevederile fiscale existente la data încheierii anului fiscal 2005, inclusiv modificările aduse în art.67 alin.1 Cod fiscal ( Lg.nr.571/2003), prin OUG nr.138/ 29.12.2004 ( privind asigurarea unui regim fiscal unitar), dar și 2.5 din Metodologia de Inspecție Fiscală a impozitului pe dividende nr.-/ 30.10.2007, emisă de către Direcția Generală de Coordonare a Fiscale, din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală ( ); - ținându-se seama de criteriile legale aplicabile calculului impozitului pe veniturile din dividende, aferente anului fiscal 2005 și distribuite persoanelor fizice în anul fiscal 2006, privind-o pe contestatoare, să se precizeze dacă Trans SRL Tg-J a calculat corect și legal, la nivelul anului fiscal 2005, aceste impozite sau dacă există diferențe de plată privind acest impozit ( și majorări) la bugetul general consolidat, pe care ar fi trebuit să le achite contestatoarea, până la data de 31.03.2008 ( data limită supusă inspecției fiscale); - având în vedere faptul că suma de 245.498,87 lei reprezintă " avansuri acordate furnizorilor" înainte de data de 01.01.2002, cu termenele de încasare depășite și intrate în prescripție extinctivă ( nu mai puteau fi recuperate), inserarea acestor sume în contul " debitori insolvabili" dar și trecerea lor, prin corespondență, în contul " alte rezerve", cu stornarea înregistrărilor contabile din luna iunie 2007, prin diminuarea soldului "cont 409 - furnizori-debitori" ar reprezenta o afectare a capitalului propriu al societății cu suma de 245.495 lei sau, dimpotrivă, reprezintă aplicarea corectă și legală a punctului 7.9.3.206 aln.5 din același ordin, fără a se afecta rezervele legale și fără a se prejudicia capitalul propriu al societății, precizând dacă hotărârea Adunării Generale a Asociaților Contestatoarei, nr.85/ 09.07.2007, a fost legală și dată cu respectarea normelor legale ( în vigoare la acea dată), dar și cu interesele societății, ținându-se seama de analiza profitului anului fiscal 2006 și de imposibilitatea ( legală) recuperării debitelor intrate în prescripție extinctivă.
A fost desemnat în cauză expert, la întocmirea raportului de expertiză urmând a fi avute în vedere și propunerile de obiective înaintate de părți, împotriva raportului părțile neformulând obiecțiuni.
Prin sentinta nr. 1703 din 22 iunie 2009, Tribunalul Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a admis contestatia, cu precizările ulterioare, formulată de către contestatoarea Trans SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice G - prin Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, a anulat Raportul de inspecție fiscală nr.6799/ 29.05.2008, Dispoziția nr.18/ 29.05.2008, Decizia de impunere nr.102/ 30.05.2008 și Decizia nr.51/ 25.06.2008 emise de pârâte și a exonerat contestatoarea de plata sumelor imputate.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca în urma controlului efectuat în perioada 15 - 29.05.2008 de către pârâtă a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 6799 din 29.05.2008, ce a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 18/29.05.2008, prin care se dispune stornarea înregistrărilor contabile efectuate în luna iulie 2007 prin care se diminua contul soldului 409 "Furnizori - debitori", pe seama rezultatului reportat, adoptând în acest mod capitalul propriu, precum și Deciziei de impunere nr. 102 din 30.05.2008 prin care se stabilesc obligații suplimentare de plată în sumă de 45.569 lei compusă din impozit pe veniturile din dividendele distribuite persoanelor fizice în sumă de 41.806 lei și majorări de întârziere în sumă de 3.763 lei, în sarcina contestatoarei.
Contestația de față a vizat astfel, desființarea tuturor actelor fiscale enunțate și exonerarea de plata creanței fiscale, respectiv a majorărilor de întârziere aferente sumei, invocându-se în principiu de către contestatoare că prin Hotărârea AGA a societății nr. 85/ 9 iulie 2007 s-a dispus aprobarea trecerii sumei de 245.498,87 lei, avansuri acordate furnizorilor înainte de 1.01.2002, cu termen de încasare depășit în contul de debitori insolvabili și diminuarea sa prin corespondență în contul "Alte rezerve", pe baza profitului anului precedent, nefiind afectate sau utilizate rezervele legale, cum eronat s-a reținut în Raportul de inspecție fiscală nr. 6799/29 mai 2008.
Cu referire la creanța fiscală de 45.569 lei a invocat că prin Decizia de impunere nr. 102 din 30.05.2008, la punctul 2.1 s-a prevăzut ca obligație suplimentară de plată suma respectivă ce se compune din impozit pe veniturile din dividendele anului fiscal 2005, distribuite în anul 2006 în expresia sumei de 41.806 lei și respectiv din majorările de întârziere calculate la 3.763 lei, sume calculate eronat peste cuantumul plătit de societatea contestatoare, în condițiile în care aceasta plătise impozitul pe veniturile din dividende în cota de 10% persoanelor fizice în anul fiscal 2006, iar organele fiscale reținând așadar greșit că ar fi trebuit reținută și virată cota de 16%, în sprijinul legalității acestei operațiuni invocându-se dispozițiile OUG nr. 138/2004, în consecință, societatea nedatorând bugetului impozitul pe dividende.
Apărările formulate de către pârâtă s-au circumscris la nelegalitatea calculării impozitului pe veniturile din dividende atribuite persoanelor fizice în anul 2006, reținând conform raportului de inspecție fiscală consemnat cauzei că societatea nu a calculat și înregistrat corect acest impozit, aplicând în mod eronat cota de 10% în condițiile în care legislația în vigoare, în speță pct. 39 al art. 1 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea OUG nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, prevedea o cotă de 16%, ce a fost avută în vedere de către organele de inspecție fiscală și care a stat la baza determinării unui impozit suplimentar așa cum a fost cuantificat prin Decizia de impunere nr. 102 din 30.05.2008 pentru care s-au calculat majorările de întârziere în sumă de 3.763 lei.
Așadar, problema supusă soluționării vizează determinarea existenței sau inexistenței obligației de plată a acestei creanțe fiscale reținute în sarcina contestatoarei prin actele fiscale a căror anulare se solicită, respectiv de a stabili dacă societatea datora impozit pe veniturile din dividende aferente anului 2005, distribuite și plătite persoanelor fizice în anul 2006 în cota de 10% așa cum a calculat și achitat societatea sau, în cota de 16% așa cum au stabilit organele de inspecție fiscală prin Raportul de inspecție fiscală nr. 6799/2008 ce a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 102/30.05.2008.
Expertiza efectuată în cauză, a evidențiat că la 31.12.2005 societatea înregistrează și declară un profit net în sumă de 696.769 lei, fiind repartizat ca dividende brute cuvenite acționarilor, pentru care achită inițial un impozit în cota de 16%, respectiv suma de 111.483 lei, conform ordinelor de plată nr. 1380 și 1381 din 28.12.2006. Ulterior, raportat la normele legale referitoare la cota de impozit datorată de persoanele fizice se depune declar4sația rectificativă nr. 4.009/28.02.2008 prin care se diminuează impozitul pe venituri de la cota de 16% la cota de 10%.
Ori, conform Cap. V din Titlul III al OUG nr. 138/2004 pentru modificarea și completarea Codului fiscal, veniturile din investiții cuprind printre altele și dividendele, același act normativ la art. 67 prevăzând că veniturile sub forma de dividende, inclusiv sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții se impun cu o cotă de 10% din suma acestora. Ulterior, prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 se modifică conținutul articolului enunțat, stabilindu-se ca impunere o cotă de 16%, prevederile noului act normativ aplicându-se cu începere de la data de 1 ianuarie 2007.
Ori, raportat la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 343/2006, pentru dividendele anului fiscal 2005 distribuite în anul 2006, cota de impozit datorată de persoanele fizice rămâne cea de 10% așa cum este reglementată de art. 67 al. 1 din OUG nr. 138/2004 așa cum a fost menționat anterior. Sub acest aspect se constată că expertul a stabilit prin raportare la aplicarea legilor în timp și efectul neretroactiv al acestora că suma reținută prin actele fiscale a fost calculată în mod eronat, organele de inspecție fiscală raportându-se la legea nouă, fără să aibă în vedere că anului fiscal 2005 ce viza repartizarea dividendelor în anul 2006, îi erau aplicabile cota de 10% și nu de 16%, aceasta fiind și rațiunea pentru care, societatea depune declarația rectificativă prin care își diminua impozitul de la cota de 16%, la cota de 10%.
Expertul a avut în vedere și Normele de metodologie de inspecție fiscală a impozitului pe dividende nr. -/30.10.2007 care stabilesc că pentru perioada 1 ian. 2005 - 1 ian. 2007 cota de impozitare este de 10%.
În consecință, se apreciază că societatea contestatoare calculat corect impozitul pe dividende aferent anului fiscal 2005, neexistând diferență de plată privind acest impozit și nici majorări aferente datorate bugetul general consolidat.
De asemenea, conform concluziilor raportului de expertiză tribunalul reține că în anul 2007 societatea înregistrează furnizori debitori în sumă de 245.498,87 lei reprezentând avansuri acordate furnizorilor, cu termene de recuperare depășite și prescrise, astfel că în conformitate cu Hotărârea AGA, suma este trecută în contul debitori diverși insolvabili, diminuându-se prin corespondență cu contul alte rezerve. Ori, Ordinul nr. 1752/2005 prevede că acest cont "Alte rezerve" poate fi constituit facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau în alte scopuri conform hotărârii Adunării Generale a acționarilor sau asociaților, sub acest aspect reținând că societatea, cu respectarea normei legale enunțate a procedat corect la diminuarea altor rezerve cu suma de 245.498,87 lei.
Expertul cu referire la acest obiectiv concluzionează că sumele din contul alte rezerve nu au același mod de constituire ca cele din contul rezerve legale, întrucât primele sunt deductibile fiscal în limita cotei de 5% aplicat asupra profitului contabil înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se scad veniturile neimpozabile, pe când sumele reprezentând alte rezerve sunt constituite din profitul net al societății.
În considerarea celor expuse, s-a apreciat că cererea dedusă judecății este întemeiată, fiind nelegale actele de inspecție fiscală întocmite, acte împotriva cărora a fost formulată contestație în condițiile art. 206 și art. 207 din OG nr. 92/2003, contestație ce a fost respinsă de DGFP G prin decizia nr. 51 din 25 iunie 2008, considerentele acesteia referindu-se așadar toate măsurile dispuse prin actele fiscale3 contestate, implicit prin dispoziția nr. 18 din 29.05.2008, asupra căreia DGFP G s-a pronunțat implicit alături de celelalte acte fiscale contestate prin decizia nr. 51/2008.
În consecință, s-a admis contestația și s-a anulat Raportul de inspecție fiscală nr.6799/ 29.05.2008, Dispoziția nr.18/ 29.05.2008, Decizia de impunere nr.102/ 30.05.2008 și Decizia nr.51/ 25.06.2008 emise de pârâte și a fost exonerata contestatoarea de plata sumelor imputate.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata DGFP G, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in temeiul art. 304 ind.1 si art. 20 din Legea nr. 554/2004.
In fapt, parata a sustinut ca organele de specialitate au calculat obligatii fiscale suplimentare ca urmare a faptului ca societatea nu a calculat si inregistrat corect impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice in anul 2006, aplicand in mod eronat cota de 10%, in loc de 16%.
Tribunalul a apreciat in mod gresit ca intimata reclamanta a calculat corect impozitul pe dividende aferent anului fiscal 2005, neexistand diferente de plata privind acest impozit intrucat din dispozitiile art. I pct. 39 din Legea nr. 163/2005 pentru aprobarea OUG nr. 138/2004 rezulta ca legiuitorul a precizat in mod clar faptul ca incepand cu data de 1 ianuarie 2006 veniturile din investitii, in categoria carora se incadreaza si cele din dividende, se impoziteaza cu o cota de 16%, iar potrivit art. 67 din acelasi act normativ, a fost stabilit si termenul de plata a impozitului pe dividende distribuite, dar neplatite actionarilor sau asociatilor.
Prin intampinarea formulata la data de 12.11.2009, intimata reclamanta a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
Sub un prim aspect, Curtea constata, fata de motivele de recurs formulate, ca a fost investita cu verificarea legalitatii modului de calcul al impozitului pe veniturile din dividendele aferente anului 2005, distribuite si platite persoanelor fizice in anul 2006, celelalte aspecte care au facut obiectul cercetarii judecatoresti in prima instanta nefiind criticate.
Cu referire, asadar, la modalitatea de calcul al impozitului pe veniturile din dividende, Curtea constata ca tribunalul a facut o aplicare corecta a prevederilor art. 67 din OUG nr.138/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003, in conformitate cu care veniturile sub forma de dividende se impun cu o cota de 10% din suma acestora.
Acelasi act normativ prevede la Cap. din Titlul III al aceluiasi act normativ ca veniturile din investitii cuprind, printre altele, si dividendele.
Este real ca articolul enuntat anterior a suferit o modificare prin Legea nr. 343/2006, in sensul stabilirii unei cote de impunere de 16%, insa data aplicarii acestui act normativ este 01.01.2007.
Pentru speta de fata, fiind vorba de dividende aferente anului fiscal 2005, distribuite in anul 2006, cota de impozit datorata este cea de 10% si nu cea de 16% care, in raport de dispozitiile Legii nr. 343/2006, se aplica de la data de 01.01.2007.
In considerarea celor expuse, hotararea primei instante fiind data cu aplicarea corecta a legii, neexistand nici motive de ordine publica pe care instanta sa le invoce din oficiu, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta DGFP G, in aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 ind.1 civ.
Cod PenalPENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G împotriva sentinței nr.1703 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC TRANS SRL.
Decizie irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.Jud.-
Ex.2/1012.2009
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Robert Emanoil Condurat, Gabriela
