Contestație act administrativ fiscal. Decizia 4767/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4767
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ANAF - DGFP D împotriva sentinței nr.1138 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă ANAF - DGFP D, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte, consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii și în privința dobânzilor la credite și a A- ului întrucât nu s-a făcut dovada că sumele împrumutate au fost folosite la obținerea de venituri impozabile.
CURTEA
Prin cererea formulată la data de 19.11.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamanta - COM SRL, în contradictoriu cu pârâta ANAF-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 125 din data de 29.07.2008, solicitând anularea parțială a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 3473 din 30.04.2008, cu suma de 113.775 lei din care 12.440 lei reprezentând impozit pe profit și 101.335 lei reprezentând TVA, precum și a majorărilor de întârziere aferente acestora.
In motivare, reclamanta a arătat în ceea ce privește impozitul pe profit ca organul de inspecție fiscală a constatat că societatea reclamantă a efectuat plăți către - SRL în baza unor facturi de avans marfă emise de către aceasta, facturi care au fost stornate în aceeași lună, iar sumele totale de bani în valoare totală de 562.268 lei au fost restituite în cadrul aceleiași luni. Organul de inspecție fiscală a stabilit că - COM SRL a acordat cu titlu de împrumut suma de 562.268 lei fără a percepe dobânda și ca fiind nedeductibilă la calculul impozitului pe profit suma de 3.974 lei, reprezentând cheltuiala cu dobânzile la creditele bancare contractate de societate, suma stabilită prin estimare, pe motiv că nu este aferentă obținerii de venituri impozabile.
Reclamanta a criticat opinia organului fiscal din următoarele puncte de vedere: starea de fapt fiscală a fost stabilită în mod eronat, creditele bancare pentru care s-au plătit dobânzi au fost folosite în mod exclusiv pentru activitatea societății, organul de inspecție fiscală nu a ținut cont de faptul că în perioada în care societatea a acordat împrumutul, la rândul său a fost acreditată de către asociatul, iar metoda de estimare prin care organul de inspecție fiscală a determinat cuantumul dobânzilor nedeductibile nu este descrisă și nici nu este precizat algoritmul de calcul. Organul de inspecție fiscală a întocmit doar o anexă, care nu este explicită, din respectiva anexă observându-se că organul de inspecție fiscală a luat în calcul și dobânda la creditele de investiții, în condițiile în care acestea în mod evident au avut o destinație care a fost respectată.
Reclamanta a arătat că în mod corect a considerat ca fiind deductibilă cheltuiala cu dobânzile aferente creditelor bancare, aplicând întocmai prevederile legale incidente, respectiv art. 21 alin. 1 și art. 23 din Codul Fiscal.
Organul de inspecție fiscală a considerat ca fiind nedeductibilă cheltuiala în sumă de 63.787 lei, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, apreciind că acestea au fost acordate salariaților în lunile în care societatea înregistra obligații bugetare restante, având temei legal art. 15 din OUG nr. 79/2001.
S-a mai arătat că s-a reținut în mod eronat starea de fapt fiscală, în ceea ce privește acordarea tichetelor de masă. Astfel, a considerat pentru lunile aprilie 2006, decembrie 2006 și decembrie 2007 ca fiind nedeductibilă întreaga sumă înregistrată în contul 604, fără să țină cont de faptul că în lunile respective societatea reclamantă a achiziționat și tichete cadou care au fost înregistrate în același cont, respectiv: aprilie 2006 tichete cadou în valoare de 2400 RON, decembrie 2006 tichete cadou în valoare de 4.200 RON, decembrie 2007 tichete cadou în valoare de 3.750 RON. Respectivele tichete au fost acordate copiilor minori ai salariaților cu ocazia sărbătorilor de Paști 2006, C 2006, C 2007. Consideră că tichetele cadou acordate drept cadouri au un alt tratament fiscal, deductibilitatea lor fiind reglementată de art. 21 alin. 3 lit. c din Codul Fiscal.
La calculul impozitului pe profit pentru anul 2007, cheltuiala cu tichetele cadiu a fost tratată ca fiind cheltuială socială și deci, deductibilă limitat, însă în mod eronat s-a calculat limita prin aplicarea procentului de 1.5% asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, rezultând cheltuiala nedeductibilă suma de 1608,58 lei.
Societatea reclamantă a acordat tichetele de masă prin predarea către salariați în baza situațiilor anexate, în primele zile ale lunii următoare pentru luna anterioară. Inregistrarea în contabilitate: 604=532 s-a făcut în mod eronat în luna pentru care aceasta s-a acordat. In mod corect, înregistrările contabile erau următoarele: 5328=401 în luna în care se achiziționează tichetele, 642= 5328 în luna în care tichetele au fost efectiv acordate, predate angajaților pe baza de situații.
Organul de inspecție fiscală a prezentat situația lunilor în care societatea a înregistrat obligații restante având în vedere data la care s-a înregistrat în contabilitate acordarea tichetelor și nu data la care acestea au fost efectiv acordate.
La data la care societatea a acordat tichetele de masă, societatea nu înregistra datorii restante la bugetul de stat. Astfel, tichetele de masă înregistrate în contabilitate în luna ianuarie 2005 au fost acordate în data de 02.02.2005 și 03.02.2005. TVA aferentă lunii decembrie 2004 în sumă de 15.539, 00 fost achitată cu OP 25/25.01.2005 în valoare de 15.293,14 lei și cu OP 31/28.01.2005 în valoare de 245,86 lei. La data la care societatea a distribuit tichetele de masă, data la care trebuia înregistrată și cheltuiala în contabilitate, societatea nu avea înregistrate datorii restante la bugetul de stat.
Tichetele de masă înregistrate în contabilitate în luna martie 2006 au fost acordate în data de 03.04.2006. Impozitul pe profit aferent lunii decembrie 2005 în sumă de 27.263,00 lei a fost achitat cu OP 265/14.02.2006 în valoare de 27.263 RON.
Pentru faptul că nu a putut prezenta declarația 101 pentru anul 2005, pe care a depus-o la organul fiscal în data de 14.02.2006, organul de inspecție fiscală a considerat că societatea înregistrează obligație restantă la impozitul pe profit. Contribuția pentru concedii și indemnizații datorată de angajator aferentă lunii februarie 2006, în sumă de 116 RON a fost achitată cu OP 372/19.04.2006.
In luna decembrie 2006 societatea a înregistrat o corecție a impozitului pe profit aferent trimestrului 3/2006 în sumă de 451 RON, diferența care a fost achitată cu OP 37/14.02.2007 în sumă totală de 24.323 RON sumă care include și impozitul pe profit aferent trimestrului 4/2006. faptul că societatea a corectat impozitul pe profit aferent trimestrului III 2006, nu este echivalent cu faptul că societatea înregistrează obligații bugetare restante.
A considerat că deductibilitatea cheltuielilor cu tichetele de masă nu este condiționată de absența datoriilor la bugetul de stat.
Potrivit art. 21 alin. 3 lit. e in Codul Fiscal începând cu 01.01.2005, sunt incluse în categoria cheltuielilor deductibilitate limitată la calcul impozitului pe profit "cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii".
Organul de inspecție fiscală a constatat că societatea a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli pe baza de facturi care nu sunt completate corespunzător și anume nu au înscris codul d e înregistrare fiscală al cumpărătorului sau este înscris alt sediu social. Din suma de 10.515 lei societatea reclamantă contestă suma de 9989 lei ( suma de 526 lei reprezintă cheltuiala aferentă facturii nr. -/02.04.2007.
In ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, reclamanta a aratat ca organul de inspecție fiscală a constatat că în luna februarie 2007, societatea a înregistrat TVA deductibilă în sumă de 95.649 lei aferentă achiziției mijlocului fix " linie cale ferată", conform facturii seria - nr. -/12.02.2007 de la - SA. In urma cercetării la fața locului efectuarea de organul de inspecție fiscală, acesta a constatat că linia de cale ferată nu este utilizată și pe cale de consecință a stabilit că această achiziție nu este destinată utilizării în folosul operațiunilor taxabile, care ar permite ca societatea să aibă drept de deducere a TVA.
In fapt, societatea reclamantă a achiziționat în luna februarie un ansamblu de bunuri imobile cuprinzând teren intravilan în suprafață de 12.632,83 mp și toate construcțiile edificate pe acesta cu rampă, clădire de birouri, cale ferată, rezervor apă, instalație termică exterioară, această achiziție fiind reflectată în două facturi: factura nr. -/12.02.2007, valoarea totală fiind de 518.705,89 lei fără TVA, factura care include și calea ferată, factura nr. -/12.02.2007, valoarea totală fiind 1.582.740 lei fără TVA.
Reclamanta a considerat că și-a exercitat în mod legal dreptul de deducere a TVA, îndeplinind întocmai condițiile prevăzute de art. 145 alin. 1 și 2 din Codul Fiscal.
A aratat că respectiva cale ferată, prin natura sa, nu poate fi folosită decât pentru activitatea firmei, fiind exclus să fie utilizată în scopuri personale. De altfel, societatea are ca obiect de activitate distribuția de produse în principal alcoolice, activitate pe care societatea intenționează să o extindă, ceea ce presupune necesitatea existenței unor spații mari de depozitare cu infrastructura aferentă. In condițiile în care, calea ferată este destinată activității desfășurate de firmă, consideră că societatea are drept de deducere pentru TVA aferentă acestei achiziții.
S-a mai arătat că organul de inspecție fiscală a constatat că societatea reclamantă a înregistrat în luna martie TVA deductibilă în suma de 11.176 lei aferentă avansului de marfă facturat de către - SA S, conform facturii nr. -/21.03.2007, apreciind că acest avans care nu s-a justificat de către societate cu documente ( contract) din care să rezulte necesitatea plății acestuia, iar ulterior acest avans a fost stornat prin factura nr. -/03.05.2007.
A considerat că opinia organului de inspecție fiscală este nelegală, în ceea ce privește faptul că societatea nu a putut dovedi cu documente faptul că TVA aferentă avansului a fost destinată utilizării în folosul operațiunilor taxabile, invocând drept temei legal art. 145 alin. 2 din Codul Fiscal.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că organul de inspecție fiscală a constatat că societatea nu a procedat la aplicarea măsurilor de simplificare în calitate de beneficiară a unor lucrări de construcții montaj și pe cale de consecință a calculat o diferență de TVA în sumă de 3788 lei. Apreciază că pentru lucrările respective era necesar să se aplice măsuri de simplificare, însă corectarea acestei situații nu se face prin colectarea TVA la nivelul taxei deduse, ci potrivit pct. 82 alin. 8 din HG 44/2004. In condițiile în care organul de inspecție fiscală cu nu a procedat în acest mod, stabilirea TVA în cuantum de 3788 lei ca taxă colectată este nelegală.
A considerat că nu datorează diferențele de creanțe fiscale stabilite de organul de inspecție fiscală și, pe cale de consecință, nici majorările de întârziere, potrivit principiului accesorium sequitur principale.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 218 alin. 2 din nr.OG 92/2003.
In dovedirea contestației, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele acte: Decizia nr. 125/29.07.2008, contestația împotriva deciziei de impunere nr. 3473/30.04.2008, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 3473/30.04.2008, raportul de inspecție fiscală nr. 3473/30.04.2008-anexă a acestei decizii, actele societății prezentate inspectorilor fiscali.
De asemenea, pârâta a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin încheierea de ședință de la 03.03.2009, a fost încuviințată reclamantei proba cu expertiză contabilă, prin care s-a urmărit a se stabili baza impozabilă stabilită suplimentar pentru impozitul pe profit în cuantum de 77.750 lei, impozitului pe profit în cuantum de 13440 lei și majorările de întârziere aferente impozitului pe profit, precum și baza impozabile stabilită suplimentar pentru taxa pe valoarea adăugată în cuantum de 553.342 lei, TVA -- lei și majorări de întârziere aferente acestora, au fost corect determinate de organele fiscale.
La respectivul raport, ambele părți au formulat obiecțiuni, care au fost încuviințate de instanță și la care expertul a răspuns la data de 21.05.2009.
Prin sentinta nr. 1138 din 09.06.2009, Tribunalul Dolj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a admis in parte contestatia si a anulat în parte Decizia nr. 125/29.07.2008 emisă de -Serviciul Soluționare Contestații, Decizia de impunere nr. 3473/30.04.2008, emise de D- pentru Contribuabilii Mijlocii, în ce privește impozitul pe profit suplimentar, majorările de întârziere și penalitățile aferente și taxa pe valoare adăugată stabilită suplimentar cu majorările aferente, urmând să se rețină: impozit pe profit suplimentar-11.298 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit -12862 lei și penalități 91 lei, respectiv suplimentar-97547 lei și majorări aferente-40.279 lei.
A fost obligata pârâta la plata către reclamanta a sumei de 3000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
În intervalul 14.04.2008-30.04.2008 inspectorii fiscali din cadrul D - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mici și Mijlocii au efectuat o verificare fiscală la sediul societății privind impozitul pe profit, pe perioada 01.01.2005 - 31.12.2007, taxa pe valoare adăugată, impozitul pe venituri din salarii, impozitul pe dividende, contribuțiile asigurărilor sociale de stat, contribuțiile asigurărilor sociale de sănătate, contribuțiile asigurărilor de șomaj, fondul pentru accidente de muncă și boli profesionale, contribuțiile pentru concedii și indemnizații angajator, fondul de garantare pentru plata creanțelor sociale, vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate.
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 3473/30.04.2008 s-au stabilit în sarcina reclamanței obligații fiscale privind diferența suplimentară de impozit pe profit în cuantum de 56.228 lei, accesorii aferente 17.406 lei, contribuția unității la asigurările pentru șomaj 2.326 lei, accesorii aferente 5.356 lei.
În cuprinsul raportului de inspecție fiscală s-a reținut că în perioada verificată reclamanta a efectuat plăți către, în baza facturilor de avans marfă emise de către acesta, facturi care au fost ștornate în aceeași lună, iar sumele de bani în valoare totală de 565.268 lei au fost restituite în cadrul aceleiași luni. Între cele două firme nu există încheiate contracte în care să se prevadă plăți de avansuri. S-a stabilit că în perioada verificată reclamanta a acordat cu titlu de împrumut suma de - lei fără a percepe dobânda și, întrucât în perioada indicată societatea avea contractate credite pentru activitatea curentă și investiții pentru care înregistrează și plătește cheltuieli cu dobânzile bancare, societatea nu avea dreptul să deducă la calculul profitului impozabil cheltuielile cu dobânzile aferente acestor sume deoarece nu sunt aferente realizării de venituri impozabile. Ca atare, s-au stabilit ca nedeductibile fiscal cheltuielile cu dobânzile aferente sumelor împrumutate, în cuantum de 3.979 lei.
În perioada verificată, societatea a înregistrat cheltuieli cu tichetele de masă în valoare de 63.787 lei acordate salariaților pe care în mod eronat le-a considerat deductibile fiscal la calculul profitului impozabil, având în vedere că în aceste lunile în discuție societatea achita cu întârziere obligațiile bugetare.
S-a reținut că societatea a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli pe bază de facturi care nu sunt completate corespunzător, nefiind înscris codul d e înregistrare fiscală al cumpărătorului, alt sediu social ori facturi pentru care nu deține original, așa încât nu au fost luate în considerare aceste documente ca documente justificative în baza cărora societatea a înregistrat cheltuieli deductibile în sumă de 10.515 lei și a stabilit cheltuieli nedeductibile fiscal în sumă de 10515 lei.
Referitor la taxa pe valoare adăugată pentru intervalul ce a făcut obiectul verificării - 01.01.2005-29.02.2008, s-a reținut că în luna februarie 2007 societatea a înregistrat.A deductibilă în sumă de 95.649 lei aferentă achiziției mijlocului fix " linie cale ferată" achiziție care nu este destinată utilizării în folosul operațiunilor taxabile, fapt pentru care a fost calculată o diferență de deductibilă în sumă de 95.649 lei.
S-a reținut, de asemenea, că în luna martie 2007 societatea a înregistrat deductibilă în sumă de 11.176 lei aferentă avansului de marfă facturat către S, avans care nu a fost justificat de către societate cu documente din care să rezulte necesitatea plății acestuia, astfel că suma menționată a fost dedusă eronat.
De asemenea, s-a constatat că societatea a înregistrat în evidența contabilă deductibilă în sumă de 2354 lei pe bază de facturi care nu sunt completate corespunzător, fapt pentru care, neputând fi luate în considerare aceste documente ca și documente justificative, suma de 2354 lei a fost dedusă eronat.
Organele fiscale au mai constatat că societatea nu a procedat la aplicarea unor măsuri de simplificare în calitate de beneficiară a unor lucrări de construcții montaj, calculând o diferență de în cuantum de 3.788 lei.
În baza acestui raport de inspecție fiscală, Dae mis decizia de impunere privind obligațiile fiscale nr. 3.473/30.04.2008.
Împotriva celor două acte administrativ fiscale, reclamanta a formulat contestație, contestație respinsă de D prin Decizia nr. 125/29.07.2008, apreciindu-se că actele administrativ fiscale contestate au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză instanța a reținut că în raportul de inspecție fiscală s-au strecurat erori cu privire la baza impozabilă suplimentară pentru impozitul pe profit și baza impozabilă suplimentară pentru, împrejurare în care reclamanta datorează un impozit pe profit de plată suplimentar de 11298 lei și majorări de întârziere de 12.862 lei, față de 12400 lei, respectiv 13694 lei cât au stabilit organelor de control fiscal și o taxă pe valoare adăugată suplimentară de plată de 97.540 lei, cu majorări de întârziere de 40.279 lei fată de 101.335 lei, respectiv 40.804 lei, cât au stabilit organele de control fiscal.
În raport de aspectele reținute anterior, instanța constată că acțiunea este întmeiată în parte.
Astfel, referitor la facturile fiscale cu privire la care organele fiscale au constatat că nu sunt completate corespunzător, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și a raportului de expertiză întocmit, față de împrejurarea că în factura fiscală nr. -/24.11.2005 nu este înscris codul d e înregistrare fiscală al reclamantei, iar sediul social este indicat în S, în factura fiscală nr. -/28.11.2005 nu este înscris codul d e înregistrare fiscală al reclamantei, iar în factura fiscală nr. -/16.01.2006 nu este înscris același cod al reclamantei, la sediul reclamantei fiind indicată localitatea S, instanța apreciază că organele fiscale au reținut întemeiat că necuprinzând informațiile prevăzute la art. 155 alin. 4 din Codul fiscal, aceste facturi nu îndeplinesc condițiile legale pentru a fi considerate documente justificative.
Ca atare, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. f din Codul fiscal potrivit cărora nu sunt deductibile fiscal cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunilor respective sau a intrării în gestiune după caz, potrivit normelor, suma totală de 9.989 lei evidențiată în facturile în discuție reprezintă o cheltuială nedeductibilă la calculul profitului impozabil, iar taxa pe valoare adăugată aferentă, în cuantum de 1.898 lei, nu este deductibilă fiscal.
În ce privește cheltuielile la dobânda cu creditele bancare, având în vedere dispozițiile art. 67 alin. 1 din codul d e procedură fiscală, potrivit cărora "Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare. constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale" coroborate cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză instanța constată ca fiind eronate concluziile organelor fiscale.
Ca atare, având în vedere că, așa cum reține expertul desemnat în cauză, organele de control fiscal nu au ținut cont de situația de fapt fiscală, respectiv de suma zilnică care a fost efectiv utilizată în linia de credit pe perioada împrumuturilor către, sumă zilnică ce se înmulțea cu procentul anual de dobândă prevăzut în contractul de credit/360 și cu numărul de zile și se obținea cheltuiala cu dobânda zilnică nedeductibilă, instanța constată că suma de 2.209 lei determinată în raportul de expertiză reprezintă cheltuieli nedeductibile cu dobânzile aferente creditelor bancare, iar nu suma de 3.974 lei cât au stabilit organele fiscale.
În ce privește cheltuielile cu tichetele de masă acordate salariaților, potrivit art. 15 alin. 1 și 2 din OUG79/2001 "Angajatorii care înregistrează obligații bugetare neachitate la scadență, dar pentru care au obținut înlesniri la plata acestora de la Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și celelalte autorități ale administrației publice centrale sau ale administrației publice locale, după caz, pot acorda salariaților tichete de masă, în condițiile legii, începând cu luna următoare celei în care și-au achitat obligațiile bugetare restante sau au obținut înlesniri la plata acestora. Începând cu luna în care înregistrează obligații bugetare restante sau pierd înlesnirile la plata acestora angajatorii nu mai pot acorda tichete de masă salariaților pe perioada în care înregistrează obligații bugetare restante, în condițiile legii".
În speța de față, deși reclamanta susține că pentru lunile ianuarie 2005, martie 2006 și decembrie 2006 distribuit tichetele de masă în luna următoare când nu avea obligații fiscale, așa cum rezultă din inscrisurile depuse la dosar și concluziile raportului de expertiză, reclamanta figura cu debite restante - atât sold cât și majorări de întârziere, la fiecare din datele scadente respective, fiind neîndoielnic că suma de 63.787 lei utilizată pentru acordarea tichetelor de masă nu este deductibilă la calculul profitului impozabil.
Referitor la linia de cale ferată, instanța reține că aceasta a fost achiziționată de reclamantă în luna februarie 2007 de la RL. împreună cu un ansamblu de bunuri imobile cuprinzând teren intravilan în suprafață de 12.632, 82 mp. și toate construcțiile edificate pe acesta cuprinzând depozite cu rampă, clădire birouri, cale ferată, rezervor apă, instalație termică exterioară.
Potrivit art. 145 alin. 3 din Codul fiscal, " orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile".
În cauză, deplasându-se în teren, așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală, inspectorii fiscali au constatat faptul că linia de cale ferată era neutilizată, fiind acoperită cu vegetație și o mare cantitate de fier vechi fără a avea acces la o linie de cale ferată utilizabilă, fără ca reclamanta să probeze cu vreun mijloc de probă faptul că ar fi achiziționat acest bun în folosul operațiunilor taxabile.
Ca atare, având în vedere dispozițiile legale citate anterior, instanța constată că în mod corect organele fiscale au reținut că suma de 95.649 lei reprezintă o nedeductibilă.
În ce privește lucrările de construcții montaj, având în vedere dispozițiile art. 160 alin. 2 lit c din Codul fiscal și dispozițiile art. 2 alin. 1 din F nr. 155/2007, instanța a reținut că reclamanta nu avea obligația stabilirii sumei de 3788 lei ca colectată la momentul controlului, împrejurare care determină un alt cuantum al majorărilor de întârziere și penalităților stabilite în sarcina reclamatei conform calculelor efectuate de expertul desemnat în cauză.
În raport de cele expuse anterior, instanța a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Decizia nr. 125/29.07.2008 emisă de -Serviciul Soluționare Contestații, Decizia de impunere nr. 3473/30.04.2008, emise de D- pentru Contribuabilii Mijlocii, în ce privește impozitul pe profit suplimentar, majorările de întârziere și penalitățile aferente și taxa pe valoare adăugată stabilită suplimentar cu majorările aferente, urmând să se rețină: impozit pe profit suplimentar-11.298 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit -12862 lei și penalități 91 lei, respectiv suplimentar-97547 lei și majorări aferente-40.279 lei.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata DGFP D, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in temeiul art. 304 pct. 9 si art. 304 ind.1 civ.Cod Penal, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii in totalitate a contestatiei reclamantei.
In fapt, recurenta parata a aratat, cu privire la suma de 3.974 lei, reprezentand cheltuieli cu dobanzile la creditele bancare contractate de societate ca instanta a facut aprecieri gresite, din actul de control rezultand ca respectivele dobanzi au fost calculate la suma de 565.268 lei imprumutata catre - SRL.
Reclamanta a acordat cu titlu de imprumut suma respectiva, fara a percepe dobanda, in conditiile in care nu exista contracte care sa aiba ca obiect plata de avansuri catre alte societati si, de asemenea, pentru aceeasi perioada, reclamanta a contractat credite bancare pentru a-si desfasura activitatea, pentru care a inregistrat si platit dobanzi.
In consecinta, respectivele cheltuieli nu respecta conditiile impuse de art. 21 alin.1 si art. 23 din Codul fiscal pentru a fi considerate cheltuieli de ductibile.
Faptul ca suma a fost restituita chiar in aceeasi luna, conduce la concluzia, in opinia recurentei, ca a fost vorba de un imprumut, pentru care trebuia sa calculeze si sa inregistreze dobanda.
Referitor la diferenta de TVA in suma de 3.788 lei calculata ca urmare a neaplicarii de catre reclamanta a masurilor de simplificare prevazute de art. 160 alin.2 din Legea nr. 571/2003, recurenta a sustinut, avand in vedere facturile nr. -/25.10.2007, nr. -/13.11.2007 si nr. -/25.10.2007, reclamanta avea obligatia de a inregistra nu numai TVA deductibil, ci si TVA colectat.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate si a probatoriului administrat in cauza, luand in considerare caracterul devolutiv al caii de atac declarate impotriva unei hotarari nesusceptibile de apel, in conditiile art. 304/1, Curtea urmeaza sa retina urmatoarele:
In ceea ce priveste suma de 3.974 lei reprezentand cheltuieli cu dobanzile la creditele bancare contractate de societate, apreciata de organul de control si cel de solutionare a contestatiilor ca fiind o cheltuiala nedeductibila, Curtea retine legalitatea solutiei, rationamentul juridic al judecatorului fondului fiind unul corect.
Pentru realizarea estimarii sumelor nedeductibile fiscal, fata de dispozitiile art. 67 alin.1 din codul d e procedura fiscala, expertiza efectuata in cauza a avut in vedere toate datele si documentele cu relevanta, respectiv ordinele de plata, facturile de avans marfa intocmite de - SRL, modul in care a fost folosita linia de credit care a generat dobanzi bancare, sumele pe care administratorul societatii le-a varsat in contul de disponibil in aceeasi perioada cu plata sumelor reprezentand avans marfa catre - SRL, precum si celelalte incasari si plati operate prin contul de disponibil in perioada respectiva.
Valoarea totala a acestora este de 672.670 lei si nu de 565.268 lei, valoare din care insa nu toata a avut impact in generarea cheltuielilor cu dobanda bancara.
In estimarea realizata de organele fiscale a fost baza impozabila prin aceea ca media lunara calculata si aplicata ca procent la valoarea cheltuielilor cu dobanda pentru a stabili cheltuielile nedeductibile pe luna si pe zile urmata de inmultirea cu numarul de zile, nu a tinut cont de faptul ca au existat perioade de timp in cadrul unei luni in care linia nu a fost utilizata, media respectiva fiind astfel deformata.
Curtea va mentine, asadar, solutia tribunalului sub acest aspect, criticile recurentei nefiind fundamentate prin dovezi cu echivalenta probatorie sau care sa fie de natura a contrazice evident constatarile cu caracter stiintific avute in vedere de instanta de fond.
Nefondata este si critica referitoare la diferenta de TVA in suma de 3.788 lei calculata ca urmare a neaplicarii de catre reclamanta a masurilor de simplificare prevazute de art. 160 alin.2 din Legea nr. 571/2003.
Este real ca pentru lucrarile de constructii montaj reclamanta avea obligatia de a aplica masurile de simplificare,in calitate de beneficiara acestor lucrari, insa modul de rezolvare a acestei situatii este dat de HG nr. 44/2004 pct.82 alin.8 - "In situatia in care organele fiscale competente, cu ocazia verificarilor efectuate, constata ca pentru operatiunile prevazute la art. 160 alin.2 din Codul fiscal nu au fost aplicate masurile de simplificare prevazute de lege, vor obliga beneficiarii la stornarea taxei deductibile prin contul de furnizori, efectuarea inregistrarii contabile 4426=4427 in inregistrarea in decontul de taxa pe valoarea adaugata intocmit la finele perioadei fiscale in care controlul a fost finalizat, la randurile regularizari".
Prin urmare, in mod corect tribunalul a retinut ca suma de 3.788 lei nu trebuia stabilita ca TVA colectata la momentul controlului.
In considerarea celor expuse, hotararea primei instante fiind data cu aplicarea corecta a legii, neexistand nici motive de ordine publica pe care instanta sa le invoce din oficiu, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta DGFP D, in aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 ind.1 civ.
Cod PenalPENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta ANAF - DGFP D împotriva sentinței nr.1138 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - COM SRL.
Decizie irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Presedinte, Judecator, Judecator,
- - - - - -
Grefier,
Red.Jud.-
Ex.2/10.12.2009
Jud.Fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Robert Emanoil Condurat, Gabriela
